18,182 matches
-
bucurat de corelația între fondul negru și figurile roșii și între reprezentare și cadrul sau. Pe un crater sub formă de clopot al pictorului Pan, figureaa de o parte Dionisos și o menadă și de cealaltă un komos. Pe cupa pictorului Penthesileei, unde Ahile ucide o regina amazoanelor, figurile roșii ocupă tot spațiul, care nici măcar nu ajunge pentru a le cuprinde în întregime, în timp ce fondul negru nu servește decât la decuparea personajelor strâns unite prin conjuctia privirilor. Craterul sub formă de
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Ahile ucide o regina amazoanelor, figurile roșii ocupă tot spațiul, care nici măcar nu ajunge pentru a le cuprinde în întregime, în timp ce fondul negru nu servește decât la decuparea personajelor strâns unite prin conjuctia privirilor. Craterul sub formă de caliciu al pictorului Niobizilor, care îl reprezintă pe una din fete pe Heracles în mijlocul unei adunări de eroi, iar pe cealaltă parte reprezintă masacrul Niobizilor, echilibrând fondul negru și figurile. În perioada apogeului clasic, pictorii de vase se lasă influențați în artă plastică
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
conjuctia privirilor. Craterul sub formă de caliciu al pictorului Niobizilor, care îl reprezintă pe una din fete pe Heracles în mijlocul unei adunări de eroi, iar pe cealaltă parte reprezintă masacrul Niobizilor, echilibrând fondul negru și figurile. În perioada apogeului clasic, pictorii de vase se lasă influențați în artă plastică și își dovedesc măiestria în desenul rafinat al lekythos-ilor funerari pe fond alb. Pictorul lui Ahile figurează pe față unei amfore, că figura centrală, un Ahile zvelt, cu o aliungire a părții
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
de eroi, iar pe cealaltă parte reprezintă masacrul Niobizilor, echilibrând fondul negru și figurile. În perioada apogeului clasic, pictorii de vase se lasă influențați în artă plastică și își dovedesc măiestria în desenul rafinat al lekythos-ilor funerari pe fond alb. Pictorul lui Ahile figurează pe față unei amfore, că figura centrală, un Ahile zvelt, cu o aliungire a părții de jos a picioarelor în raport cu bustul și a bustului în raport cu capul , ceea ce îl face mai mare. Lekythosii pe fond alb erau de
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
ceea ce îl face mai mare. Lekythosii pe fond alb erau de asemenea foarte admirați, care prin gravitatea senină a chipurilor feminine, nu sunt lipsite de asemănare cu frizele Parthenonului. Această influență a lui Fidias se regăsește la Polygnotos sau la pictorul lui Cleophon. Pictorul din Eretria asigura trecerea la stilul înflorit. Pe un epinetron el a desenat cu precizia unui miniaturist un întreg grup de personaje feminine, zeițe sau muritoare, care au poziții diferite ce le pun în valoare grația și
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
mai mare. Lekythosii pe fond alb erau de asemenea foarte admirați, care prin gravitatea senină a chipurilor feminine, nu sunt lipsite de asemănare cu frizele Parthenonului. Această influență a lui Fidias se regăsește la Polygnotos sau la pictorul lui Cleophon. Pictorul din Eretria asigura trecerea la stilul înflorit. Pe un epinetron el a desenat cu precizia unui miniaturist un întreg grup de personaje feminine, zeițe sau muritoare, care au poziții diferite ce le pun în valoare grația și suplețea. Meidias, pe
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
economică și culturală puternică. Pădurea Crâng a devenit loc de petreceri pentru localnici începând cu 1829 și în cele din urmă a fost amenajată ca grădină publică în 1850. Au început să se înființeze școli, episcopia deschizând o școală de pictori de biserici și iconari, condusă de Nicolae Teodorescu și unde a studiat și pictorul Gheorghe Tattarescu. Un an mai târziu episcopul Dionisie Romano a deschis Școala Normală (școală de învățători), școală ce pregătea învățători pentru școlile generale din oraș și
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
cu 1829 și în cele din urmă a fost amenajată ca grădină publică în 1850. Au început să se înființeze școli, episcopia deschizând o școală de pictori de biserici și iconari, condusă de Nicolae Teodorescu și unde a studiat și pictorul Gheorghe Tattarescu. Un an mai târziu episcopul Dionisie Romano a deschis Școala Normală (școală de învățători), școală ce pregătea învățători pentru școlile generale din oraș și pentru cele din 115 sate. Seminarul teologic ortodox din Buzău, înființat în 1836, a
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
o subtilă armonie dintre stilul neoromânesc și stilul 1900. A fost o apropiată a mișcării de emancipare a femeii din perioada interbelică, precum și o colaboratoare a revistei Drepturile Femeii, condusă de prietena sa Eugenia de Reuss -Ianculescu. A fost soția pictorului acuarelist Ignat Bednarik și membră a Cenaclului Idealist.
Elena Alexandrina Bednarik () [Corola-website/Science/315327_a_316656]
-
teritoriul Franței și chiar mai departe și au reușit de asemenea să înregistreze imaginea mai multor tablouri care au fost distruse. Stilul manierist al școlii de la Fontainebleu i-a înfluențat pe artiștii francezi (colaboratori ai italienilor) printre care se numără pictorul Jean Cousin cel Bătrân, sculptorii Jean Goujon și Germain Pilon și, într-o măsură mai mică, pictorul și portretistul François Clouet, fiul lui Jean Clouet. Din 1584 până în 1594, în timpul războaielor religioase dintre catolici și protestanți, castelul a fost abandonat
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
care au fost distruse. Stilul manierist al școlii de la Fontainebleu i-a înfluențat pe artiștii francezi (colaboratori ai italienilor) printre care se numără pictorul Jean Cousin cel Bătrân, sculptorii Jean Goujon și Germain Pilon și, într-o măsură mai mică, pictorul și portretistul François Clouet, fiul lui Jean Clouet. Din 1584 până în 1594, în timpul războaielor religioase dintre catolici și protestanți, castelul a fost abandonat. După suirea pe tron, Henric IV a dispus renovarea construcțiilor de la Fontainebleu bazându-se pe un grup
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
autor grec de romane din Antichitate. Stilul Școlii de la Fontainebleu a continuat să-i influențeze pe artiștii primelor decenii ale secolului al XVII-lea, de exemplu pe Claude Vignon cel Bătrân (1593 - 1670) dar unii contemporani (Peter Paul Rubens, Caravaggio, pictorii școlii naturaliste din Olanda și din Flandra) au eclipsat-o destul de rapid.
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
fost poreclit "Marele Duce, bon vivant". Atracția lui pentru o viață mai bună l-a lăsat corpolent de la o vârstă fragedă, deși mai târziu a slăbit. El a avut o gamă largă de interese. A iubit artele; a fost un pictor iscusit și a adunat o importantă colecție de carte. Nu la fel de înalt ca frații săi, a fost frumos, cu o personalitate impunătoare care nu suporta criticile publice. A fost cunoscut pentru vocea sa tunătoare; a fost un vânător pasionat, și
Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315338_a_316667]
-
Comisia oficială care a supravegheat construirea Catedralei Sf. Saviour, construită între 1883 și 1907 pe locul unde a fost asasinat tatălui său, țarul Alexandru al II-lea al Rusiei. Marele Duce Vladimir a fost un filantrop pasionat. El însuși un pictor talentat, a devenit un patron celebru al artelor. El frecventat mulți artiști și a adunat o colecție valoroasă de pictură și icoane vechi. Mai târziu a devenit interesat de balet; el a finanțat turul Baletului rus Diaghilev. Împăratul Alexandru al
Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315338_a_316667]
-
de pe pereții laterali este foarte veche având o valoare artistică foarte mare. În anul 1862 naosul bisericii a fost mărit cu 3 metri și pronaosul cu 1 metru. Partea prelungită a bisericii a fost pictată în anul 1890 de către un pictor de la mănăstirea Nicula, pe nume Dionisie Iuga. În anul 1930 a fost restaurată, acoperită în întregime cu șindrila, iar mai tarziu s-a acoperit din nou partea nordică a bisericii tot cu șindrila. Biserică nefiind atestata că monument istoric, în timpul
Biserica de lemn din Nadășu () [Corola-website/Science/315387_a_316716]
-
de Nicolai Rar la 1765; este constituită din bârne de stejar ce sunt dispuse longitudinal și blăni din lemn de brad pentru bolti și tavanul pronaosului. Pictură interioară datează de la 1774 și a fost realizată de Simion Silaghi-Sălăjeanu. Acest însemnat pictor muralist și pictor de icoane pe lemn a împodobit cu talentul său veritabil aproape treizeci de biserici de lemn sau de zid din Munții Apuseni, Zarand, Banat, Bihor, Sălaj, de pe văile Someșului și Mureșului, lucrând, vreme de șase decenii, ultimele
Biserica de lemn din Bica () [Corola-website/Science/315385_a_316714]
-
la 1765; este constituită din bârne de stejar ce sunt dispuse longitudinal și blăni din lemn de brad pentru bolti și tavanul pronaosului. Pictură interioară datează de la 1774 și a fost realizată de Simion Silaghi-Sălăjeanu. Acest însemnat pictor muralist și pictor de icoane pe lemn a împodobit cu talentul său veritabil aproape treizeci de biserici de lemn sau de zid din Munții Apuseni, Zarand, Banat, Bihor, Sălaj, de pe văile Someșului și Mureșului, lucrând, vreme de șase decenii, ultimele trei din secolul
Biserica de lemn din Bica () [Corola-website/Science/315385_a_316714]
-
celor doi pereți laterali, pe poalele boltii semicilindrice, în ordinea indicată de Erminii, scene din viața și patimile Mântuitorului, bine structurate compozițional, cu și mai agresive pătrunderi de elemente baroce, decât în lucrările cu caracter pur iconografic, explicabile la un pictor abia ieșit din ucenicia clujeana. Cea mai mare atenție a acordat-o pictării tâmplei și ușilor împărătești, bine prezentate în încercarea monografica a cercetărilor D. Mândru și A. Dobjanschi. Mai este renumită și pentru tripticul păstrat de la biserica de lemn
Biserica de lemn din Bica () [Corola-website/Science/315385_a_316714]
-
2004... O măsură propusă este de a spori numărul de cinci membri permanenți. Sala de lucru a Consiliului de Securitate, din cadrul Clădirii de conferințe a ONU, proiectată de arhitectul norvegian Arnstein Arneberg, a fost donată de Norvegia. Pictura murală a pictorului norvegian Per Krogh reprezintă o renaștere a păsării Phoenix din cenușă, simbol al renașterii lumii după cel de-al doilea război mondial. În tapițeria albastră și aur de mătase și în draperiile de la ferestre apar ancora credinței, grâul, simbol al
Consiliul de Securitate al ONU () [Corola-website/Science/315497_a_316826]
-
(5 decembrie 1947, Ploiești) este pictor și desenator român, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. este soția pictorului Sorin Ilfoveanu și mama artiștilor plastici Adrian Ilfoveanu și Nicu Ilfoveanu. Ciclul inspirat de povestea Reginei din Saba nu urmărește transpunerea legendei în spiritul respectării adevărului istoric
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
(5 decembrie 1947, Ploiești) este pictor și desenator român, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. este soția pictorului Sorin Ilfoveanu și mama artiștilor plastici Adrian Ilfoveanu și Nicu Ilfoveanu. Ciclul inspirat de povestea Reginei din Saba nu urmărește transpunerea legendei în spiritul respectării adevărului istoric. Darul, Regina, Balanța sunt punctele de plecare, pretexte care ne aduc în registrul
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
(cunoscut și ca George Baron de Lövendal) (n. 10 mai 1897, Sankt Petersburg - d. 18 februarie 1964, București) a fost un pictor care a lucrat în România. S-a născut în Sankt Petersburg, fiind un descendent al regelui Frederic al III-lea al Danemarcei și Norvegiei. În 1752, familia Lövendal a plecat din Suedia și a ajuns în Rusia. George baron de
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]
-
a plecat din Suedia și a ajuns în Rusia. George baron de Lövendal a fost a noua generație după Frederick al III-lea. Fiica sa, Lydia, susține că data de naștere este 27 aprilie 1897. Tot ea povestește că bunicul pictorului, Laurențiu, Baron de Lövendal s-a născut în Vladivostok și a fost botezat în Kamceatka. Între 1914 și 1917, George a urmat școala de Belle Arte la Sankt Petersburg dovedind un mare talent de portretist. După absolvire, a profesat la
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]
-
domenii ale artei, între care designer, creator de cosume, a lucrat în teatru, operetă, gazetărie, actorie, balet, regie artistică și a fost și arhitect. Tot el a creat primul teatru de păpuși din țară. A devenit cunoscut în special ca pictor portretist, care a avut ca subiect principal țăranul român, pictând în special țărani bucovineni. A fost căsătorit Ariadna Ambrozieva - Lövendal, pianistă, poetă, solistă de operă, cu care a avut două fiice: Lydia (n. 28.10.1923), pictoriță, balerină, compozitoare, specialistă
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]
-
schițele rămase din colecția Lövendal, erau pe cale să se risipească nenumărate documente de epocă, precum și studii de genealogie ale familiei baronului Lövendal. Pentru a salva această valoare națională, Ariadna Avram (n. 2 ianuarie 1964), fiica actriței Irina Dall și nepoata pictorului, moștenitoare a colecției George baron Löwendal, a înființat "Fundația Löwendal", în 2010, prin care își propune să reconstituie parcursul bunicului său în contextul evoluției artei românești și europene în prima jumătate a secolului al XX-lea. În perioda 1936 -1940
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]