16,778 matches
-
mea, IX, 1; XII, 2), care e înrudită cu dreptatea. În țelegerea este, în acest caz, cea a simpatiei (pe cînd forma precedentă de humor poate fi caracterizată ca simpatie a înțelegerii). Cu cît legătura este mai puternică, cu atît zîmbetul sau rîsul se vor putea manifesta mai liber. Forțele care altminteri pot acționa în sensul respingerii vorba de spirit și simțul pentru comic vor depune mărturie aici despre trăinicia legăturii și o vor strînge, poate, și mai tare. Toate aceste
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
spre un țel înalt, fie că e acea înțelegere ce vede totul rînduit într-o mare coerență, fie că e simpatia ce simte pulsul vieții deopotrivă în lucrurile cele mai mărunte ca și în cele mai mari există posibilitatea unui zîmbet sau a unui rîs în fața a tot ce apare, cu adevărat sau doar părelnic, ca o contradicție față de ceea ce ne umple sufletul. Contradicțiile vieții, dizarmoniile, deziluziile ți grijile ei se evaporă în fața bazei și a fundalului ce determină efectul diverselor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ca elemente esențiale în religia totalmente nouă, care este de fapt creștinismul modern 48. În situația în care predomină amintirea sau așteptarea, multe lucruri ce ar fi putut trece altminteri drept importante, energice și fatale vor provoca acum doar un zîmbet. Ceea ce-l emoționează atît de puternic pe cel semiexperimentat încît își pierde echilibrul se evaporă acum prin umplerea sufletului cu tot ce este măreț. Iar cînd încearcă totuși să-și exercite puterea asupra sufletului, nu face decît să apară un
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
seamă în chip deosebit este "gingășia". Este aptitudinea de a te purta grijuliu și înțelegător față de tot ce-ți aduce viața, fără să te lași impresionat de deosebirile exterioare pe care le prezintă. Multe lucruri pot fi întîmpinate cu un zîmbet, lucruri care i-ar provoca celui fără experiență neliniște, durere sau dispreț. Suferința a avut, ca să spunem așa, o putere de vaccin. Prin ea, femeia simplă a putut să însemne atît de mult pentru nefericita eroină a nuvelei, luîndu-i soarta
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
soarta. Așa cum domnește peste cei drepți și peste nedrepți, durerea îi lovește atît pe cei liniștiți cît și pe cei plini de aspirații. Dar așa cum marele humor nu-și pierde surîsul fiindcă strădania serioasă este obligată să lupte cu îngrădirile, zîmbetul său nu dispare nici pentru că suferința se insinuează și pe drumul fericirii liniștite. Dizarmoniile vieții se evaporă pînă la urmă în fața marii forțe cu care este trăită. Humoristul nu se refugiază în pustiu pentru că nu se împlinesc toate visele înflorate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Nu e deloc o treabă măruntă să ordonezi și ceea ce este mai amar și mai întunecat în imaginea de ansamblu a existenței; dar această muncă poate să-ți mai lase totuși puterea să întîmpini ceea ce e mic și irațional cu zîmbetul pe care îl merită. 25. Humorul ca tip vital Marele humor este o artă de a trăi. Dincolo de orice joc estetic, el ne îndrumă cu priceperea lui în dizarmoniile vieții și, în același timp, în valorile ei. El nu zăbovește
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
elementele unui sentiment mai complex 71. 29. Tragicul ca limită a humorului Marele humor își are una din limite în tragic. Humoristul nu se apleacă asupra rănii precum eroul tragic. Leziunile sale nu sînt mortale și nu obișnuiesc să reprime zîmbetul. Eroul tragic poate dovedi măreție în însăși dispariția sa, dar durerea și tristețea exclud posibilitatea surîsului. Humoristul știe că viața are în aceeași măsură tragediile și comediile sale. Experiența sa de viață, fie datorată propriului destin, fie trăirii unor destine
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
va trata "humoristic", fiindcă va exista mereu posibilitatea unor noi enigme și noi soluții. În spatele oricărui fundal, se ivește posibilitatea altuia și mai cuprinzător. Renașterea permanentă a problemelor în forme noi apare ca un fenomen comic, eventual comitragic, și un zîmbet poate încolți cu referire la sîrguincioasa activitate cognitivă. Dar această dispoziție nu va apărea la cei situați în plin purgatoriul problemelor și care le resimt arsura dureroasă. Faptul că Socrate este printre filosofi unicul humorist de mare stil se întemeiază
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
credea și anume aceea că înțelegerea și hazul nu se exclud. Rîsul poate fi o expresie nu pentru distanțare, pentru batjocură ori pentru dispreț, ci pentru un sentiment de unitate. Înțelegerea însăși poate aduce cu ea un rîs sau un zîmbet. Oamenii Renașterii țineau, mai presus de orice, la autoafirmare. Se afirma la ei opoziția față de credința în autoritate și în asceză a Evului Mediu. Erau cu totul preocupați de activitatea construirii unei lumi noi de idei, drept cadru al vieții
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
el humoristul caută în spatele teologiei sau antiteologiei, psihologia. Ei știu că în lumea lăuntrică a sufletului pot avea loc, în cea mai mare liniște lucruri mari, iar disputele gălăgioase, privind catastiful și titlurile pentru cartea vieții, îi pot stîrni un zîmbet. Principiul personalității nu are efect dizolvant numai asupra oricărui dogamtism și oricărui gen de continuitate superficială ci exprimă caracterul inepuizabil al vieții inte-rioare109. Se face cunoscută aici o lume lăuntrică ce aparține și ea fundalului intelectual al vieții psihice. Această
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai mult sau mai puțin spirituală ceea ce eu numesc "micul humor". Am vrut să descriu însă "marele humor", care presupune o bază de experineță profundă în viața sentimentală, în vreme ce prim-planul își găsește expresia într-un rîs sau într-un zîmbet. Era, în același timp, de datoria mea să determin raportul dintre humor, ca sentiment vital, și sentimentul religios. În această privință, Kierkegaard, în strădania sa plină de zel de a afirma deosebiri nete, plasase humorul pe un loc situat jos
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Musset. O „antologie eroică”, însoțită de comentarii avântate, este Glasul vitejiei (1915), în care L. se include și pe sine cu niște versuri jucăușe. O „încercare critică”, oscilând între judecata de bun-simț și exagerări diletante, prefațează „colecția de hohote și zâmbete” intitulată Umorul românesc (1915). Disociind între noțiuni (umor și ironie, umor și umoristic), teoreticianul de circumstanță identifică specia franțuzească, apoi pe cea anglo-saxonă, pentru a se opri la „umorul național”, ale cărui izvoare le află, bineînțeles, în producția populară. Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură idealitate, atenuat de feericul înscenării dramatice, tragicul, în Deliana, are, ca în Miorița, seninătatea zâmbetului deasupra prăpastiei. Durerea nu exclude conștiința frumuseții lumii, magia înfricoșată pe care o exercită în tocmelile ei desăvârșite. În Soarele și Luna, Dumnezeu, constrâns de răzvrătirea celei mai mândre dintre făpturile sale, hotărăște, pentru a nu se nega pe sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
proletcultism, îmbăiat în puțin semănătorism: În uzină harnici muncitori au pornit motoarele în zori, brațele încep cu vlagă munca lor atât de dragă ce-și înalță rodul chiuind sub scânteile ce-ntr-una plouă frunțile ce se îmbracă-n rouă ca rotunde zâmbete de-argint. Versuri semnate de C.Ghiban - ce sunt oare aceste zâmbete rotunde? - pot fi citite și în ordine inversă, fără să-și trădeze conținutul pe care, deci, nu-l au (...). Pe aceeași linie se plasează Strungul de Ștefan Tita
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în zori, brațele încep cu vlagă munca lor atât de dragă ce-și înalță rodul chiuind sub scânteile ce-ntr-una plouă frunțile ce se îmbracă-n rouă ca rotunde zâmbete de-argint. Versuri semnate de C.Ghiban - ce sunt oare aceste zâmbete rotunde? - pot fi citite și în ordine inversă, fără să-și trădeze conținutul pe care, deci, nu-l au (...). Pe aceeași linie se plasează Strungul de Ștefan Tita (muzica de Ion Vintilă): A venit, mama cu fata Să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dintre Cântecele de iubire publicate de Eugen Frunză în Contemporanul nr. 14/1953. Prima poezie începe emoționant, firesc: Nu mă-ntreba,/ Ca să-ți răspund n-ar fi de-ajuns/ O viață întreagă./ E poate adâncul castaniu/ Lucrând sub gene?/ E zâmbetul pe care-l știu/ De-atâta vreme? Dar spre sfârșit, poetul nu e mulțumit cu încercările sale de răspuns. El caută acea ripostă cuprinzătoare care să lumineze secretul fericirii lor în dragoste și încheie astfel: Tu însă taina mea o
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
neîndurător și furios, Când e vorba să critice-n sus E slugarnic, mieros și supus. Nicolae LABIȘ - Rândunica albastră. În: Viața românească nr.12, dec, 1953 Era țigan și-l chema Cordun. Era purtat în căruța șaretei. Și avea un zâmbet fraged ca floarea de prun. Căruțele curgeau cu opintiri de cai și fulgerări de bici În fundul căruțelor stăteau uitându-se în urmă Țiganii cei mici. Cel mai mic întreba pentru ce-și strâng gospodinele Rufele din funii și din ogrăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
În: Contemporanul, nr. 14 (339), 3 apr. Nu mă-ntreba Nu mă-ntreba să-ți dau răspuns De ce-mi ești dragă; Ca să-ți răspund n-ar fi deajuns O viață-ntreagă. E poate adâncul castaniu Lucind sub gene? E zâmbetul pe care-l știu De-atâta vreme? Sau poate-ntâiul fir de-argint Poznaș, mă cheamă? Copilărescul tău alint, Soție-mamă? Sau pasul tău ocrotitor Topit în spume, Când versuri noi se-ncearcă-n zbor Să iasă-n lume? Sau lung
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
elementele fondatoare ale acestor proze. Scenariul epic urmărește un traseu similar, personajul central - muncitor, inginer sau student - trăind o transformare fundamentală în momentul înrolării în lupta comunistă. Întâmplările sunt plasate în diverse momente ale instalării comunismului: în timpul războiului, ca în Zâmbetul (1961), în perioada de ilegalitate a comuniștilor, precum în romanul Arderi (1959), care vaticinează societatea „burghezo- moșierească”, sau în timpul „construcției socialiste”, a înființării șantierelor naționale, unde comuniștii sunt confruntați cu presupuse situații de sabotaj, ce determină „intensificarea vigilenței”, ca în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288649_a_289978]
-
Misterelor (1960) și În luptă cu vrăjitoarele (1964) urmăresc familiarizarea celor mici cu legile fizicii și matematicii, dar tentativa eșuează datorită stilului literar defectuos și intens colorat ideologic. SCRIERI: Arderi, București, 1959; Tirbozel și Tirbozina pe Insula Misterelor, București, 1960; Zâmbetul, București, 1961; Era târziu și era toamnă..., București, 1964; În luptă cu vrăjitoarele, București, 1964; Când te uiți în oglindă, București, 1967; ed. (Adevărul fiecăruia), București, 1976; Unde ești, Eli?, București, 1969; Cu duhul blândeții, București, 1970; Amândoi la Stratford
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288649_a_289978]
-
toaletă cu debara spațioasă pentru pantofi...“ Îmi aduc aminte să respir din nou. O debara spațioasă pentru pantofi! Dar sigur ăsta e doar un alt mod de a spune... — Are chiar și cameră pentru pantofi. Luke mă privește cu un zîmbet cît casa. — Giles era foarte Încîntat de chestia asta. Mergem s-o vedem? M-am ambalat foarte tare cu casa asta! Și nu doar din cauza camerei pentru pantofi. Am recitit detaliile de zeci de ori, și parcă mă Închipui perfect
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-l fac să-mi spună și mie despre ce e vorba - Însă el stă cu privirea fixată asupra drumului din față, ceea ce e cît se poate de enervant. În cele din urmă, Închide și se Întoarce spre mine cu un zîmbet abia schițat. — E a noastră. — Da! țip Încîntată. Ți-am spus eu! — Se mută Înapoi la New York și vor să plece cît de repede se poate. I-am zis că fac tot posibilul să finalizăm totul pînă În decembrie. — Și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
meu Ernie În jurul cortului, Într-o roabă, cu Clementine În portbebe, lipită la pieptul lui. — Mai vreau! se aude vag scîncitul lui Ernie de afară. Mai vreau, tati! — Așa o să fii și tu peste cîteva luni, Luke, spun cu un zîmbet larg. — Mmm-hmm. Luke ridică din sprîncene și-și scoate BlackBerry-ul. Trebuie să trimit niște e-mailuri. Mă duc sus, e ok? Iese din cameră și eu mă așez Într-un fotoliu moale, lîngă Suze. — Ghici! Ni s-a acceptat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ce drăguț din partea ta! spun mișcată. Nici o problemă, scumpo! Mă știi că-mi place mult să tricotez. Firește, Întotdeauna am sperat că Tom și Lucy or să... Lui Janice Îi rămîn cuvintele În gît, dar Își ascunde tulburarea cu un zîmbet larg. — Dar n-a fost să fie. — Ce mai face Tom? Întreb prudentă. Tom e fiul lui Janice. E cam de aceeași vîrstă cu mine și s-a Însurat acum trei ani, și-a făcut o mega nuntă de fițe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mă vede că-i spun pe mutește „Wilfie“ pe la spatele lui Suze. — Poftim? — Tocmai voiam să te Întreb... Unde-i Clementine? se corectează din mers Jess. Și nu pot să cred ce mare s-a făcut Wilfie! Îi trimit un zîmbet fugar pe deasupra ceștii de ceai, În timp ce Suze Îi răspunde. Doamne, cine-ar fi crezut? Sora și cea mai bună prietenă a mea au găsit un subiect comun de discuție. A fost o vreme cînd am crezut că le-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]