18,520 matches
-
Muntele Sion. Dar fiul s)u e mort. La șaisprezece ani, John a sc)pat din ghetoul din Varșovia, l)sându-și În urm) p)rinții și sora - au fost uciși. Toți au fost uciși. John a reușit cumva s) fac) rost de acte de identitate că marinar polonez, lucrând mai mulți ani În sala mașinilor pe cargoboturi germane. Dup) r)zboi a venit În Israel prin Cipru, a intrat În kibbutzul Sdot Yam, s-a c)s)torit și a avut
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cut s) Înțeleg ce Înseamn) s) fii sclav, precum s)rmanul cavaler din poemul lui Keats „La Belle Dame sans Merci” - numai c) În viață public). Când am plecat, cei din personalul de serviciu nu au reușit s) ne fac) rost de un taxi. „Taxiurile nu vin la Casa Alb)”, au spus ei. „De ce?” „Taximetriștii sunt sup)rați pe noi. Adesea se Întâmpl) s) r)spund) la un apel, iar În momentul În care ajung aici, cei care au f)cut
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dojenit cu blândețe de Israel Galili, ministru f)r) portofoliu În actualul guvern, pentru c) nu cunosc politica guvernului fâț) de arabi. Am Incercat s) aflu care este aceast) politic), Îi spun. Când am ajuns la Ierusalim, am f)cut rost de o gr)mad) de materiale de la guvern pe aceast) tem), dar din ele nu rezult) o imagine clar). Știu c) guvernul nu va negocia cu OEP. Știu, de asemenea, c) a refuzat s) accepte un stat palestinian În Cisiordania
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
experient) stranie s) aud o asemenea opinie pe un astfel de ton. — Veți spune, adaug) el, c) putem fi anihilați de arabi dac) revendic)m p)mântul promis de Dumnezeu. Uneori, istoria nu ne d) Ins) de ales. Nu are rost s) te cerți cu soarta. Dac) aceasta este soarta noastr) ca popor, trebuie s) ne preg)tim s-o accept)m. Faimosul Institut de la Rehovoth, unul dintre cele mai mari centre de cercetare științific) din lume, poart) numele lui Chaim
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
c)utați pe p)mânturile arabilor!”. În focul discuției, a spus apoi multe lucruri nechibzuite. Evident, puțini oameni chiar Înțeleg complexitatea istoriei arabilor, iar Marshall se Înfuria când vedea c) idei politice de tip occidental sunt impuse, f)r) nici un rost, Orientului Mijlociu. Ins) despre evrei știa tot atât de puțin cât știu eu despre arabi. Statele-națiune rareori au fost create f)r) violent) și nedreptate. Hodgson era de p)rere c) evreii i-au tratat pe arabi că și când aceștia ar
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vorbesc cel mai liber sunt chiar cei din Israel - Ierusalimul de Est și Cisiordania ocupat) de Israel. Cand Ii relatez lui Kedourie convorbirea mea cu Rabin, el este de acord cu prim-ministrul asupra ideii c) nu ar avea nici un rost s) li se cedeze teritorii arabilor. Ei nu vor decât alungarea evreilor. Nu accept) Ins) opinia lui Rabin potrivit c)reia modernizarea va duce În cele din urm) la atenuarea conflictului. Modernizarea ar face statele arabe s) se simt) puternice
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și, În același timp, azi, retrospectiv, Înțeleg că vorbea și despre pericolele Înregimentării, despre această nebunie colectivă pe care Ubu o provoca. Găseam În spectacolul tău un suflu mai adânc decât ghidușiile simpatice ale „stilizării“, care-și avusese și ea rostul ei polemic În lupta cu „realismul socialist“: eram fascinați de spectacol și Îngroziți de manipularea dictatorului. De altfel, sunt sigur, Ubu nu a fost pus bine În scenă decât În țările de Est și În Africa, locuri unde artiștii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ai Întrebat: „La ora asta, În toată lumea se pregătesc mii de teatre să ridice cortina. Și mii de actori și de regizori și tehnicieni de scenă muncesc cât pot de intens pentru a face un spectacol. Întrebarea e: De ce? Ce rost are?“. Țin minte că am vorbit mult, dar nu am ajuns nicăieri, și mă Întreb dacă astăzi ai un răspuns la Întrebarea de atunci. Nu mi-e ușor să răspund nici azi. Cred că rolul artei e să filtreze trivialul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de entertainment, din care sacrul lipsește. Arta ca manual de instruire a sufletului, ca medicină spirituală, a dispărut În Occident, fiind Înlocuită de un fun non-stop. Suntem departe de aceste zone de influență, dar dacă teatrul mai poate avea un rost, e că prin el putem Încerca să ne ridicăm spre altceva, spre o altă calitate decât cea de toate zilele. Singura acțiune pozitivă În orice facem e aceea de a ne reorienta spre sursele adevărate ale vieții. Nu sunt Turnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
avea un mesaj pentru mine, pe care mi l-a transmis intenționat. Mi-a vorbit despre călătoria lui În Mexico, de unde tocmai venise, În căutarea lui Don Juan și a lui Castaneda, ale cărui cărți mistice le știa pe de rost, și mi-a captat interesul. Îmi descria sugestiv, uitându-se atent la mine să vadă cum reacționez, o experiență pe care a avut-o În munți, unde participase la o ceremonie bazată pe incantații și ritmuri arhaice. A fost Începutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la cască. Îmi aduc aminte de intervenția lui Ted Hughes (citez din memorie): „Faptul că nu ne Înțelegem aici e o mărturie despre cât de puțin se poate comunica de fapt prin limbi așa-zis cunoscute! Ne Întrebați care e rostul acestui vocabular Orghast. Nu știu, dar noi folosim muzica doar pentru muzică, nu pentru conferințe de presă. Structura limbajului inventat are un caracter particular. Fiecare cuvânt e În mișcare, ca și gamele muzicale. Orice cuvânt, orice frază vorbită corect poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Închegasem o prietenie solidă, o camaraderie care durează și azi, am simțit pe umăr o atingere blândă, gestul inconfundabil al lui Peter. „Ce ai hotărât?“, m-a Întrebat. „Nu știu, greu de spus.“ Plecam, asta era clar, nu avea nici un rost să mai continui după un an de ucenicie. Mi-am amintit că Brâncuși, când s-a decis să-l părăsească pe Rodin, și-a spus că dacă stă prea mult În umbra stejarului puternic, nu are șanse să devină el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care noi nu aveam habar. Mai circula și zvonul că „Ruci“ ar fi dorit ca rolul Hecubei să fie mai consistent decât era În montajul nostru și, fiind dezamăgită, și-a pierdut interesul să mai finanțeze proiectul. Nu avea nici un rost să mai rămânem În Săo Paolo, așa că am pornit cu Priscilla spre aeroport, Încărcați nu doar cu bagajele proprii, ci și cu textele și recuzita aduse din New York pentru antrenament, cu gemantanul lui Liz, chitara, tobele și tot felul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sale abile), acesta a fost de fapt ca un cântec de lebădă Înainte să devin oficial persona non grata. Între timp, la New York, eu Îmi tot prelungeam statutul legal de visitor, cerând extensions of status la infinit (și absurd). Ce rost mai avea să mă mențin În această stare de pasivitate și indecizie?! Am făcut demersurile necesare și am obținut destul de repede celebrul green card. Ca proaspăt rezident american și mândru deținător al mult râvnitului plastic verde, m-am Înscris În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
muzicii, din ce În ce mai frenetic, până cădea moartă, epuizată pe marmura mormântului, la picioarele statuii incandescente a lui Agamemnon. Dacă În teatru terminam cu o nuntă, celebrând viața după crimă, aici, după ce misiunea a fost Îndeplinită, pentru Electra viața nu mai avea rost. La Euripide, deși a scris Într-un timp În care Grecia era pe un drum descendent, exista Încă noțiunea transformatoare de catharsis. În secolul XX, Strauss și Hofmannsthal vedeau un sfârșit mult mai neliniștitor, fără speranță. Începeam să sesizez o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În machetă conform dorinței comune de a recrea prin Oedipe o istorie care să amintească de evenimentele trăite recent. Nu ne interesa În nici un chip să readucem pe scenă măreața Tebă, cu scuturile ei falnice, oricum nici nu mai avea rost să repetăm același decor În care maestrul Ohanesian fusese atât de convingător odinioară, cu togă și coroana de lauri pe cap. Doream să văd În ce fel puteam lega personajele din operă de figuri emblematice cunoscute din istoria recentă, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ales când surzenia ei tot mai acută o făcea să răspundă unor Întrebări pe care nu le punea nimeni, aveau drept urmare o tăcere penibilă, și nu declanșarea spectaculoasă a unei causerie vioaie. Și zău că franceza ei era minunată! Ce rost mai avea să strâmbi din nas fiindcă avea o fire posacă, idei banale și o cultură superficială când graiul ei presărat cu perle era ca un susur, ca o sclipire și la fel de nevinovat de semnificații ca păcătoasele aliterații ale pioaselor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Răsărit, la Gurile Dunării, țările române, luptând singure împotriva cotropirii otomane, apărându-și ființa și libertatea, și-au adus modesta contribuție și la apărarea civilizației europene. Din păcate, Apusul n-a înțeles atunci, precum nici mai târziu, nici astăzi chiar rostul nostru de străjer la "Porțile Creștinătății", în acest spațiu "geostrategic" de la Marea Neagră; și nu ne-a ajutat ca împreună să aducem pacea Moldovei, pacea Europei în pericol. Dimensiunea europeană a lui Ștefan este dezvăluită și prin aprecierea și relațiile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai bună apărare este atacul, să-l înfruntăm, deci! Nimeni nu cutează? Ei bine! Noi cutezăm! Tot ne place nouă, figura ceea cu coada... Ce zici, Preafericite, îl întreabă pe Teoctist, mai pui o vorbă bună Acolo Sus? Poate facem rost de încă o minune, ceva, poate fi și "dumnezeiască". Teoctist binecuvântează: Să dea Domnul! Am câștigat o bătălie numai; războiul nu s-a sfârșit încă... Cum așa? Nu s-a sfârșit?! Da' aista ce fu? Cum credeți că Luminăția sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spune el mai încetișor, care, din păcate, nu mai este... Trufia-i ca râia aceea câinească de care nu scapi cu orice ai unge-o. Cine-s eu?! Un mărunt voievod al unui popor de ciobani... Anevoie-i a înțelege rosturile țării, pentru cineva care... Maria, chinuită, strigă isteric aproape: Măreața Principesă a "Împărăției ce nu mai este" l-a luat de soț "pe umilul voievod al unei umile țărișoare"! I-a făcut "cinstea și onoarea"... Poate... poate așa au hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o fatalitate: "Așa mi-a fost scris"... Dacă trăim zi de zi cu ea alături? "Ne obișnuim cu ea ca țiganul cu scânteia", zâmbește Ștefan chinuit. Și... și mare scofală avem de pierdut... Dacă altfel tot nu se poate, ce rost are să zbierăm? Ioane, mă țineam să te întreb, schimbă Ștefan vorba, cum stai cu tălmăcirea "Syntagmei", pravila de legi bizantine a lui Matei Vlastares? Aproape c-am terminat-o, spune Țamblac. Pravilele aistea ne-or învăța niște legi mai bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
față de alte neamuri mai firoscoase. Trebuie să îndemnăm, să ardem rămânerea în urmă, "să-i dăm bice" cum zice rumânul. Ioane, se adresează el lui Țamblac, îți mulțumim pentru împărtășania din marea ta înțelepciune; mai deslușim și noi, proștii, din rosturile neînțelese ale lumii; sunt multe gânduri mari și misterioase de care noi n-avem habar. Că doar la sprinteneala minții nici dracu' nu ne-ntrece, sare și Mihail. Visez o vreme, desigur, eu n-oi apuca-o -, când și-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar mai cu osebire noaptea, mă tot gândesc: "Ce să fac?... Cum să fac?". Și-apoi cum ar putea un domn să fie fericit în mijlocul nefericirii poporului său? E mare lucru să afli până nu-i prea târziu -, care-i rostul tău în viață. El poate fi măreț sau mai umil. Important este să dai măsura puterilor tale. Să te dai pe tine însuți totul! Să nu uiți nici o clipă, Domniile-s trecătoare, Moldova e veșnică! rostește el cu o vibrație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
viață fără de sfârșit"... Cântarea morților, tristă, gravă, se împletea, într-o bizară armonie, cu glasurile vesele, de zurgălăi ale copiilor... "Deci, e Ajunul... Se spune că pruncii ce se duc la zi-sfântă se fac îngerași." Umbla de colo-colo fără nici un rost și, în lumina lumânărilor, umbra se ținea după el lingând pereții, șchiopătând o dată cu el. O mână se lasă ușor pe umărul lui, ca o aripă obosită din zbor. Țamblac îl îmbrățișează. Ștefan își culcă fruntea pe umărul lui... Fără cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tu pe Voichița grasă, bătrână, trăind numai și numai ca să te bocească, să-ți țină parastasele?! O vezi tu, pe Voichița să... să... Oprește-te! strigă Ștefan... Fii cuminte Voichiță, îi vorbește el apoi molcom, cu blândețe, mângâindu-i părul. Rostul unui Domn este să-și apere țara. Și... și chiar să moară, de nu se poate altfel -, să moară frumos, cu sabia în mână... Rostul tău, Voichițo, este viața. Să iubești. Să zămislești pui, care să împlinească, poate, ce-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]