21,524 matches
-
autor cu renume, primul volum cuprinzând Nuvele Siberiene de V. Korolenko. Cea dintâi grijă a noastră va fi ca traducerea să fie cât se va putea de conformă cu originalul; ca limba în care traducem să fie o românească literară, curată și înțeleasă de toată lumea”... Și într-adevăr, scrisă în 1895, Gazeta Bucovinei, indiferent de natura articolului, oferă un stil literar de clasă aleasă. Mici „știri mărunte” nu s-ar putea să fie altfel, când la rubrică se redactează articole ca
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
calendar, pagina sport, sănătate, Week-end, publicitate. O publicație care se citește cu interes. * Lupta Lupta, organul partidului socialdemocrat din Bucovina, apare la 1 mai 1906 și are deviza: „Muncitori din toate părțile unițivă!” Are un program scris într-o românească curată și are în foileton lucrarea „Socoteala” de Al. Vlahuță. 128 Luptătorul, organ independent de nouă îndrumare politică, apare la Cernăuți la 13 septembrie 1931, ca săptămânal, cu redacția și administrația în strada I. Flondor nr. 24, iar după 12 iunie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
completă a districtului Siret”; „Maghiarizări de nume”, „Prozelitism în Rădăuți” - reportaje de la adunările publice și mai cu seamă de la cele electorale etc. Într-o rugare către onor publicul român, Patria declara în paginile sale că „ s-a înființat ca ziar curat național” și pentru a putea „satisface îndatoririle duce lipsă de informații sigure și precise în care scop se adresează întreg publicului românesc „să binevoiască să servească cauza națională oferindu-i cunoștințele și informațiile sale”, devenindu-i cumpărător și cititor. Ziarul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
răzbunarea pe contul bisericii și al școlii, urmează oare, ca preoții și învățătorii, în general, să nu-și facă de lucru cu politica?” Nu, răspunde editorialistul: „Și preoții, și învățătorii sunt obligați chiar să se ocupe de politica adevărată și curată, tocmai pentru că ei sunt lucrătorii cei mai harnici ai neamului nostru. Și dacă li-e scumpă munca, și o prețuiesc,munca pentru întărirea neamului , trebuie să și vegheze ca această muncă grea să nu se destrame prin puterea valurilor furioase
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
muzica ce însoțește unele obiceiuri - Drăgăița și Papaluga. Tot el tălmăcește povestirea „Menia” scrisă în limba germană de K.E. Franzos, fost coleg de gimnaziu al lui Mihai Eminescu. Mai ales în perioada fraților Hurmuzachi, Foaea era scrisă într-o limbă curat românească și era larg răspândită în toate provinciile românești. * Opresiunea imperiului habsburgic i-a făcut pe românii din Bucovina să se organizeze și în 1862 alcătuiesc „Uniunea română de leptură din Cernăuți” prezidată de M. Zotta. În Comitetul de conducere
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
comoară neprețuită a neamului nostru. Se cerea ca toată corespondența, cărți și reviste la schimb, să se trimită pe adresa D. Vicol - A. Cucu, str. Episcopiei 6, Rădăuți. * Muguri, mult așteptata revistă rădăuțeană, a apărut, aducândune un colț din cerul curat al literaturii bucovinene. Această revistă are rolul să primenească arena literară din nordul țării, atât de viu disputată de certuri și vrăjbi inutile. Lupta prietenilor mei pentru această revistă îmi este cunoscută și n-am să uit niciodată bucuria care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Cernăuți) și Emil Giurgiuca (din Gherla), ca și localnicii Ion Negură, Iulian Vespar (Tudor Grosu), Dragoș Vicol, Nicolae Tăutu precum și viitorii profesori universitari Ion Șandru și Victor Săhleanu. „Literatura Mugurilor dintre cele două războaie mondiale - notează I. Negură - exprimă dragostea curată pentru folclor și tradiții, pentru istoria glorioasă a Moldovei, pentru frumusețea peisajului din Valea Sucevei, din pădurile bucovinene. Ea a constituit și seva vitalității revistei. Mugurii au însemnat o tribună de afirmare a tinerelor talente, o școală a exprimării românești
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Tarangul, directoarea liceului. Primită drept o luminiță care, cu entuziasmul și talentul elevelor, trebuia ținută aprinsă, să crească și să încălzească sufletele și inimile, elevele au reușit să o folosească, împărtășind în frumosul grai românesc gândurile și sentimentele lor deschise, curate și sincere, cu bucurie netulburată, cititorilor. Mai ales că primul număr nu-și anunță nici periodicitatea, nici colectivul de redacție, nici profesorul coordonator. Cu numărul 2 revista se anunță a avea apariție trimestrială, iar în al doilea an de la înființare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
premise: superioritatea inalienabilă, non-argumentabilă, a creștinismului asupra oricărei alte religii: „Dacă ne întoarcem acum privirile în scurt asupra sistemei de morală a lui Zoroastru și o comparăm cu cea creștină, vom vedea că aceasta din urmă ne dă cea mai curată învățătură despre moralitate. Înaintea idealului moral creștin se nimicesc toate idealurile religiunilor vechi și tot ce a putut și ar putea combina mintea omenească. Creștinismul este un fenomen original și vecinic tânăr”4. Sau: „În brahmanism și budism viața e
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cărți (a se observa prioritatea vieții asupra cărților, conform cu spiritul epocii), carte despre care nici autorul nu pare să-și mai aducă aminte. Culegerea este compusă din articole apărute, în perioada 1948-1954, în presa vremii și scrise în cea mai curată limbă de lemn. Spre exemplificare, vom cita numai din articolul Drama lui Eminescu. Iată ce ne spune dl. Dumitriu despre Eminescu: "Haine tocite, pălăria veche, ghete scîlciate și căscate: uniforma atîtor mari scriitori în societatea burgheză. Tremura de frig. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1996, cu o prefață de Nicolae Florescu. Prefațatorul îl consideră pe controversatul ziarist "cam de același calibru, bineînțeles pe cu totul alte planuri, ca și Nae Ionescu sau Nichifor Crainic". Pamfil Șeicaru, dintr-un gazetar implicat în culisele nu totdeauna curate ale politicii, la rîndu-i suficient de corupt pentru a profita fără scrupule de păcatele celor de la putere sau din opoziție, întru împlinirea unor diverse foloase personale, gen "șantajul și etajul", aflat în exil, se transformă într-un participant la istorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru viziunea sa teoretică asupra criticii și istoriei literare este Tehnica criticii și a istoriei literare. Pentru Călinescu, "critica și istoria sînt două înfățișări ale criticii în înțelesul cel mai larg". Și, în continuare, "este cu putință să faci critică curată fără proiecție istorică, cu toate că adevărata critică de valoare conține implicit o determinațiune istorică, dar nu e cu putință să faci istorie literară fără examen critic. Cine exclude criteriul estetic din istoria literară nu face istorie literară, ci istorie culturală. Așadar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
publice mai mulți tineri în paginile revistei "Viața românească". Viitorul președinte al Uniunii Scriitorilor, Zaharia Stancu, se declară de acord cu această inițiativă, însă sugerează că și tinerii trebuie aduși la stadiul de vînduți diavolului, pentru ca nu cumva să rămînă curați la o eventuală judecată de apoi asupra poeziei române: Da, aprobase Stancu, nu prea încîntat, dar să-i puneți să mănînce rahat". Și explică, firește, această necesitate: Dacă vin americanii [...], ne spînzură pe amîndoi. Cu cît o să fim însă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Fericiți cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia. Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul. Fericiți cei ce flămînzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este împărăția cerurilor. Fericiți veți fi voi, cînd vă vor ocărî și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
departe și puțină vreme. Altă luminiță răsare parcă spre a menține încă vie speranța, pentru a coborî din nou în întunericul tot mai păstos. E moral să ne cerem dreptul la memorie, la cunoașterea trecutului, la purificarea lui prin focul curat al justiției. "Sînt multe semne că noi, românii, atîta vreme cît nu vom fi în stare să ne asumăm (în cunoștință de cauză) trecutul; să percepem, corect, cinstit, prezentul nu vom avea dreptul la viitor" ne avertizează Paul Goma, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de escortă, tot? Asta vă spun, că nu pot să spun totul, dar am pe conștiință mult, am mult pe conștiință, ei n-au nimic, eu am, le-am luat eu asupra mea, toate, și ale lor, ei sînt foarte curați, acum ce să vă spun, că după ce-am venit de la Dumbrăveni, unde tot în misiune fusesem, am venit în Văcărești unde n-am mai lucrat nimic, eram oarecum dezorientat, nu mai știam ce să fac, altfel aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care a bătut, a torturat. Eu de aia nu mai stau să mă uit. Să-i aducă cum i-a adus pe Nicolschi și pe Drăghici, nu pe deținut. Și să spună tot, nu ca Drăghici. Păi, Drăghici, dacă era curat, de ce a fugit din țară? Iar Ciolpan, Vasile Ciolpan, directoru de la Sighet, care povestește la "Memorial" că le-a dat mîncare bună? Cum le-a dat mîncare bună la deținuți? Le-a dat bătăi bune. Și de scăpat, cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
el azi, o să vedem mîine. O altă metodă: vedem pe un preot curvar, pe care l-am prins undeva, l-am fotografiat atunci cînd a avut raporturi sexuale. Atunci îl chemăm și îi spunem: Tot organul nostru este un creier curat, nu avem nici un os, nimic. Noi sîntem creier și trebuie așa gîndit. Dar nu așa, că nu merge, l-am lăsat, dacă este folositor, nu scapă el de la mine, nu-l recrutez azi, peste o lună-două, dar nu scapă dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prezentare a acestor locuri de coșmar: "Jilava, Fortul 13, a fost ridicată în anul 1884. În taluzurile fortului, în adîncul pămîntului, au fost săpate celebrele celule ale Reduitului. Jilava a fost temniță de tranzit și loc de execuție. Aiudul, închisoarea curată a morții, cea mai mare din spațiul concentraționar, era un sicriu, un vestigiu arhaic al unui trecut penitenciar medieval, populat cu oameni. La Aiud, în Zarcă, au fost închiși generalii și demnitarii guvernului Antonescu. A fost o închisoare a intelectualilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
oameni, au înfometat, au îmbolnăvit oameni nevinovați, bărbați, femei, bătrîni și copii. Știți foarte bine că au fost și copii care au fost martirizați. În al doilea rînd, în categoria imediat următoare, nu trebuie uitați cei care au mîinile foarte curate, pentru că ei nu s-au atins, nu au dat nici o palmă nimănui. Însă aceștia sînt din partea a doua a vieții Securității, aceștia care urmăreau oamenii, le intrau în casă, stăteau de vorbă cu ei, forțat, pentru că erau de la Securitate. Pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe fratele său, cum s-a întîmplat la Pitești. Bineînțeles că aici sînt nuanțe, că sînt turnătorii din interes pentru că a vrut să-i ocupe postul sau să-i ia apartamentul... În sfîrșit. Însă vinovați sînt acei securiști cu mîinile curate care nu trebuie iertați cu nici un chip, pentru că aceștia, într-un fel, au făcut mai rău decît aceia care au luat ciomagul și te-au bătut la fund și te-au bătut la cap, te-au bătut la palme, te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
zi a Crăciunului anului 1959: "Pe 26 decembrie 1959 a fost o zi ca de primăvară. Soarele încălzea plăcut, vîntul se potolise, era senin, paznicii își dăduseră jos șubele și dormeau din picioare. Brigada noastră căra pămîntul din apropierea unei bălți curate și abia așteptam să vină amiaza. Cînd au sosit butoaiele cu mîncare și s-a ordonat încetarea lucrului, eu eram gata pregătit. Curățasem bine roaba de țărînă, iar acum am deșertat în ea cîteva gamele cu apă, m-am dezbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și albine încărcate de polen, într-atît de neverosimilă îmi era bucuria. Nostalgia după penitenciarul Jilava, unde jetul de apă rece alterna cu jetul de apă fiartă, de parcă am fi fost condamnați la dușuri scoțiene și nu la muncă silnică, fusese curată rătăcire a minții. Acolo, vederea unor bărbați care își spală rupturile în vasul din care mănîncă, pentru a le cîrpi apoi cu ace improvizate, te deprima. Aici, priveliștea acelorași bărbați, disprețuind frigul și bălăcindu-se ca animalele în sînul naturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ca acasă. „De nu s-ar acri pe drum, ți-aș aduce un pireu de la tanti Jenuța, de la bufetul nostru, ți-ar lăsa gura apă și nici nu ți-ar veni a crede că din cartofi e făcută minună- ția. Curat delicatesă !“ Și numai el știa că Jenuța nici nu exista de fapt, dar ca să fie și mai credibil, i-a descris-o în amănunt, adăugându-i și niște gesturi nostime, cum ar fi fost că atunci când tăia ceapă nu îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui Cristi ? ! întreabă Pribeagu. — Păi, cui ? — Pot să jur că mie mi-a zâmbit. Da, da, știu, tocmai mie, arătarea ciufulită și aparent castrată. Toți izbucnesc într-un hohot de râs. — Nu, nu, că o-ntrebăm, insistă Pribeagu. Asta-i curată nedreptate ! Dar când să se apropie, doi țigani o abordează pe dom- nișoară și încep să discute afaceri. — E o podăreasă, copii, concluzionează dezamăgit Mamutu’. Stați cuminți. Ah, ce piatră de pe inimă mi-ai luat, râde Pribeagu. Înseamnă că există
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]