17,527 matches
-
Teatrului de Nord este cea de-a doua clădire de teatru în oraș. Temeliile ei au fost depuse pe 18 mai 1892, inaugurarea având loc, în cadrul unei ceremonii festive, pe 14 ianuarie 1892. Proiectul a fost realizat de Voyta Adolf, arhitect din Pápa, lucrările au fost efectuate sub supravegherea arhitectului Szikszay Lajos din Debrețin, iar decorațiile interioare au fost create de Spanraft și Hirsch. Clădirea teatrului sătmărean este o clădire cu mai multe niveluri, are o capacitate de 365 de locuri
Teatrul de Nord (Satu Mare) () [Corola-website/Science/327631_a_328960]
-
de teatru în oraș. Temeliile ei au fost depuse pe 18 mai 1892, inaugurarea având loc, în cadrul unei ceremonii festive, pe 14 ianuarie 1892. Proiectul a fost realizat de Voyta Adolf, arhitect din Pápa, lucrările au fost efectuate sub supravegherea arhitectului Szikszay Lajos din Debrețin, iar decorațiile interioare au fost create de Spanraft și Hirsch. Clădirea teatrului sătmărean este o clădire cu mai multe niveluri, are o capacitate de 365 de locuri la care se adaugă cele 75 de locuri ale
Teatrul de Nord (Satu Mare) () [Corola-website/Science/327631_a_328960]
-
Ludovic al II-lea, majoritatea datate „august 1876”. În interiorul construcției de bârne (17,70 x 10 m) crește din nou un copac. Doi fagi îngemănați au fost plantați, cu ajutorul unei macarale, în mijlocul noii construcții. Așa cum apărea pe planurile originale ale arhitectului curții, Georg Dollmann, în fața colibei a fost amenajat un mic lac artificial. Donații private au permis, în anii 1999/2000, reconstrucția Sihăstriei lui Gurnemanz, care apare în actul al III-lea al operei Parsifal de Richard Wagner. Inițial, sihăstria se
Coliba lui Hunding () [Corola-website/Science/327615_a_328944]
-
interzisă”. Prin construirea celor două replici și amenajarea lacului a fost pusă în valoare partea de sud-est a parcului, care este împădurită. Spre nord-vest de această zonă, la o oarecare distanță, se află fostele barăci de șantier în care stăteau arhitectul și muncitorii care au contribuit la construirea palatului și la amenajarea parcului. Din anul 1998, în parc se află și Casa Marocană. Acest pavilion a fost achiziționat în 1878 de către rege la Expoziția Universală de la Paris. La cererea sa, pavilionul
Coliba lui Hunding () [Corola-website/Science/327615_a_328944]
-
-lea al Bavariei și a rămas neterminat. Regele a decis să construiască un castel inspirat de Castelul de la Versailles de lângă Paris, în semn de admirație față de idolul său, regele francez Ludovic al XIV-lea. Castelul a fost construit sub conducerea arhitectului Georg Dollmann, căruia îi va succede Julius von Hofmann. Piața din fața castelului are o suprafață de 5.000 de metri pătrați, aproximativ o zecime din suprafața pieței din fața castelului de la Versailles. Mănăstirea augustiniană, care a fost transformată ulterior în Palatul
Castelul Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327659_a_328988]
-
fost în definitiv decât o căsuță de la țară, foarte puțin în raport cu ambiția sa. Ludovic al II-lea a cumpărat în septembrie 1873 insula Herrenchiemsee pentru a începe acolo în 1878 construirea unui imitații bavareze a Castelului de la Versailles, sub conducerea arhitectului Georg Dollmann (autor și al Castelului Linderhof), asistat de Christian Jank și Franz Seit, căruia îi va succede Julius von Hofmann. Prima piatră a fost pusă la 31 mai 1878 și lucrările au progresat rapid. Țesăturile și celelalte elemente de
Castelul Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327659_a_328988]
-
a fost înființat de Richard Wagner în 1876 și de atunci acesta se desfășoară la "Festspielhaus" ("Casa Festivalului"), o clădire concepută de R. Wagner și de arhitectul Otto Brückwald (1841-1917) pentru punerea în scenă exclusiv a dramelor sale muzicale. Clădirea „Richard-Wagner-Festspielhaus” a fost ridicată pe colina "Grüner Hügel" din Bayreuth, între anii 1872-1875, în stil romantic-elenistic. Clădirea a costat cca 300.000 taleri. Finanțarea lucrărilor de construcție
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
din Augsburg și a condus mănăstirea de pe insulă până în 1653. În 1642 s-a început construirea unui nou complex mănăstiresc, care a fost finalizat înainte de 1731. În perioada 1676-1678 a fost construită o catedrală nouă în stil baroc după planurile arhitectului Lorenzo Sciasca din Graubünd. În anii 1700-1704 a fost înălțat un etaj princiar după planurile lui Antonio Riva. El a fost urmat în perioada 1727-1730 de înălțarea unui etaj pentru prelați, aceasta fiind ultima fază de construcție. Mănăstirea a fost
Mănăstirea Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327648_a_328977]
-
mai 2012 și a fost descărcată, provizoriu, lângă parcul orașului. În urma alegerilor locale din 10 iunie 2012, în Giurgiu a fost ales alt primar. Noul primar al municipiului Giurgiu, Nicolae Barbu, a lansat o consultare publică și a cerut părea arhitecților și specialiștilor de la Muzeul Județean, în urma căruia s-a luat decizia ca statuia ecvestră a domnitorului Mihai Viteazu să fie amplasată în zona centrală a parcului ce poartă numele voievodului, și nu în mijlocul străzii, unde accesul trecătorilor este practic imposibil
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Giurgiu () [Corola-website/Science/327688_a_329017]
-
să fie amplasată în zona centrală a parcului ce poartă numele voievodului, și nu în mijlocul străzii, unde accesul trecătorilor este practic imposibil. La începerea lucrărilor s-a descoperit că pe sub locul stabilit trece o conductă importantă de apă potabilă, așa că arhitecții au modificat puțin forma spațiului, din circular în oval, statuia fiind vizibilă datorită soclului înalt, în trepte, conceput astfel încât să intre în contact cu oamenii și nu doar ca obiect inserat. Treptele acestuia vor putea fi folosite ca loc de
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Giurgiu () [Corola-website/Science/327688_a_329017]
-
statuia fiind vizibilă datorită soclului înalt, în trepte, conceput astfel încât să intre în contact cu oamenii și nu doar ca obiect inserat. Treptele acestuia vor putea fi folosite ca loc de odihnă pentru tineri, loc de lectură, de conversație, aprecia arhitectul Anne Marie Gacichevici, consilier în cadrul Primăriei municipiului. În ziua de 30 august 2012, statuia fost ridicată pe soclul amplasat în parcul Mihai Viteazul.
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Giurgiu () [Corola-website/Science/327688_a_329017]
-
m și coborâtă pe verticală cu 6,2 m, până pe malul Dâmboviței, unde a fost ascunsă vederii, după niște blocuri, pe strada Sapienței. Restul clădirilor de pe deal au fost demolate, inclusiv "Palatul Arhivelor Statului", reclădit în anii 1900-1916, după planurile arhitecților Petre Antonescu și Cristofi Cerchez, iar situl arheologic cu vestigii din epoca bronzului, aflat în curtea mănăstirii, a fost și el distrus. Lângă mănăstire se aflau vestigiile "Curții Noi" (denumită și "Curtea Arsă", după incendiul din 1812), ridicate de fanariotul
Parcul Izvor () [Corola-website/Science/327689_a_329018]
-
specialitate la Scoala Tehnică de Arhitectură și Sistematizare din Târgu Mureș (1959 - 1962) În anul 1962 se angajează că tehnician la Primăria Municipiului Târgu Mureș, la Serviciul de sistematizare și arhitectura, devenit ulterior Direcția de Urbanism și Arhitectura, apoi compartimentul Arhitect Șef, unde a lucrat până la pensionarea din anul 2000. Între anii 1986 - 1990 a fost șef al compartimentului, iar între 1990 și 2000, șef al Biroului de Urbanism și Gestiune Date Urbane. După pensionare, în cadrul aceluiași birou, și-a continuat
Ioan Eugen Man () [Corola-website/Science/327716_a_329045]
-
arhitecturale, sunt influențate sau determinate de istoria unei societăți și sunt documentate în obiect de istoria arhitecturii. În orice perioadă, se pot manifesta mai multe stiluri, chiar și atunci când un stil se schimbă, deoarece acest lucru se face treptat, pentru ca arhitecți să învețe și să se adapteze la noile idei. Noul stil este, uneori, doar o replică sau o revoltă împotriva unui stil existent, cum ar fi "postmodernism" (înseamnă "după modernism"), care a fost constatat în ultimii ani. Maniera sa proprie
Stil arhitectural () [Corola-website/Science/327734_a_329063]
-
soarele, luna și stelele. În 1885, s-a efectuat o renovare fundamentală a întregii clădiri. Turnul înalt, pătrat, este legat organic cu restul bisericii. În 1908 el a fost acoperit cu un acoperiș nou, în formă de cupola, proiectat de arhitectul Michal Łużecki, apoi au fost adăugate turnuri mai mici la colțuri. Un element decorativ al turnului este un registru superior cu o arcada oarbă de arcuri de pilaștri romanici și renascentiști. În 1987-1990, o nouă clopotnița a fost construită în
Biserica Sfânta Paraschiva din Liov () [Corola-website/Science/327761_a_329090]
-
unul dintre reperele cele mai evidente din Liov, Turnul Korniakt, care a fost efectuat la înălțimea sa actuală de 65 de metri, după un incendiu în 1695. Acest turn-clopotniță bogat ornamentat a fost inițial executat la comanda lui Corniaktos de către arhitectul Piotr Barbon în 1570. Biserică Sfântă Paraschiva din Liov 1. ^ Victor E. Louis, Jennifer M. Louis (1976). "Ghid complet pentru Uniunea Sovietică". M. Joseph. p.. 184. ISBN 0-7181-1077-3. "... Construit de Pietro di Barbona în 1574-1580 pentru un comerciant grec, Constantin
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Liov () [Corola-website/Science/327760_a_329089]
-
a devenit o parte componentă a Regatului Prusiei, fiind incorporat în provincia Prusia de Vest. În acea perioadă, oficialii au ignorat castelul, folosindu-l ca un azil pentru săraci și ca barăci pentru armata prusacă. În 1791, David Gilly, un arhitect prusac și șeful Oberbaudepartment, a făcut un studiu structural al castelului, pentru a decide soarta ulterioara a acestuia sau dacă va fi sau nu supus demolării. Fiul lui Gilly, Friedrich Gilly, a realizat câteva gravuri a castelului și a arhitecturii
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
Brener", care avea în spate o grădină în care, pe la 1870, grecii arendași și proprietarii de terenuri agricole jucau la amiază cărți pe sume mari ("stos"), conform tradiției. Noul sediu, un adevărat palat, a fost construit după planurile a doi arhitecți, și anume "Oskar Maugsch" (care a mai proiectat Palatul Băncii de Scont din Str. Lipscani colț cu Str. Eugeniu Carada [1903], Palatul Societății Generale de Asigurări de vizavi de Universitate [1906], Casa Ollănescu din Bd Dacia 87 [1910] devenită în
Banca de Credit Român () [Corola-website/Science/328006_a_329335]
-
care au fost strânși prin aplicarea unui impozit special pe vinul importat. Clădirea a început să fie extinsă în 1869. Cu toate acestea, necesitățile administrației locale erau în creștere, iar în 1887 a început construcția unei noi clădiri după planurile arhitecților vienezi Alexander Wielemans și Theodor Reuter, fiind incluse porțiuni ale vechii clădiri. Au fost achiziționate o parte din clădirile din jur, dar, deoarece proprietarul clădirilor de la numerele 6 și 8 a reușit să reziste cu succes în fața încercărilor de demolare
Primăria din Graz () [Corola-website/Science/328015_a_329344]
-
Zelená Hora (fostul nume german "Grünberg", cu sensul „Dealul verde”) este un edificiu religios de la marginea localității Žďár nad Sázavou (Cehia), aflată la limita între provinciile istorice Boemia și Moravia. Ea este ultima operă a lui Jan Santini Aichel, un arhitect boem care a combinat arhitectura barocă borrominiecă cu elemente gotice în construcție și decorațiuni. În 1719, când Biserica Romano-Catolică a declarat limba lui Ioan din Nepomuk „incoruptibilă”, s-a început lucrul la o biserică în Zelená hora, unde viitorul sfânt
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
1883, devenind primul proprietar al carierei, pe care o supranumește „a magyar Carrara". Către 1900, producția carierei Rușchița ajunsese de 700 de tone pe lună, aici lucrând 300-350 de muncitori. După moartea lui Johann Biebel, fiul său János, unul dintre arhitecții Turnului Eiffel, a continuat exploatarea, astfel că în 1912 marmura de Rușchița ajunsese să fie exportată în 12 țări. În prezent, marmura se exploatează în "Cariera Veche-Gropan" și "Cariera Nouă- din Dealul lui Ionel", ambele situate în munții Poiana Ruscă
Marmură de Rușchița () [Corola-website/Science/327154_a_328483]
-
frumusețea zonei înconjurătoare. El a achiziționat locul pe care se aflau ruinele - pe atunci încă cunoscute sub numele de Schwanstein - în 1832. În februarie 1833 s-a început reconstrucția castelului, care a continuat până în 1837, cu completări efectuate până în 1855. Arhitectul Domenico Quaglio (1787-1837) a fost responsabil pentru aspectul exterior în stil neogotic al castelului. El a murit în 1837 și sarcina sa a fost continuată de Joseph Daniel Ohlmüller (decedat în 1839) și Georg Friedrich Ziebland. Regina Maria a creat
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
Țărilor de Jos, Beatrix (1938). Celelalte fiice cu Juliana sunt: Irene (1939), Margriet (1943) și Christina (1947). El a avut și două fiice nelegitime. Prima este Alicia von Bielefeld (n. 21 iunie 1952), a cărei mamă nu a fost identificată. Arhitect peisagist, ea locuiește în Statele Unite. A șasea fiică a Prințului Bernhard, Alexia Grinda (aka Alexia Lejeune sau Alexia Grinda-Lejeune, născută la Paris, la 10 iulie 1967), este copilul lui cu modelul francez Hélène Grinda. Deși zvonurile despre acești doi copii
Bernhard de Lippe-Biesterfeld () [Corola-website/Science/327224_a_328553]
-
este un muzeu de artă contemporană din Budapesta, situat pe strada Dózsa-György nr. 37. Fațada principală este orientată spre Piața Eroilor (Hősök tere). Pe partea opusă a pieței se află Muzeul de Artă (Szépművészeti Múzeum), proiectat și construit de aceeași arhitecți în 1906. Clădirea Galeriei de Artă a fost construită după planurile lui Albert Schickedanz (1846-1915) și Fülöp Herczog (1860-1925), în stil eclectic-neoclasic. Ea a fost inaugurată în decembrie 1895 în cadrul manifestărilor prin care se aniversau 1000 de ani de la așezarea
Galeria de Artă din Budapesta () [Corola-website/Science/327301_a_328630]
-
Curtișoara, aflat la 10 km nord de Târgu Jiu, pe o suprafață de 13 ha. Au fost aduse din județ și amplasate aici un număr de 24 de monumente de arhitectură populară. Meritul înființării muzeului revine muzeografei Elena Udriște și arhitectului Nicolae Vânătoru, care a conceput primele schițe. Muzeul de la Curtișoara, amenajat între anii 1966 și 1975, a luat ființă în jurul Culei Cornoiu, construită în anul 1785, a conacului și a turnului cu apă. Cula, turnul de apă și terenul au
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]