20,565 matches
-
De asemenea, tot mai mulți migranți au venit la Londra mărind numărul locuitorilor. Mulți oameni s-au mutat aici pentru a lucra sau a face afaceri, astfel că Londra a devenit un oraș tot mai mare și mai aglomerat. Victoria britanică în Războiul de șapte ani a mărit prestigiul internațional al țării și a deschis noi piețe mari pentru comerțul britanic, care urma să mărească brusc prosperitatea Londrei. În timpul perioadei georgiene, Londra s-a întins în mod rapid dincolo de marginile sale
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
a lucra sau a face afaceri, astfel că Londra a devenit un oraș tot mai mare și mai aglomerat. Victoria britanică în Războiul de șapte ani a mărit prestigiul internațional al țării și a deschis noi piețe mari pentru comerțul britanic, care urma să mărească brusc prosperitatea Londrei. În timpul perioadei georgiene, Londra s-a întins în mod rapid dincolo de marginile sale tradiționale. Cartiere noi ca Mayfair au fost construite pentru cei bogați în West End, noile poduri de peste Tamisa au încurajat
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
al XVIII-lea a fost „cafeneaua” care a devenit un loc obișnuit pentru dezbateri. Creșterea numărului persoanelor știutoare de carte și dezvoltarea tiparnițelor au făcut ca știrile să fie accesibile tot mai multor oameni. Strada Fleet a devenit centrul presei britanice care, în secolul al XVIII-lea era încă într-un stadiu incipient. În secolul al XVIII-lea a crescut rata criminalității în Londra, astfel că „mesagerii din strada Bow” au fost transformați în poliție profesională. Infracțiunile erau pedepsite cu asprime
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
și multe alte evenimente nefericite în Londra, dar și o mare schimbare și Iluminismul. Toate aceste au dus la momentul de început al epocii moderne, secolul al XIX-lea. În cursul secolului al XIX-lea, Londra a devenit capitala Imperiului Britanic și cel mai mare oraș al lumii. Numărul de locuitori a crescut de la 1 milion în 1800 la 6,7 milioane o sută de ani mai târziu. În această perioadă Londra a devenit o capitală mondială a politicii, finanțelor și
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
anii 1930, Londra a avut o rată a șomajului foarte mare. În East End au înflorit partidele politice extremiste, de dreapta și de stânga, în aceeași perioadă. Partidul comunist din Marea Britanie a câștigat un loc în Camera Comunelor, iar Uniunea Britanică a Fasciștilor a avut o largă susținere. Ciocnirile dintre dreapta și stânga politică au culminat cu „bătălia din Cable Street” din 1936. Numărul de locuitori din Londra a atins maximul istoric de 8,6 milioane în 1939. Un număr mare
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
6 milioane în 1939. Un număr mare de imigranți evrei care fugeau de naziști s-au stabilit în Londra în cursul anilor 1930, mai ales în West End. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Londra, ca și alte orașe britanice mari, a suferit pagube importante fiind bombardată intens de Luftwaffe ca parte a operațiunii denumite „The Blitz”. Înainte de bombardament, sute de mii de copii au fost evacuați din Londra în zonele rurale. Civilii s-au adăpostit de bombardamente în stațiile
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
obligatorie folosirea combustibililor care nu produc poluare (era pe vremea când cele mai multe case erau încălzite cu surse deschise de foc). Legea a produs rezultatele așteptate. Începând cu mijlocul anilor 1960, și parțial ca rezultat al succesului avut de unii muzicieni britanici ca Beatles și Rolling Stones, Londra a devenit centrul culturii de tineret mondiale, exemplificată de subcultura Swinging London care a făcut ca strada Carnaby să fie un nume comun pentru moda tinerilor de pretutindeni. Rolul Londrei de inițiator de tendințe
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
Germania și Rusia. El și Bess au petrecut următorii cinci ani bucurându-se de succesul european. Pe măsură ce faima îi creștea, Houdini depășea toate recordurile de audiență in fiecare oraș, devenind cel mai bine plătit artist pe continent și în insulele britanice. În 1920, după decesul mamei sale, Houdini și-a canalizat întreaga energie în încercarea sa de a demasca falșii clarvăzători sau mediumi. Vasta sa experiență în ceea ce privește numerele de magie i-a permis să demaște mulți escroci care reușiseră să păcălească
Harry Houdini () [Corola-website/Science/320748_a_322077]
-
faptul ca Houdini a lucrat ca spion pentru Scotland Yard, a monitorizat anarhiști ruși și a vânat răufăcători pentru serviciile secrete din Statele Unite și Marea Britanie. Aceștia au făcut legătura după ce au citit un jurnal aparținând lui William Melville, un spion britanic, ce-l menționa la un moment dat pe Houdini. Melville, în timp ce lucra pentru Scotland Yard, la începutul secolului XX, l-a ajutat pe Houdini să devină celebru în Europa ca iluzionist, aranjându-i un contract cu Teatrul londonez și furnizându-i
Harry Houdini () [Corola-website/Science/320748_a_322077]
-
Houdini să devină celebru în Europa ca iluzionist, aranjându-i un contract cu Teatrul londonez și furnizându-i o pereche de cătușe. Biografia sugerează că în schimbul ajutorului lui Melville, Houdini a fost de acord să lucreze ca spion pentru serviciile secrete britanice. Houdini va rămâne în istorie ca fiind unul dintre cei mai mari iluzioniști ai tuturor timpurilor. El a experimentat tot ce este posibil în viața unui om: a emigrat în America, a trebuit să muncească de la vârsta de opt ani
Harry Houdini () [Corola-website/Science/320748_a_322077]
-
a Imperiului Otoman de după încheierea Primului Război Mondial (mai 1919 - octombrie 1922). La acest conflict au participat pe de-o parte Grecia și pe de alta Mișcarea Națională Turcă, cea care avea să fondeze Republica Turcia. Grecii au declanșat conflictul deoarece premierul britanic David Lloyd George promisese Atenei importante câștiguri teritoriale în dauna Imperiului Otoman, în condițiile în care elenii ar fi participat la luptele primei conflagrații mondiale de partea Aliaților. La sfârșitul războiului greco-turc, grecii au fost nevoiți să cedeze toate câștigurile
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Asia Mica În timpul negocierilor Conferinței de Pace de la Paris, Eleftherios Venizelos a încercat să impună realizarea Marii Idei, care ar fi trebuit să cuprindă toate comunitățile elene din Epirul de nord-est, Tracia și Asia Mică. Aliații occidentali, în special premierul britanic David Lloyd George, promiseseră Greciei importante câștiguri teritoriale în dauna Imperiului Otoman, în condițiile în care elenii s-ar fi alăturat taberei Aliaților. Astfel, grecii ar fi urmat să primească Tracia Răsăriteană, insulele Imbros (Gökçeada) și Tenedos (Bozcaada), ca și
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
5 milionane de greci locuiau în Imperiul Otoman. Pretențiile Atenei conform cărora grecii ar fi reprezentat majoritatea populației în teritoriile al cărui control îl dorea Grecia au fost respinse de o serie de istorici. În cartea lor despre politica externă britanică din anii primului război mondial și din anii postbelici, Cedric James Lowe și Michael L. Dockrill afirmă că pretențiile grecilor sunt în cel mai bun caz discutabile. Grecii ar fi reprezentat în opinia celor doi istorici cel mult o minoritate
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
sute de mii de oameni. Dacă Masacrul armenilor este cel mai bine cunoscut eveniment dintre aceste atrocități, au mai avut loc atacuri și împotriva grecilor din nordul și vestul Anatoliei. Premierul elen Eleftherios Venizelos declara de altfel într-un ziar britanic că Grecia nu luptă împotriva islamului, ci împotriva conducerii anacronice otomane și a administrației sale corupte, sângeroase și infame, iar obiectivul elenilor este obținerea controlului în acele teritorii unde majoritatea populației este formată din greci. Amenințarea la adresa minorității elene din
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Junii Turci nu se mai aflau la putere în timpul negocierilor făceau aceste justificări foarte puțin credibile. Cei mai mulți lideri ai Junilor Turci fugiseră din țară la sfârșitul războiului, iar conducerea otomană de la Constantinopole și capitala înseși se afla deja sub controlul britanic. Contrar scopurilor inițiale, invazia grecilor ar putea fi considerată responsabilă pentru declanșarea atrocităților pe care se presupunea că trebuia să le prevină. Arnold J. Toynbee aducea acuzații grave la adresa politicii britanice și elene, dar și la deciziile Conferinței de Pace
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Constantinopole și capitala înseși se afla deja sub controlul britanic. Contrar scopurilor inițiale, invazia grecilor ar putea fi considerată responsabilă pentru declanșarea atrocităților pe care se presupunea că trebuia să le prevină. Arnold J. Toynbee aducea acuzații grave la adresa politicii britanice și elene, dar și la deciziile Conferinței de Pace de la Paris, care ar fi fost factorii decisivi în declanșara atrocităților comise de ambele tabere în timpul războiului. El afirma în cartea sa „The Western question in Greece and Turkey” că „... grecii
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
se aflau deja în Constantinopole și în regiunea învecinată). Creștinii din Smirna (în principal greci și armeni) forma o bună parte a populației orașului. Diferitele surse dau proporții diferite ale populației creștine din oraș. Dacă unele dintre ele, precum cele britanice, consideră că grecii formau o minoritate importantă , altele apreciază că formau dimpotrivă majoritatea populației , iar turcii s-ar fi aflat în minoritate. Recensămintele oficiale otomane ale vremii demonstrează că populația orașului era majoritar musulmană și turcă. Majoritatea grecilor din oraș
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
plebiscit prin care să se decidă unirea sau rămânerea sub suzeranitatea sultanului. Tratatul nu a fost ratificat niciodată de Imperiul Otoman sau de Grecia. Armata elenă a înaintat mult spre estul Anatoliei în octombrie 1920, această acțiune având binecuvântarea premierului britanic Lloyd George, care dorea în acest fel să forțeze conducerea otomană să ratifice Tratatul de la Sèvres. Înaintarea armatei elene a început în timpul mandatului guvernului Venizelor, dar la scurtă vreme cabinetul acestuia a fost înlocuit cu echipa guvernamentală a lui Dimitrios
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
de Ismet Inönü după înfrângerea de la Kutahya-Eskisehir, armata greacă a înaintat până la cursul râului Sakarya/Sangarios, la mai puțin de 100 km de Ankara. Regele Constantin era așa de încrezător în victorie, încât a invitat o serie de înalți ofițeri britanici la un dineu care să celebreze victoria împotriva lui Kemal în orașul Ankara. Grecii au considerat că revoluționarii turci, care evitaseră până atunci să fie încercuiți, aveau să fi atrași într-o bătălie pentru apărarea orașului Ankara și vor fi
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
ofensiva a fost un succes copleșitor. Pe parcursul a două săptămâni, turcii au împins armata greacă înapoi spre Marea Mediterană”. Forțele lui Kemal au început să se îndrepte spre Bosfor, Marea Marmara și Dardanele, unde garnizoanele Aliate au fost întărite cu soldați britanici, francezi și italieni din Constantinopole. Guvernul britanic a hotărât să reziste în zona strâmtorii Dardanele și să ceară francezilor și italienilor să-i ajute pe greci să păstreze pozițiile din Tracia Răsăriteană. Forțele italiene și franceze și-au abandonat pozițiile
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
a două săptămâni, turcii au împins armata greacă înapoi spre Marea Mediterană”. Forțele lui Kemal au început să se îndrepte spre Bosfor, Marea Marmara și Dardanele, unde garnizoanele Aliate au fost întărite cu soldați britanici, francezi și italieni din Constantinopole. Guvernul britanic a hotărât să reziste în zona strâmtorii Dardanele și să ceară francezilor și italienilor să-i ajute pe greci să păstreze pozițiile din Tracia Răsăriteană. Forțele italiene și franceze și-au abandonat pozițiile din zona strâmtorilor și i-au lăsat
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
abandonat pozițiile din zona strâmtorilor și i-au lăsat pe britanici să facă față singuri atacului turcilor. Pe 24 septembrie, trupele lui Kemal au intrat în zona strâmtorilor și au refuzat să le părăsească, așa cum le ceruse britanicii. Membrii guvernului britanic erau divizați în ceea ce privește posibilitatea evitării conflictului militar. Generalul britanic Harington, comandantul aliat al Constantinopolului, le-a interzis militarilor săi să deschidă focul asupra turcilor și și-a prevenit guvernul să nu întreprindă nicio acțiune riscantă. De asemenea, el a cerut
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
pe britanici să facă față singuri atacului turcilor. Pe 24 septembrie, trupele lui Kemal au intrat în zona strâmtorilor și au refuzat să le părăsească, așa cum le ceruse britanicii. Membrii guvernului britanic erau divizați în ceea ce privește posibilitatea evitării conflictului militar. Generalul britanic Harington, comandantul aliat al Constantinopolului, le-a interzis militarilor săi să deschidă focul asupra turcilor și și-a prevenit guvernul să nu întreprindă nicio acțiune riscantă. De asemenea, el a cerut vaselor militare elene să părăsească portul capitalei imperiale. Kemal
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
incendiu, iar proprietățile grecilor au fost jefuite. Modul în care a izbucnit incendiul este disputat până în ziua de zi. Dacă unele surse condamnă armata turcă pentru incendierea orașului, altele consideră că a fost vorba de un accident. Istoricul și ziaristul britanic Arnold J. Toynbee a afirmat că a vizitat regiunea și a văzut satele grecești incendiate. Mai mult chiar, Toynbee a afirmat că soldații turci au incendiat în mod deliberat și individual fiecare casă. Faptul că doar cartierele grecilor și armenilor
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
au înfrânt pe greci și au recapturat İzmirul (Smirna), ei au amenințat forțele franco-britanice staționate lângă Çanakkale (Chanak) pentru protejarea zonei neutre a Dardanelelor. Dacă francezii și-au părăsit pozițiile din zonă, britanicii păreau hotărâți să-și apere pozițiile. Guvernul britanic a cerut ajutor militar de la coloniile sale. Răspunsul coloniilor a fost negativ (cu excepția Noii Zeelande), iar plecarea francezilor din zonă le-a dat britanicilor un semnal foarte clar că Aliații nu sunt dispuși să intervină în sprijinul Greciei. Trupele elene
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]