18,686 matches
-
morți de frică Negrii încă mai beau, încă se mai îmbată și put Investesc în St. Ides38 și negrii nu se gîndesc Negrii încă mai trag cîte o țigară, încă li se mai pune căluș, încă mai sînt făcuți să tacă Își numără bănuții și ajung mereu faliți Și negrii încă mai glumesc. Negrii încă mai f..., încă se mai călăresc și o... Familiile se destramă, tatăl iese-afară enervat Îl întreabă ceva pe-un negru care nu-i răspunde nimic, Îi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de vedere ale americanilor care se opuneau trimiterii de forțe în Golf" (31 ianuarie 1991). În plus, soldații care erau alarmați de plecarea în deșertul Arabiei Saudite și care ridicau obiecții la adresa condițiilor primitive de trai au fost făcuți să tacă prin restricțiile impuse de politica Pentagonului asupra presei și publicării, cît și prin trusturile de presă ce nu erau dornice să caute păreri contradictorii. Și totuși, în preajma războiului, mai mult de 50% din publicul american s-a opus soluționării crizei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mai încape îndoială că trebuie să stai. Toată cariera politică îți stă aici. și i-am mai spus încă și altele. Dar Panu nu mi-a răspuns nimic, nici albă, nici neagră. Se gândea. (Id., ibid.) ** Urmează: Panu asculta și tăcea. Dar tăcerea lui era o aprobare. (Id., ibid.) Urmează: Costache Oprescu era o mare simpatie pentru mine. (Id., ibid.) Pagina 96 Variantă: Încrederea în mine și-o manifestă lăsându-mă ca să-i țin locul în tot timpul absenței din țară
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
glumă deși nu era...deloc un glumeț. -,,Păi nu mai avem...’’, răspunse cu juma' de gură drăgălașa brunetă ce îmi luase sânge după mai multe tentative nereușite. Tremură toată și mă privește de parcă eu aș fi vinovat cu ceva. Cealaltă tăcea pământ. Doamna Mari părăsise subtil mica încăpere și asista de undeva din penumbră la scena unde și eu eram martor sau chiar un personaj de prim plan. Când am întors capul spre ea mi-a zâmbit cu oarece subînțeles și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
E de domeniul fantasticului. Mizerie și durere. Realitatea crudă. Suferință și moarte. Seara trecută am dat un pachet de țigări unui scheletic suferind, dis de dimineață îl transportau către morga spitalului. Tânărul părăsise definitiv lumea aceasta. Toată ziua doar am tăcut. O zi rezervată muțeniei. Ce se mai putea spune, ce se mai putea face? Timpul lui înțepenise, timpul nostru curgea molcom departe de lume, aproape de cer. O ultimă strângere de mână după o ultimă țigară fumată cu poftă; câteva vorbe
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Numai ochi și urechi... Nu am avut ce face decât să comentez unele afirmații ale doctorului. Emitea diverse ipoteze și tot el trăgea concluziile... Colegul Marian de abia se mai putea abține să nu râdă și îmi dădea coate să tac ,,că îl vede directorul și îl sancționează, după cum scrie la regulamentul de ordine interioară!’’ Un pacient în vârstă, înalt și slăbănog, agita ca un disperat mâna dreaptă pe sus în semn că dorește să se înscrie la cuvânt. Directorul l-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
îngrijirilor energice, eroice, nu poate fi eliminat complet niciodată, stă mereu la pândă, chiar și atunci când pare că dormitează: este acel venin pe care îl numim eu-l nostru. Priviți o platformă industrială imensă într-o perioadă de liniște. Totul tace, ba mai mult chiar, acel aparat colosal de mașini nemișcate, dă impresia unei morți. Și deodată, sirena cheamă la fabrică mii și mii de muncitori. La un moment dat, la timpul stabilit, un maistru coboară o manivelă, puterea motoare este
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
după ceea ce s-a întâmplat și am văzut, mai credem că suntem încă civilizați, atunci orbirea noastră este incurabilă. 26. Orbirea omului nu poate fi vindecată decât prin experiența dezastruoasă a păcatelor sale, iar Dumnezeu a permis-o Și Dumnezeu tace?! Nu, Dumnezeu nu a tăcut deloc. Oh, cât de mult ne-a vorbit prin intermediul sfinților, al Bisericii, prin vocea puternică a evenimentelor prin care i-a înștiințat până și pe cei orbi despre catastrofa ce se apropie! Dar cine poate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și am văzut, mai credem că suntem încă civilizați, atunci orbirea noastră este incurabilă. 26. Orbirea omului nu poate fi vindecată decât prin experiența dezastruoasă a păcatelor sale, iar Dumnezeu a permis-o Și Dumnezeu tace?! Nu, Dumnezeu nu a tăcut deloc. Oh, cât de mult ne-a vorbit prin intermediul sfinților, al Bisericii, prin vocea puternică a evenimentelor prin care i-a înștiințat până și pe cei orbi despre catastrofa ce se apropie! Dar cine poate să conteste că omul, îmbătat
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
trebuie să fim mântuiți» (Fap 4,8-12). Declarația sinceră și hotărâtă a Apostolilor a pus în încurcătură sinedriul, care din acuzator s-a trezit în situația de a fi acuzat; pe de altă parte, cerșetorul vindecat era acolo, înaintea judecătorilor; tăcea, dar era mai convingător decât orice alt martor; afară, un popor întreg, care de 40 de ani îl cunoștea pe cel vindecat miraculos și fusese sensibilizat de cuvintele Apostolilor. Ce să facă? S-au reunit într-un consiliu secret și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nu au putut să depășească cu violența lor ucigătoare iubirea martirului, care, «căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta“ și, spunând aceasta a adormit în Domnul» (Fap 6,60). În sfârșit, acea gură tăcea, acel chip îngeresc a fost desfigurat de ploaia de pietre. «În ziua aceea a început o mare persecuție împotriva Bisericii din Ierusalim și toți, în afară de Apostoli, s-au împrăștiat prin ținuturile Iudeii și ale Samariei”. După aceasta, Saul, cel care
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Rămâneți voi În urma mea rămâneți voi Cu inima-ndoită, mintea grea, Zâmbesc între pereții goi Cu-o lumânare-aprind o stea În urma mea rămâneți voi, Tomnateci, dar lipsiți de-un gând Și aranjați în mic convoi Huliți pe cel mai sfânt tăcând În urma mea rămâneți voi Și mă strigați din loc în loc Pe drumul nou feri-mă-voi De cântece fără soroc. III.2. Întâmplări din viața de student III.2.1. Curs, laborator, seminar: seriozitate și glume nevinovate Pentru noi, istoria
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
din partea guvernului lor. Berlin, 29 iunie 1878“ La București face o foarte jalnică impresiune faptul că România a fost atunci părăsită de toată Europa. Cele două puteri interesate mai ales ca Rusia să nu răpească Basarabia, Anglia și Austria, au tăcut și au lăsat să se facă. Tăcerea și consimțământul Austriei au fost cumpărate cu mandatul ce i s-a dat în Bosnia și Herțegovina. Consimțământul Angliei a fost cumpărat cu autorizarea de a ocupa insula Cipru și alte mari concesiuni
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
manifestau pe străzi, cerînd demisia guvernului. Numai tăria de caracter a unui om ca Ion. I.C. Brătianu a putut să înfrunte toate aceste atacuri, fără a pronunța un cuvînt în apărarea sa. Cît a putut Brătianu să rabde și să tacă, în cei doi ani de neutralitate, e de nedescris. Dacă tăcerea este o virtute, Ion I.C. Brătianu, fără îndoială, a avut-o în cel mai înalt grad. Era numit Sfinxul. Cînd Ion I.C. Brătianu, mai tîrziu, la 17 august 1916
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
I.C. Brătianu l-a fulgerat pe îndrăzneț, declarînd: " Cine va încerca, indiferent prin ce mijloace, să desființeze ceea ce este legal și definitiv, întreprinde o acțiune gravă, care se va sfărîma înaintea autorităților legale". Majoritățile au aplaudat frenetic, dar opoziția a tăcut. La Cameră s-a adus imediat un proiect de lege pentru reprimarea unor infracțiuni contra siguranței Statului. În țară s-au luat măsuri pentru a se preveni orice fel de propagandă în sprijinul celui care amenința să se întoarcă. Carol
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
va putea fi refuzat. Nu știam cum să încep, cum să-i spun că nu primesc, fără să-l supăr. Era din partea lui o dovadă de prețuire și de prietenie. M-am gîndit, pe moment, să nu spun nimic. Să tac. Să văd cum va reacționa el la această indiferență a mea. Într-adevăr, așa s-a întîmplat, căci a vorbit el în locul meu. M-a întrebat: "Ce, nu cumva nu vrei să primești?" "Cam așa este, i-am răspuns. Nu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
grozav Ion Mureșan, "Izgonirea din poezie". E o duminică pustiită de frig și gînduri! Deci, închei! Mai scrie-mi tu! Și toate cele bune! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 1 aprilie '81 Bună, dragul meu! E o lună de cînd tac. Tăcerile necesare, manevre involuntare ale spiritului meu mereu nemulțumit! Dar muțeniile ascund și surprize. Ele trebuie să fie, însă, întotdeauna remarcabile. Mă plictisește eclectismul multora, în timp ce nici ergotismul altora nu-mi place. Excesele au totuși măsură. Nu-ți dau dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
rostogolit în carne un munte de sare sau poate o casă din care nu se poate ieși pe cine mai interesează timpul într-o lume amenințată mirosurile blînde spun ca niște boabe de grîu care trec dincolo de dinții hîrciogilor să taci zice iarba liniștită ca o cravașă agățată în cui (dumnezeiasca ei liniște) tînăr frumos încăpățînat vrei să schimbi baricadele putrede din visare "poezia ta seamănă cu bîtlanii!" este ora buletinelor de știri tot mai lungi ora colindelor închise în cuști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
trimiți CRONICA, atunci cînd o să apar! A. Excepțional poemul lui lui Alex Hălmăgean (a fost și la Suceava; îl cunosc de la Cluj) din "Napoca unire", numărul cu multă poezie! Nu crezi?! A. Borca, 6 noiembrie 1980 Bună, dragul meu! Am tăcut cam multe zile! Cum să-ți spun?! Aici, în munți, legăturile mele cu naturalul sînt mai copleșitoare decît s-ar părea. Parcă-n ciuda mea! Și, pentru mine, zăpada nu-i deloc o plăcere. M-am dezbărat de confuziile infantile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
e iconoclastă, rămîne jalnică. Nu numai Manolescu (de exemplu) sau Cărtărescu judecă oamenii de la studii universitare în sus, ci și tare mulți trepăduși. Ei știu că toți ciulinii devin filozofi, tot mai des. E motivul pentru care prefer să mai tac, pentru că aș putea foarte bine să scriu și eseu, să mă lansez în tot felul de discuții savante (!), dar prefer să tac, să citesc, să scriu și să mă pregătesc. Nu-mi rămîne decît POEZIA deocamdată, încă. Și voi, prietenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
trepăduși. Ei știu că toți ciulinii devin filozofi, tot mai des. E motivul pentru care prefer să mai tac, pentru că aș putea foarte bine să scriu și eseu, să mă lansez în tot felul de discuții savante (!), dar prefer să tac, să citesc, să scriu și să mă pregătesc. Nu-mi rămîne decît POEZIA deocamdată, încă. Și voi, prietenii buni. Da, ar fi fost tare bine să fi dat examen acum. Ca să termin o cu mîhnire socială. Îți mulțumesc pentru că te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Părea beată, rea, frumoasă, drăcească, mută ca un zid e greu de priceput. De aceea și de păstrat! Ce vreau să institui?! Nu știu. Dar e prima împărăteasă din viața mea. Acum, umblînd pe Pămînt, vreau să stau și să tac numai cu ea. Nu mi s-a mai întîmplat. Dar e bine. Poate și de aceea o anumită teamă. Teama de a nu se frînge ceea ce-mi tulbură poemele de multe luni. Aș vrea să nu o pot ucide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fi în orice om cît de cît mulțumit: să spună și celor apropiați că el e rege în propriile-i simțuri. Mă-ntreb dacă nu e totuși o blasfemie să vorbesc prea multe cuvinte despre muțenia iubirii?! Așa că am să tac. Îmi doresc să nu cred că nemărginirea se sfîrșește. Fata aceasta stă în genunchi în creierul meu așteptînd să ningă peste cuvinte. Îți mulțumesc pentru că-mi dorești atît de frumos o Iolanda a mea! Am văzut că și T. s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
am întrebat uneori dacă limbuția-mi din momentele cînd sînt cu voi e doar reflexul singurătății în care trăiesc. Știu foarte bine că vorbesc mult și pentru că vă iubesc. Sînt o grămadă de oameni cu care nu pot decît să tac. Micile gafe ale causeurilor sînt semn de naturalețe, de sinceritate. N-aș putea crede pe cuvînt vorbitorii impecabili, cu o logică infailibilă. Sînt așa de mîndru uneori de toate păcatele (slăbiciunile) mele! Ele-mi dovedesc mai mult decît multe alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
rămîn, nemulțumit-împăcat). Ascult Brahms! Îl aștept pe Radu (Florescu n. red.) să treacă pe aici. Revenirile lui îmi fac bine. Mai am cu cine prelungi serile, pe aceeași lungime de undă. Sînt mulțumit că am mai scris, că nu-mi tace limba! Dar, deși nu scriu rău, parcă nu-s mereu eu, parcă fug de mine uneori ceea ce nu-mi convine! Știu că există în mine ceva aplecat spre barochism (folosesc termenul din lipsă de unul mai inspirat!), însă detest tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]