18,686 matches
-
moment, antidotul fatalității. Mai târziu, corul deplânge noua stare de lucruri instaurată în Delphi de când Pythia, îndrăgostită de Oedip, a acceptat să-i ofere găzduire. Din momentul în care templul a fost pângărit prin prezența străinului, oracolul e mut, zeul tace, încât întrebările tuturor au rămas fără răspuns (II, p. 40). Drept urmare, întreaga lume greacă e paralizată, căci pe toți i-a cuprins panica, fiindu-le teamă să înceapă vreo acțiune în lipsa îndrumării divine : Cine poate porni la întâmplare ? (II, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trimit conducerii țării o sugestie, de acolo de unde mă aflam. Am fost admonestat telefonic, să-mi văd de treaba pentru care fusesem trimis în misiune, că nu era de "competența mea" să mă pronunț pe probleme interne. A trebuit să tac, nu aveam suficiente date, decât logica, pentru a-mi apăra opinia. Îmi exprim speranța că această pitorească zonă va fi conservată ca și tradițiile existente de civilizație montană și socio-economică caracteristică regiunii, iar drumul de car va rămâne ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Tot omul se naște cu cartea lui în sân... Nu o lasă necitită, căci se întunecă lumea și nu poți cunoaște slova. Cauți cartea altuia, și a ta îți rămâne străină. Răsfoiește-o la timp, înainte ca limba ei să tacă și să o uiți.” Tudor Arghezi 365. „Ar fi bine să cumperi cărți dacă ai putea cumpăra și timpul pentru a le citi, dar de obicei se confundă cumpăratul cărților cu însușirea cuprinsului lor. A pretinde ca cineva să reție
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Thomas Carlyle 399. „Bibliotecile nu se fac, ele cresc.” Augustine Birrel 400. „Nici un loc nu-ți oferă o mai puternică convingere a zădărniciei speranțelor umane ca o bibliotecă puternică.” Samuel Johnson 401. „Cartea-i un prieten care Când ne obosește tace; Sfatu-i blând e și ne face Doar în taină-a sa mustrare.” Lope de Vega 402. „Cetatea cărților trebuie să fie un loc de observație și de luptă a lumii moderne.” Tudor Vianu 403. „Cărțile acestea ale noastre sunt urne
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
adevăr, dar sufletul le rămâne la fel de sărac. Cât de frumos spune Goethe: Există cărți din care afli despre toate, dar până la urmă nu te alegi cu nimic din conținutul lor>>.” Konstantinos Tsatsos 662. „Ca să începi să vorbești tu, trebuie să tacă mai întâi cărțile sau să fi vorbit viața. Și viața este o carte. După cum orice carte mare este o frântură de viață condensată.” Konstantinos Tsatsos 663. „Cartea poate fi și un stimulent, dar și o povară. Depinde de carte, dar
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
te face să mai gândești trei mii.” Eugen Frunză 697. „Dacă nu te pricepi să scrii o pagină nu e obligatoriu să scrii un volum.” Eugen Frunză 698. „Sunt cărți care spun o dată ceea ce au de spus și pe urmă tac o sută de ani în biblioteca lumii.” Eugen Frunză 699. „Autorii mari citesc cu regret o carte proastă. Autorii mediocri o citesc cu satisfacția superiorității.” Eugen Frunză 700. „Omul fără prieteni e ca o bibliotecă fără cărți.” Eugen Frunză 701
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
-i fac pe scriitori să nu mai scrie și pe cercetători să nu-și mai publice rezultatele cercetării. Ne asumăm aceleași riscuri. Important este faptul că, în anul revizuirii legii fundamentale a României, ne-am făcut datoria de a nu tăcea. Astăzi suntem mai puțini, mâine vom fi mai mulți. Societatea democratică se construiește pas cu pas și cu îndeplinirea condiției esențiale a implicării. Nu putem ști dacă publicul țintă va lua în seamă demersul nostru, dar important este că noi
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
de fatalitate. Însuși sufletul Carpaților, sublimat de poezia populară, suia pe scara tristeții, căutând sprijin la stelele încă invizibile, și revenea pe pământ pentru desfătările dansului și iubirii. "Balada lui Ciprian", murmură locotenentul, cucerit sincer de interpretarea învățătorului, când a tăcut vioara. "Ești un artist, Nicolae, nu un simplu amator." Învățătorul roși de plăcere, dar își ascunse emoția culcându-și în cutie vioara. Simțind că locotenentul slăbise frâul, calul scoase un nechezat aproape ironic: n-ați vrea să mă duc și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
culcându-și în cutie vioara. Simțind că locotenentul slăbise frâul, calul scoase un nechezat aproape ironic: n-ați vrea să mă duc și să vă las să faceți muzică liniștiți? Filip îi dădu două palme ușoare pe grumaz: Ia mai taci, bătrâne, pe lumea asta nu există doar marșuri militare." Porniră pe drumul de întoarcere. "Ascultă, Nicolae, de cât ai nevoie ca să începi anul școlar în mod acceptabil?" "De ce mă întrebi?" "Am o idee, spune, cât?" Învățătorul crezu că locotenentul voia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
povestească participările la colocvii sau dezbateri, din plăcerea de a povesti. Trimite des mailuri sau tăieturi din presa germană și elvețiană, când găsește ceva care i-ar putea interesa și pe ei. Și acum, de când ea e bolnavă, Celălalt Georges tace, de ce? Bărbatul ei pare să n-o audă, și apoi, cum ea insistă: "Nu ți-am spus, Celălalt Georges a murit." I se ascund morțile ca s-o facă să uite moartea. Treptat, schimbarea de temperatură induse o schimbare de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
duse pe sectorul lui: "Îți mulțumesc pentru aseară. Scuză-mă, am cam abuzat de răbdarea ta, eram beat..." Nu, doar ți-ai ușurat puțin sufletul. M-a amărât tot ce mi-ai spus. Dezolat, aș fi făcut mai bine să tac." Nu, nu, ai făcut bine că ai vorbit, ai făcut foarte bine. Am reflectat la tot ce se întâmplă, nu putem înghiți toate balivernele lor care fac atât rău. Vezi bine, până și viața noastră personală e atinsă. Cazul tău
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
roti privirea peste grup: "Și, afară de asta, cum mai merg lucrurile?" De data asta, dacă refuzi să-mi spui cine te-a aranjat așa, pe tine te arestez! "Ei bine, ar fi chiar o treabă frumoasă", observă șeful de gară. Taci din gură, Constantin, altfel te duc și pe tine, ca să-i ții tovărășie! "Și cine o să dirijeze trenurile, tu, poate?" Nu glumesc, datoria mă obligă să fiu ferm, altfel, unde ajungem? Și o să-l iau ca martor pe reprezentantul armatei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
marea care strălucea cu toate luminile ei, peisajul curățit, de culoarea nisipului, unde numai mugurii de salcâm puneau o bănuială de verde tandru, îi purtau pe cei doi prieteni, legați printr-un pact indestructibil, în miezul celei mai pure frumuseți. Tăceau înmărmuriți. Doar Hector făcea, lătrând în fața lor, un du-te-vino vesel. Fericirea nu are nevoie de cuvinte, îi este destul un surâs. Bugazul atingea culmea lui însuși. De neuitat! V Bătăile în ușa gării, la miezul nopții, căpătară, străbătând sala de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nel nu întârzie să se plictisească din plin. La miezul nopții, inginerul deschise radioul ca să asculte discursul oficial, dar paraziții, după cum se spunea în vremea aceea, nu le îngăduiră să audă cine știe ce față de ceea ce știau deja. Când vocea guturală a tăcut, crainicul anunță cu multă emoție că fiica adoptivă a Căpitanului, șeful istoric al Gărzii de fier, asasinat în urmă cu doi ani din ordinul regelui Carol, care se săturase de uneltirile lui, avea să se producă în fața microfonului. Micuța Catalina
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se întorceau din expediție. Prăjina începu să bată iar înverșunată în pian și toată gașca se dezlănțui într-un dans sălbatic, sacrificial, pe care căderea serii, grăbită de cerul amenințător, o făcea halucinantă. O lumină vie invadă sala brusc. Pianul tăcu, iar fetele încremeniră buimace, trezite parcă în plină noapte. Doamna Walter răsucise comutatorul pentru a semnala întoarcerea la program. Bătu nerăbdătoare din palme: "Vă rog, domnișoarelor, masa e peste un sfert de oră!" Prăjina își veni prima în fire. Cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ales de la vecinul. Ne vor înnebuni colegii cu bârfe, șefii cu mustrări, vecinii cu reclamații, firmele cu reclame. Și vom uita atât de simplu și fără întoarcere, de EXERCIȚIUL TĂCERII de la început de an. Poate că dacă în fața bârfelor am tăcea, șefilor adesea nedrepți, nu le-am mai oferi justificări de tot felul, reclamațiilor de la vecini le-am răspunde cu un zâmbet tăcut, iar reclamele am alege să le ignorăm, anul nostru drag, pe care singuri am ales să-l întâmpinăm
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nu sînt numai americane, sau chiar dacă există o fliliație americană, aceasta se manifestă intens prin relee care sînt numai europene: structuralismul de proveniență pur franceză, reconsiderarea operelor lui Marx efectuată de Althusser și de școala acestuia, dar mai ales încercările tăcute de școala sociologică germană din Frankfurt (Adorno, Habermas, Horkheimer etc.) care încearcă să lege marxismul de freudism. În marea efervescență de idei și de acțiuni care urmează exploziei din 1968, numeroși intelectuali europeni se vor angaja mai mult sau mai
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
regăsirea puținelor valori uitate. Nici nu visam că eseurile montaignene aveau să mă influențeze, mult mai târziu, decisiv și iremediabil. Vă mărturisesc că la reluarea lecturii, taifasul nostru a luat amploare, în sensul că mai mult vorbea Montaigne și eu tăceam, uneori încercând timid să deschid gura pentru a-l contrazice măcar în părțile secundare ale întinsei lui cunoașteri. Nicio șansă. Acum însă, după atâția ani de când l-am cunoscut, parcă mintea mi s-a mai limpezit și pot schița, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
librărie de carte străină. La comandă, într-o săptămână, am primit de la Paris faimoasa Histoire... a lui Gustave Lanson. Și tot pe Lăpușneanu, mai sus, era așa-numita Academie liberă, local în genul mai vechii Capșa bucureștene" (din Caietele privitorului tăcut de Constantin Ciopraga). În "Despre Iași numai cu dragoste..." autorul acestei cărți, Constantin Ostap, amintește de linia deschisă de vechii cronicari, apoi reluată de N.A. Bogdan, continuată de memorialiștii "Junimii" și ai "Vieții românești", cu Ana Conta-Kernbach, Ionel și Al.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
exprimat mulțumiri, organizatorii și-au condus invitații în neașteptate excursii și toate acestea au rămas undeva într-un colț al memoriei, spre aducere aminte. Au trecut Saloanele, au trecut anii... E timpul să ne gândim la altceva? Tot la cărțile tăcute din rafturi, tăcute precum peștii tăcuți din oceane. Soarele se lasă sub linia orizontului, amurgul se întinde cu aripi uriașe. La ce să ne mai gândim? Pentru consolare, poate la chipul vestalei pe care citești virtutea fără de care întreținerea focului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
invitații în neașteptate excursii și toate acestea au rămas undeva într-un colț al memoriei, spre aducere aminte. Au trecut Saloanele, au trecut anii... E timpul să ne gândim la altceva? Tot la cărțile tăcute din rafturi, tăcute precum peștii tăcuți din oceane. Soarele se lasă sub linia orizontului, amurgul se întinde cu aripi uriașe. La ce să ne mai gândim? Pentru consolare, poate la chipul vestalei pe care citești virtutea fără de care întreținerea focului sacru nu este posibilă, la chipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
iau peste două ceasuri de la Ispahan..." II. ÎNTRE LECTURI, IDEI ȘI GÂNDURI Un altfel de jurnal 1 Ce mult înseamnă să știi să asculți. Să asculți fie și numai inflexiunile vocilor, ale celor demne de a fi ascultate, se înțelege. Taci ca-ntr-o singurătate copleșitoare, ca-ntr-un pustiu dinspre care parcă se aud niște șoapte aduse de adierea vântului. Tăcând și ascultând, se înfiripă totuși o conversație interioară, mai adevărată decât cealaltă, obișnuită. Te auzi într-un ritm inconștient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
știi să asculți. Să asculți fie și numai inflexiunile vocilor, ale celor demne de a fi ascultate, se înțelege. Taci ca-ntr-o singurătate copleșitoare, ca-ntr-un pustiu dinspre care parcă se aud niște șoapte aduse de adierea vântului. Tăcând și ascultând, se înfiripă totuși o conversație interioară, mai adevărată decât cealaltă, obișnuită. Te auzi într-un ritm inconștient imprimat, vocea ta vine nu știu de unde, poate dintr-o angelică tăcere cu accentul depărtărilor inimaginabile. Vine ca dintr-o implozie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
adoarme sub licărul stelelor din infinit. Încet se zbate clipa, se aud parcă viori cu sunet fermecat din depărtare, moliciunea se ascunde între enigmele florilor de mac. În văzduhul inundat de fluturi imaginari (s-au cam rărit cei adevărați?) cuvintele tac înșirate pe un fir de păianjen, siderat aidoma corolelor condamnate risipirii. Peisaj natural uitat și el în aceeași planturoasă tăcere. Fluid de smarald și rubin în umbra copacilor, cu fructele de aceleași nuanțe fragile. Nu apucă să-și ridice ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
gata să prevestească întunericul liniștii de dincolo. Incertitudinile scrijelesc mintea omului, parcă silexul tăios îi trece prin măruntaie, i se năzare că până și irișii din grădina-i sunt atrași de bolta plină cu vrăbii. Fântâna dintre arborii vieții își tace izvorul ascultând susurul străbunilor din adâncurile subterane. Pe buze rămâne gustul tristeții, sarabanda imaginilor însoțitoare se pierde și ea printre copacii răvășiți. Cuvintele se izbesc suferind de colțurile sticloase ale stâncii. Unde-i veșnicia? E doar în piatra timpului fără de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]