17,517 matches
-
că totul este inteligibil publicului neinițiat în detaliile tehnice ale arheologiei. Săpăturile arheologice nu au doar rolul de a delecta telespectatorii. Tony Robinson susține că arheologii implicați în proiectul "Time Team" au publicat mai multe lucrări științifice legate de cercetările siturilor din programul TV decât toate departamentele universităților britanice puse la un loc, pe aceeași perioadă de timp și că, exact în 2013, programul a devenit cel mai mare finanțator din țară în domeniul arheologiei. "Time Team" s-a dezvoltat dintr-
Time Team () [Corola-website/Science/335488_a_336817]
-
Team" dedicându-se altor priorități și a fost înlocuită de specialistul în cultura anglo-saxonă Helen Geake, iar istoricul în arhitectură Beric Morley a apărut în zece episoade difuzate între 1995 și 2002. Echipa este suplimentata cu experți adecvați perioadei corespunzătoare sitului și tipului acestuia. Guy de la Bédoyère a fost adesea prezent în cadrul săpăturilor aferente Imperiului Român cât și a celor legate de Al Doilea Război Mondial precum Debarcările din Normandia sau de avioane militare (de pildă Spitfire). Mick "the dig" Worthington
Time Team () [Corola-website/Science/335488_a_336817]
-
Picturehouse Television Co. Ltd (cu sediul în Londra). Wildfire Television a fost implicată în producția „The Big Român Dig” (2005) și „The Big Royal Dig” (2006), creații ale aceluiași producător, Tim Taylor, și având că producător asociat pe Tony Robinson. Siturile pe care serialul le explorează și le expune pot fi sugerate de către proprietarii de terenuri, arheologii locali, academii, diverse grupuri, membri sau comunități care fac parte din publicul general și manifestă interes; ele includ orice perioada cuprinsă între Paleolitic și
Time Team () [Corola-website/Science/335488_a_336817]
-
publicul general și manifestă interes; ele includ orice perioada cuprinsă între Paleolitic și Al Doilea Război Mondial, printre acestea numărându-se așezări din Epoca Bronzului, Epoca Fierului, vile române și biserici medievale. Unele săpături arheologice au dus la descoperirea de situri de importanță națională. La 13 septembrie 2007, în timpul filmărilor la o reconstituire pentru un episod special din "Time Team", o așchie dintr-o lance confecționata din lemn de balsa a trecut prin viziera coifului unuia dintre cascadorii participanți la filmări
Time Team () [Corola-website/Science/335488_a_336817]
-
guvernatorului BNR. Duo ViolinCello, cu Elena Ana Albu la vioară și Andreea Camelia Iancu la violoncel, va susține un recital de muzică balcanică. Volumul „Sălbaticul din Balcani" nu conține impresii turistice despre obiective în vogă, descrieri de muzee sau de situri istorice. Conține, în schimb, o sumă de portrete dinamice ale unor oameni care devin simboluri ale normalității acestei regiuni. Cartea prezintă poveștile unor personaje pitorești prin umanitatea lor, precum Ivan - rockerul-patron de restaurant dintr-o peninsulă croată; Najden - profesorul „eco-agricultor
Apariție editorială - „Sălbaticul din Balcani" by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101239_a_102531]
-
Căian este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în centrul
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
se află în partea central-estică a județului Cluj, pe teritoriile administrative ale comunlelor Cojocna și Suatu (în partea vestică a satului Dâmburile), în imediata apropiere de drumul județean DJ161A, care leagă localitatea Apahida de Ceanu Mare. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
de drumul județean DJ161A, care leagă localitatea Apahida de Ceanu Mare. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 235 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 235 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală a Câmpiei Fizeșului (unitate geomorfologică aflată în sudul Câmpiei Transilvaniei. Arealul „Căian” a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
pe o suprafață de 235 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală a Câmpiei Fizeșului (unitate geomorfologică aflată în sudul Câmpiei Transilvaniei. Arealul „Căian” a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar, aflate în partea central nord-estică a Depresiunii Brașovului. Situl dispune de trei tipuri
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar, aflate în partea central nord-estică a Depresiunii Brașovului. Situl dispune de trei tipuri de habitate (Păduri stepice eurosiberiene de "Quercus sp", Tufărișuri subcontinentale peri-panonice și Pajiști stepice subpanonice) ce adăpostesc o gamă floristică divesificată, caracteristică stepelor din Câmpia Transilvană. Flora ariei naturale are în componență arbori și arbusti cu
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: capul-șarpelui ("Echium russicum"), târtan ("Crambe tataria") și lintea-pratului ("Astragalus peterfii", specie endemică pentru acest sit). Alte specii de plante întâlnite în arealul sitului: "Jurinea mollis ssp. transylvanica" și "Peucedanum tauricum" (alte două specii endemice pentru această zonă), zăvăcustă ("Astragalus dasyanthus"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), usturoi sălbatic ("Allium albidum"), sipică ("Cephalaria uralensis"), frăsinel ("Dictamnus albus
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: capul-șarpelui ("Echium russicum"), târtan ("Crambe tataria") și lintea-pratului ("Astragalus peterfii", specie endemică pentru acest sit). Alte specii de plante întâlnite în arealul sitului: "Jurinea mollis ssp. transylvanica" și "Peucedanum tauricum" (alte două specii endemice pentru această zonă), zăvăcustă ("Astragalus dasyanthus"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), usturoi sălbatic ("Allium albidum"), sipică ("Cephalaria uralensis"), frăsinel ("Dictamnus albus"), popilnic ("Asarum europaeum"), crestată ("Aposeris foetida"), sânziene de
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
radiata"), mărgică ("Melica nutans"), plămânărică ("Pulmonaria officinalis"), pecetea lui Solomon ("Polygonatum latifolium"), veronică ("Veronica teucrium"), cinci-degete ("Potentilla alba"), sulițică ("Dorycnium herbaceum"), bălbișă ("Stachys sylvatica"), spânz ("Helleborus purpurascens"), buruiană-de-cinci-degete ("Potentilla recta"), iarbă deasă ("Poa nemoralis") sau firuță ("Poa angustifolia"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
teucrium"), cinci-degete ("Potentilla alba"), sulițică ("Dorycnium herbaceum"), bălbișă ("Stachys sylvatica"), spânz ("Helleborus purpurascens"), buruiană-de-cinci-degete ("Potentilla recta"), iarbă deasă ("Poa nemoralis") sau firuță ("Poa angustifolia"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în estul
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
în partea sud-estică a județului Harghita, pe teritoriul administrativ al orașului Miercurea Ciuc și pe cele ale comunlelor Sâncrăieni, Sânsimion, Sântimbru și Tușnad, în imediata apropiere de drumul național DN12, care leagă municipiul Sfântu Gheorghe de Gheorgheni. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
de drumul național DN12, care leagă municipiul Sfântu Gheorghe de Gheorgheni. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.693 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.693 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea alpină a Depresiunii Ciucului (unitate geomorfologică aflată la poalele vestice ale Munților Harghitei și cele estice ale Munților Ciucului), din bazinul superior al Oltului. Acesta
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
la poalele vestice ale Munților Harghitei și cele estice ale Munților Ciucului), din bazinul superior al Oltului. Acesta include rezervațiile naturale Mlaștina Valea de Mijloc, Mlaștina Beneș, Mlaștina Borsároș - Sâncrăieni, Mlaștina Nádaș și Mlaștina Csemő - Vrabia. a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar, aflate în partea sudică a Depresiunii Ciucului (în lunca Oltului, cuprinsă între Pasul
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar, aflate în partea sudică a Depresiunii Ciucului (în lunca Oltului, cuprinsă între Pasul Jigodin și Pasul Tușnad). Situl dispune de șapte tipuri de habitate; astfel: Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"), Pajiști aluviale din "Cnidion dubii", Pajiști de altitudine joasă
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
dubii", Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis"), Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion", Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat) și Mlaștini alcaline. Fauna sitului are în componență o gamă diversificată în specii de [mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directiva C.E." 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
cenușiu ("Plecotus austriacus"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul de apă ("Myotis daubentonii"), liliacul de seară ("Nyctalus noctula"), liliacul de ziduri ("Vespertilio murinus"), liliacul pitic ("Pipistrellus pygmaeus") sau liliacul târziu ("Eptesicus serotinus"). În arealul sitului cuibăresc mai multe specii de păsări protejate prin "Directiva Consiliului European" 79/409/ CEE (privind conservarea păsărilor sălbatice); printre care: acvila-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), cristeiul de câmp ("Crex crex") și barza albă ("Ciconias ciconia"). Reptile și amfibieni: șarpele de apă ("Natrix
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
câmp ("Crex crex") și barza albă ("Ciconias ciconia"). Reptile și amfibieni: șarpele de apă ("Natrix tessellata"), năpârcă ("Natrix natrix"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca de mlaștină ("Rana arvalis"). Situl adpostește și protejază doi pești din speciiile "Cottus gobio" (zglăvoacă) și "Misgurnus fossilis" (chișcar); precum și doi melci din speciile "Vertigo angustior" și "Vertigo moulinsiana". Vegetația arboricolă a sitului este constituită din specii de: mesteacăn pitic ("Betula nana"), salcie ("Salix pentandra
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
cu creastă ("Triturus cristatus"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca de mlaștină ("Rana arvalis"). Situl adpostește și protejază doi pești din speciiile "Cottus gobio" (zglăvoacă) și "Misgurnus fossilis" (chișcar); precum și doi melci din speciile "Vertigo angustior" și "Vertigo moulinsiana". Vegetația arboricolă a sitului este constituită din specii de: mesteacăn pitic ("Betula nana"), salcie ("Salix pentandra L.") și pâlcuri de arin ("Arinus glutinosa"). La baza desemnării ariei naturale se află și patru elemente floristice protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]