KorAP: Find »[drukola/base=fura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...668 669 670 ...720 >

17,991 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

dea icoana aceea. De data asta lacrimile curg mai ușor și mai abundent. Pe măsură ce remușcările deveneau mai intense, Simion face judecăți noi, judecăți care îl prezintă ca principalul vinovat. Era un om corect, cinstit cu toată lumea. L-am determinat să fure... Doamne Dumnezeule! Simion jr. nu știa că în sat tatăl său a căpătat rapid pseudonimul "păgînul". De cînd se furase Icoana Făcătoare de Minuni, toți, absolul toți, s-au îndreptat cu bănuiala spre Simion cel Bătrîn. Unii au auzit cîte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
judecăți noi, judecăți care îl prezintă ca principalul vinovat. Era un om corect, cinstit cu toată lumea. L-am determinat să fure... Doamne Dumnezeule! Simion jr. nu știa că în sat tatăl său a căpătat rapid pseudonimul "păgînul". De cînd se furase Icoana Făcătoare de Minuni, toți, absolul toți, s-au îndreptat cu bănuiala spre Simion cel Bătrîn. Unii au auzit cîte ceva de la Vasile Banditu', alții au văzut o mașină de București în seara furtului și cei mai credincioși au avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
găsit să visezi?! Mă sperii și pe mine! Parcă ți-a ieșit o broască din gură și atunci am răcnit de spaimă. Cruce de aur și treacă noaptea, spune Raj îngrijorat. Eu zic să nu te mai duci azi la furat pește. Dar am sculele lăsate în iaz și o să mi le găsească. Și ce? Vom face noi altele. Ar cam fi vremea să mă duc. Nu te duce, Raj! O să te împuște la sigur, îmi spune mie inima! Îl trimit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
fericiți de norocul care a dat peste ei. Raj însă nu avea somn și se plimba îngrijorat prin curte. Îl și vedea pe cumnățel cu o broască în gură. Cînd zorile mijeau, au apărut gîfîind și cei doi trimiși la furat pește. Și sculele? țipă Raj. Mergem după ele. Le-am ascuns bine. Raj, cînd vede atîta pește, denunță mascat învoiala. Lăsați peștele aici și cînd aduceți sculele... Îl lăsăm acasă la noi, că-i al nostru. Este al vostru, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
lasă pînă nu va lua o halcă zdravănă. Nepotul s-a poziționat pe o așteptare răbdătoare, sperînd că, după 75 de ani, bucuria poate să vină oricînd. De mult nepotul nu mai lucra, venea la unchi și mai ajuta, mai fura cîte ceva și arar mai lingușea. Era singurul moștenitor de drept și veghea doar ca moșneagul să nu facă ceva fără știrea lui. Bătrînul Damian nu avea pace aproape deloc. Treceau pe acolo mașini, opreau și-l întrebau: Nu vindeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Alistar. Părinte, rogu-te, dă-mi un sfat. A venit deputatul și uite așa și așa vrea să facă. Părintele se scarpină în cap, gîndește profund și concluzionează: Poate i-a venit gîndul cel bun și se pocăiește. A tot furat și jecmănit și, cine știe, poate vrea să-și spele păcatele. O Sfîntă Biserică dacă se face, este voia și lucrarea lui Dumnezeu. Moș Damian a plecat mai mult încurcat decît lămurit. O lună s-a tot frămîntat și, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
S-au repezit la dom' Tiberiu, acolo era salvarea. Ce mai! Șobolanii dracului! Repede, să-i scoatem noi din rahat... Dar ce s-a înclinat, dom' Tiberiu? Cum ce? Pilonul podului. Săpase apa la bază și acum era cîș. Au furat ca în codru. Ciment, fier beton și tot felul de materiale. Erau proști cu toții și au zis că podul trebuie refăcut. Îi las în prostia lor. Chiar, dom' Tiberiu, îi lăsăm să moară proști... M-au chemat, dar nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cabluri, prize și, mai ales, beculețe care clipeau încontinuu. Poliția scotocește și găsește cîteva teancuri de euro, de dolari, de franci elvețieni. Maria rămîne mută. Ea nu mînca decît ce rămînea de la băiat și el avea atîția bani. De unde? Nu fura, era cuminte, stătea mai mult în camera lui, nu tu fete, nu tu țigară, nu tu băutură. Ce-ai făcut, mamă? Lacrimile rup zăgazurile și încep să curgă șuvoi. Spune mamii tale, ce ai făcut? Niște prostii, mamă. Au escrocat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
foarte buni. Ce știu eu? Te-ai îmbătat, nu mai ești coerent în gîndire și nici logic. Cam așa, răspund scurt, închizîndu-mă în mine. Seara își intră tot mai mult în drepturi. Preferăm să stăm la lumină naturală, adică cea furată de pe la becurile din stradă, de pe la vecini. Nu mai vorbim, sticla s-a golit și paharele i-au urmat exemplul Du-te în beci, îmi poruncește amicul mitocănește. Dar du-te tu, ești mai tînăr! Atunci aduc două... Adă cîte vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
oftează cu obidă. Era adevărat. Vecinii s-au săturat de bețivul insolent, arțăgos și puturos și, mai ales, bătăuș. Îl evitau pe cît era posibil și nu rămăsese loc nici măcar de "bună ziua". Jigodii mai sînt unii oameni. Că le mai fur cîte ceva? Dar eu nu trebuie să trăiesc? Vasile încearcă să-și amintească colinde și urături cu expresii flatante ca "boieri mari", "gazde bune" și altele, dar nu reușește să închege nimic. Ce ciomege merită ăștia pe schinare, anafura mamii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
tentative de a trece și peste clasa a șasea, datorită profesorilor, a trebuit să caute alt drum. Băiețelul Laurențiu nu dorea să ajungă la pușcărie ca frații săi mai mari și asta datorită unui milițian, azi polițist. Nene, n-am furat eu portofelul, se ruga băiatul. L-a furat fratele tău și-i tot una... O palmă care i-a acoperit gura, nasul și ochii, l-a umplut de "borș". Eu n-am furat nimic, scîncește Laurențiu. Dar ai să furi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
șasea, datorită profesorilor, a trebuit să caute alt drum. Băiețelul Laurențiu nu dorea să ajungă la pușcărie ca frații săi mai mari și asta datorită unui milițian, azi polițist. Nene, n-am furat eu portofelul, se ruga băiatul. L-a furat fratele tău și-i tot una... O palmă care i-a acoperit gura, nasul și ochii, l-a umplut de "borș". Eu n-am furat nimic, scîncește Laurențiu. Dar ai să furi, nu? Nu știu. O altă palmă vine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
unui milițian, azi polițist. Nene, n-am furat eu portofelul, se ruga băiatul. L-a furat fratele tău și-i tot una... O palmă care i-a acoperit gura, nasul și ochii, l-a umplut de "borș". Eu n-am furat nimic, scîncește Laurențiu. Dar ai să furi, nu? Nu știu. O altă palmă vine să desăvîrșească "botul" copilului și ca efect secundar, acesta se scapă pe el. Vezi tu ce o să pățești la pușcărie, nu ți-au povestit frații tăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
furat eu portofelul, se ruga băiatul. L-a furat fratele tău și-i tot una... O palmă care i-a acoperit gura, nasul și ochii, l-a umplut de "borș". Eu n-am furat nimic, scîncește Laurențiu. Dar ai să furi, nu? Nu știu. O altă palmă vine să desăvîrșească "botul" copilului și ca efect secundar, acesta se scapă pe el. Vezi tu ce o să pățești la pușcărie, nu ți-au povestit frații tăi? Nu. Spune, au furat portofelul? Da. Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Dar ai să furi, nu? Nu știu. O altă palmă vine să desăvîrșească "botul" copilului și ca efect secundar, acesta se scapă pe el. Vezi tu ce o să pățești la pușcărie, nu ți-au povestit frații tăi? Nu. Spune, au furat portofelul? Da. Unde l-au pus? L-au dat lui tata. Ce a urmat s-a întipărit bine în capul lui Laurențiu și s-a decis să nu meargă la pușcărie, nici în ruptul capului. Aproape zilnic, în plimbările sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Laurențiu, a ieșit în stradă. Te uiți să șmaglești ceva? Nu, mă uit la mata cum coși. Te interesează munca mea? Da. De ce? Nu vreau la pușcărie. Frații mei nu se tem, dar eu mă tem. Atunci, nu trebuie să furi. Da. Vrei să te fac cojocar? Mănînci calule ovăz? Chiar, mă? Să moară mama! Bine, vino încoace! Așa a început Laurențiu să fie cetățean onorabil. Avea mereu ceva bănuți, era curat îmbrăcat și milițianul îi vorbea frumos. Am o căciulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Ar fi fost oare posibil? Un om curățel ca Datcu, la costum, cu stiloul și pixul într-o cutie de firmă, cu inele pe aproape toate degetele, cu ochelari fumurii și cu geantă din piele, s-ar putea preta să fure cutia cu pixuri de pe birou? Eu cred că, probabil, femeia de serviciu a aruncat, din neatenție, buclucașa cutie la coșul de gunoi. Tot așa credea și directorul Zăbavă și, în consecință, a inspectat coșul. În coș erau hîrtii, chestii, socoteli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
la răutate. Bucuria venirii Lui printre noi trebuie să se manifeste și prin iertarea păcatelor "greșiților noștri". Cam așa stau lucrurile din punct de vedere teoretic. Cu practica stăm ceva mai prost. Dionisie Cosașu era cheie de biserică, adică nu fura, nu înjura, credincios habotnic era și Biserica ajuta. Postea cu sfințenie, cînta în corul parohiei, aduna donațiile și nu fura nici să-l pici cu lumînarea. În casa lui te omenea, îți oferea daruri, te conducea o bucată de drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
lucrurile din punct de vedere teoretic. Cu practica stăm ceva mai prost. Dionisie Cosașu era cheie de biserică, adică nu fura, nu înjura, credincios habotnic era și Biserica ajuta. Postea cu sfințenie, cînta în corul parohiei, aduna donațiile și nu fura nici să-l pici cu lumînarea. În casa lui te omenea, îți oferea daruri, te conducea o bucată de drum ducîndu-ți bagajele cele mai grele. Pe scurt, era om de pus la rană. Cusurgiii îi căutau hibele, dar omul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
făcînd "bang" pe fundul de cazan. Și se închide ușa așa repede? Boaf! și gata. Se deschide beciul și chiar după ușă Bîtcă stă chircit, țapăn. Este mort, spune polițistul. Ai făcut o crimă. Dar ce-a căutat aici? Să fure, evident. Și ce vină am eu? Păi ai. Ai conceput o capcană a morții. Dar nu capcana l-a omorît. Probabil a făcut infarct. Tot omor se cheamă. Dionisie plînge și timp de trei ani cît a stat la pușcărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cei doi care șușoteau erau, de fapt, ucraineni. Dumnezeule, ăștia sînt și mai criminali! Abordează românii care așteptau la rînd în vamă. Ar trebui să mergem împreună pînă la frontiera română, sînt mulți bandiți de drumul mare. Ce să-mi fure? Caii de la bicicletă? răspundeau unii nepăsători. Cum, necum, Spînu a găsit încă doi români care au acceptat să meargă împreună. Dar liniștea a fost de scurtă durată. Tovarășii săi mergeau nebunește și el era prea obosit. Apoi, Dacia și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
școală era neatent și nici poftă de mîncare n-avea. Într-o zi a intrat în biroul directorului, a luat un DVD player și a tulit-o la talcioc. Cît vrei, mă, pe rabla asta? 100 de lei, nene. Ai furat-o? Nu, este de acasă. A primit suta de lei și de acolo a plecat la gară. Călătorea prima dată cu trenul. Inima se chinuia să iasă din piept. O va vedea pe mama. Ce surpriză îi oferea băiatul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
propriu. Camerele de luat vederi îl avertizează cînd copiii îndrăznesc să calce pe trotuarul său. Atunci iese afară și țipă cît îl țin bojocii spre țînci, amenințînd cu moartea sau schilodirea. Harpagon și-a tras un stîlp în curte și fură curent stradal pentru iluminarea grădinii sale. Și totuși, cu ce se deosebește Harpagon acesta față de miile de Harpagoni împînzite peste tot? Ce m-a determinat să scriu despre un tip, dezagreabil, ce-i drept, dar extrem de prezent în țara noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ghici niciodată cam ce cantități de mîncare să facă, încît să se consume tot. Resturile erau aruncate și Harpagon ofta, certîndu-și nevasta pentru nepricepere. Cînd a auzit de Cozmin, a tăbărît cu întrebările puse celor care îl cunoșteau. Dar nu fură? Nu pune mîna, săracu'. Dar nu-i periculos? Este un amărît fricos și de umbra lui. Dar face treabă? Trebuie să-i arăți cum. Harpagon avea o suprafață mare de gazon și i se acrise de tuns iarba. Era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie să găsești un țap ispășitor, un canal de scurgere pentru umorile rele - catarsisul istoriei. Și iată nevoia de justificare devenită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]