16,970 matches
-
națiunii, ca replică la spoiala pe care o reprezintă socialismul. În aceste împrejurări însăși personalitatea generalului Jaruzelski constituie răspunsul puterii la sfidarea ce i se adresează. Autorul loviturii de stat de la 13 decembrie 1981 provine din mica nobilime locală; în tinerețe, fiind deportat cu întreaga familie în Siberia, acesta a încercat zadarnic să se angajeze în armata Anders.341 În fond, Jaruzelski se poate lăuda că a împărtășit soarta adversă a compatrioților, adversarii săi cu sentimente amestecate înțelegîndu-l pînă la un
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Gellner, Națiuni și naționalisme, op. cit., p.190. 322 E. Hobsbawm, Națiuni și naționalisme după 1870, op. cit., p.171. 323 Date extrase în general de J.J. Linz, "State building and na-tion building", European Review 1 (4), 1993, p.357. 324 În tinerețe Clemenceau exercitase profesia de medic în Statele Unite. 325 Germania pierde totuși Alsacia-Lorena, zonele Eupen-Malmédy cedate Belgiei, districtul Hultschin cedat Cehoslovaciei și Silezia de Sus transferată Poloniei; Schleswig se întoarce la Danemarca, Memel și Dantzig sînt declarate orașe libere, ca și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Universității bucureștene, iar un an mai târziu și la Drept, dar nu își va finaliza studiile. În schimb, va fi absolvent al unor cursuri de doi ani la Universitatea serală de marxism-leninism. Intră în gazetărie în 1945, ca redactor la „Tinerețea”, „Tânărul muncitor” și „Scânteia tineretului”. Trece secretar de redacție la „Gazeta literară” (1954-1956), redactor la „Scânteia” (1956- 1957), „Teatrul” (1957-1959) și din nou la „Gazeta literară” (1959-1960), colaborând și la alte publicații. Cofondator, alături de Radu Beligan, al Teatrului de Comedie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
plin de cruzime, modul În care rușii au răspuns femeilor nu le-a șocat pe acestea În aceeași măsură În care le-a șocat semnificația vorbelor În sine, și anume faptul că Își vor petrece următorii cinci ani din viață - tinerețea - În astfel de condiții deplorabile. Deși inițial li s-a spus că vor pleca pentru cel puțin șase săptămîni să lucreze, aflarea crudei realități le-a Îngrozit. Reacția imediată a fost Încercarea deportaților de a-și explica astfel de absurdități
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au trebuit să le supraviețuiască le-au făcut mai puternice. Deși cu siguranță au simțit că au pierdut o perioadă importantă din viață, comparată cu timpul pe care Îl aveau În față, sentimentele negative se atenuau. Avînd de partea lor tinerețea, vigoarea și sentimentul că li s-a oferit o a doua șansă În viață, toate cele patru femei și-au reluat munca, s-au căsătorit și, cu excepția lui Magyari și Stoinescu, au avut copii. Poate că suferințele lor ca deportați
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nervozitatea omniprezentă („N-ar fi toate așa de rele dacă tata n-ar fi așa de nervos. E atît de nervos Încît mi-e teamă de-o catastrofă. [...] Pentru orice fleac se enervează la culme și...”). În această situație incredibilă „tinerețea Își cere drepturile”, cum Îmi spunea Reicher Gertrud, altă supraviețuitoare a Holocaustului: nu putem să nu observăm frumoasele descrieri ale naturii, care nu-s simple descrieri, ca-n Alecsandri („Doi kilometri am mers alături de linia ferată. Jur Împrejur cîmp, stepă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
UNGUREAN, Vieți paralele În secolul XX. Istorie orală și memorie recentă În Țara BÎrsei, Editura Phoenix, Brașov, 2002, 297 p. Istoria orală și metodele ei constituie o ramură relativ recentă a studiilor noastre de antropologie culturală și istorie. Indiferent de tinerețea disciplinei, interesul viu al cercetătorilor s-a reflectat În elaborarea unui număr de lucrări, care au abordat temele rezistenței În fața comunismului, deportării, destinului unor minorități, evocării vieții din trecut În oglinda realității diverse și a obiceiurilor generatoare de stabilitate, destrămate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
interviu, fie o idee esențială ce străbate confesiunea asemenea unui fir roșu, fie un aforism care ilustrează atitudinea celui intervievat față de viața sa. Enumerăm titlurile memorabile: „C’est la vie parchive toujours”, „E o greșeală de istorie”, „Bărbăție și credință”, „Tinerețea Învinge”, „Mi-au zis că am trădat partidul”, „Toată viața am fost militar”, „Analfabeții să treacă În partea stîngă”, „Pentru ce atîta răutate asupra noastră?”, „Unde-l duce pe fratele meu, acolo vreau să mă duc și eu”, „Intrarea evreilor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
prin comparație cu Germania și URSS, că, în România, unde vocația activă a elitelor are încă mult de înfăptuit, e prematur a invoca o atare condiție-limită, lăsându-ne „copleșiți de complicații străine”; în Reabilitarea spiritualității (6-7/1935), Mircea Eliade elogiază tinerețea de spirit a profesorului C. Rădulescu-Motru - al cărui articol cu același titlu din „Revista Fundațiilor Regale” îl comentează, pentru că, tratând tema, se dovedește sensibil la tropismele actualității; Eliade observă că întoarcerea noilor generații către spiritualitate e o reacție la dominația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
de Stat), În munții de miază-noapte (1959), Omul de la ora 13 (1964), Flăcări în Vest (1966), Camera 210 (1968) ș.a., scenaristicii: Râpa dracului (1956), reportajului: La poalele Ceahlăului (1953), Însemnări de călătorie prin Țara de Sus (1956), teatrului: A doua tinerețe (1960). A scris, de asemenea, versuri și proză pentru copii: A venit un pui de om... (1957), Poveștile pădurii (1965), O poveste cu povești (1967) ș.a. Cu o structură fundamental lirică, V. nu poate renunța la poezie, deși prospețimea metaforei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
I], București, 1953, vol. II: În munții de miază-noapte, București, 1959; ed. (Nopțile dinspre ziuă), București, 1970; Însemnări de călătorie prin Țara de Sus, București, 1956; Râpa dracului, București, 1956; A venit un pui de om..., București, 1957; A doua tinerețe, București, 1960; Povestiri la umbra cetinii, cu ilustrații de Eugen Mihăescu, București, 1961; Drumuri ostășești, București, 1962; Cicatricea, București, 1963; Reportaj liric, București, 1963; În întâmpinarea soarelui..., Suceava, 1964; Omul de la ora 13, București, 1964; Buchet în august, București, 1965
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
o lumină revelatoare asupra comportamentului discreționar al intelectualilor francezi, care au manipulat lingvistica în scopuri precise. Autorul face radiografia inclementă a unei forme de totalitarism științific falimentar, dar și o evaluare a costurilor sale morale. Cartea consemnează despărțirea de structuralismul tinereții și al debutului românesc, fiind scrisă evident din perspectiva unui mediu cultural de adopțiune - cel american -, mai puțin propice mutațiilor bruște și înzestrat cu sisteme de selecție și de filtraj al noutății. Devenită în scurt timp un model în materie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
suspendate. Văzând, fără să priceapă, agitația creată, ei se sperie și, ca în celebrissima tragedie, se sinucid. Melodrama, cu infiltrații expresioniste, De la început până la sfârșit panoramează un destin. Acela al doctorului Dan Adam, un „strigoi al laboratoarelor”, care își consumă tinerețea în studii deșarte, uitând să mai trăiască. Viața lui s-a risipit fără rost. Scenele de final, proiectate într-o sofisticată lume de dincolo, sclipesc de verva unei ingeniozități poznașe. O „comedie de salon”, cu alură parodică, este Triunghiul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
însurat cu propria lui fiică!” îmi spunea sora mea ofuscată. Căsătoria aceea ni se părea suspectă, nesănătoasă. Toate culegerile noastre de texte de la școală erau pline de istorioare despre căsătorii dintre fete fără zestre și bătrâni bogați, zgârciți, jinduind la tinerețe. Așa încât un alt fel de alianță conjugală, în societatea burgheză, ne părea imposibil. Ne străduiam să descoperim în trăsăturile lui Norbert o răutate vicioasă, o strâmbătură de satisfacție prost ascunsă. Dar expresia lui rămânea simplă și loială, ca a îndrăzneților
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
comunist francez. Dar, avid de cunoaștere, am știut să dejoc această manipulare istorică. M-am întors spre literatură. Marii clasici francezi erau acolo și, cu excepția unor proscriși celebri, ca Rétif de la Bretonne, Sade sau Gide, în ansamblu, scăpaseră de cenzură. Tinerețea mea și lipsa mea de experiență mă făceau fetișist: mai mult colecționam decât sesizam fizionomia epocii istorice. Căutam mai ales anecdote asemănătoare cu cele pe care le povestesc ghizii turiștilor în fața monumentelor dintr-un loc istoric. Se aflau în colecția
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Moscova. Mi-era teamă să recunosc că absența ei avea, poate, să facă imposibile serile noastre de veghe din balcon. În prima seară, parcă pentru a avea confirmarea temerilor mele, m-am apucat să o descos pe bunica despre Franța tinereții sale. Răspundea bucuros, considerându-mi sinceră curiozitatea. Tot vorbind, Charlotte continua să cârpească gulerul dantelat al unei bluze. Mânuia acul cu o undă de eleganță artistică, perceptibilă întotdeauna la o femeie ce lucrează și, totodată, întreține o conversație cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai ieșeam pe balcon... A intrat. Am auzit cu emoție pașii ei pe coridor, apoi în bucătărie. Fără a-mi da timp să mă gândesc la gestul meu, m-am dus și am rugat-o să-mi povestească despre Franța tinereții sale. Ca și altădată. Clipele în care tocmai poposisem îmi păreau acum un fel de experimentare a unei ciudate nebunii, frumoase și înspăimântătoare totodată. Era imposibil să le neg, căci tot trupul meu le păstra ecoul luminos. Le trăisem aievea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Dar, dintr-un spirit viclean de contradicție, amestec de teamă și de bun simț revoltat, trebuia să mă dezic de revelația mea, să distrug universul din care întrevăzusem câteva crâmpeie. Speram de la Charlotte o liniștitoare poveste despre Franța din anii tinereții sale. O amintire familiară și netedă ca un clișeu fotografic și care să mă ajute să uit nebunia trecătoare. Nu a răspuns imediat la întrebarea mea. Înțelesese probabil că, dacă îndrăzneam să tulbur astfel obiceiurile noastre, o făceam constrâns de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acele dialoguri secrete cu mine însumi că nu sufeream peste măsură. Și, dacă mi s-a întâmplat să plâng, nu plângeam pentru că îi pierdusem. Erau lacrimi de neputință în fața unui adevăr stupefiant: o întreagă generație de oameni uciși, mutilați, „fără tinerețe”. Zeci de milioane de ființe radiate din viață. Cei care căzuseră pe câmpul de bătaie aveau măcar privilegiul unei morți eroice. Dar supraviețuitorii care dispăreau la zece sau douăzeci de ani după război păreau să moară cu totul „normal”, „de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
da, „francitatea” ei era o tară cumplită în epoca aceea de luptă împotriva „cosmopolitismului”. În chestionarul completat înainte de examen, menționase cu o mână tremurătoare: „Mama - de naționalitate rusă”... Și cele două ființe atât de diferite și atât de apropiate prin tinerețea lor mutilată s-au întâlnit. Și ne-am născut noi, sora mea și cu mine, iar viața a continuat, în ciuda războaielor, a satelor arse, a lagărelor. Da, dacă plângeam, o făceam în fața resemnării lor tăcute. Nu purtau pică nimănui, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am spus eu pe neașteptate, cu jumătate de glas. 2 M-am vindecat datorită unui trup tânăr, de o senzualitate încă naivă. Da, în ziua aceea de aprilie, m-am crezut, în sfârșit, eliberat de iarna cea mai apăsătoare din tinerețea mea, de nenorocirile ei, de morții ei și de povara dezvăluirilor făcute. Dar important e că grefa mea franceză părea să nu mai existe. Ca și cum aș fi reușit să înăbuș cea de-a doua inimă din pieptul meu. Ultima zi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și crupa ridicată în toată forța ei bestială, și femeia care își zgârie lacul de pe unghii în timp ce îi este posedată partea de jos a trupului, și poșetuța de pe Pont-Neuf, și „Verdun”-ul, și tot acel talmeș-balmeș franțuzesc, care îmi otrăvește tinerețea! În gara din Saranza am rămas un moment pe peron. Din obișnuință, căutam silueta Charlottei. Apoi, cu o mânie zeflemitoare, mi-am spus că sunt un prost. De data aceasta nu mă aștepta nimeni. Bunica nici nu avea habar de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mele nervoase. Ghiceam parcă amețitoarea dezrădăcinare pe care trebuia să o simtă adesea Charlotte: o dezrădăcinare aproape cosmică. Ea era acolo, sub cerul violet, și părea complet singură pe planeta asta, în iarba liliachie, sub primele stele. Iar Franța ei, tinerețea ei erau mai îndepărtate decât luna aceea palidă - lăsate într-o altă galaxie, sub un alt cer... Și-a ridicat chipul. Ochii ei mi-au părut mai mari ca de obicei. A vorbit franțuzește. Sonoritatea acestei limbi vibra ca ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deschidă, începând cu primul meu gest, cu prima mea vorbă rostită de cealaltă parte a frontierei. Trăiam deja din perindarea de chipuri noi pe care aveam să le întâlnesc, din strălucirea peisajelor visate, din surescitarea primejdiei. Cu egoismul infatuat al tinereții, am întrebat-o pe un ton puțin hilar: - Dar și tu ai putea să pleci în străinătate! În Franța, de pildă... Te-ar tenta, nu-i așa? Expresia trăsăturilor ei nu s-a schimbat. A plecat doar ochii. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]