17,853 matches
-
Wang Weiyi în districtul Haifeng, eliminând toate forțele terestre ale dinastiei Song. În 1279, Zhang Hongfan din dinastia Yuan a atacat flota Song la Yamen. Li Heng, care capturase Guangzhou, i s-a alăturat lui Zhang Hongfan. Unii lideri din tabăra Song au sugerat că flota ar trebui să ocupe mai întâi gura golfului, pentru a-și asigura linia de retragere către vest. Zhang Shijie a refuzat aceste sugestii pentru a-și împiedica soldații să fugă din luptă. După aceea, a
Bătălia de la Yamen () [Corola-website/Science/320975_a_322304]
-
către formația Song, dar aceștia erau pregătiți: toate corăbiile Song erau vopsite cu nămol rezistent la foc. Flota Yuan a blocat apoi golful, în timp ce armata Yuan a întrerupt sursele de apă dulce și de lemn de pe uscat ale dinastiei Song. Tabăra Song, cu mult personal necombatant, a rămas rapid fără provizii. Soldații Song au fost obligați să mănânce hrană uscată și să bea apă de mare, ceea ce le-a cauzat greață și vomă. Zhang Hongfan l-a răpit pe nepotul lui
Bătălia de la Yamen () [Corola-website/Science/320975_a_322304]
-
Hongfan însuși comanda restul floatei aflată la aproximativ un li distanță de forțele Song. La început, flancul nordic a atacat forțele Song dar a fost respins. Yuanii au început apoi să cânte muzică de sărbătoare, lăsându-i pe cei din tabăra Song să creadă că forțele Yuan țin o petrecere și și-au lăsat garda jos. La prânz, Zhang Hongfan a atacat frontal, ascunzându-și surplusul de soldați sub pânze de material textil. După ce corăbiile lui Zhang Hongfan s-au apropiat
Bătălia de la Yamen () [Corola-website/Science/320975_a_322304]
-
pentru a nu fi surprinsă de vreo trădare în așteptarea unui ajutor spartan, dar când află că spartanii nu vor oferi sprijin, comandanții, în frunte cu Miltiades, decid să desfășoare bătălia, parcurgând în fugă și nu în marș, distanță dintre tabăra și câmpia unde îi așteptau perșii, pentru a evita pierderile din cauza arcașilor renumiți ai inamicilor. Bătălia de la Maraton a fost scurtă și decisivă, atenienii au reușit să spargă liniile persane, provocându-le pierderi importante. Perșii s-au retras pe corăbii
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
au trecut Dunărea. Împăratul le-a ieșit în întâmpinare și, pe o câmpie din Tracia, între adversari s-a încins o luptă crâncenă. Caii ușori ai nomazilor îi salvau pe aceștia de lăncile lungi ale kataphrakților, pecenegii și-au împrejmuit tabăra cu căruțe și se refugiau fulgerător în spatele lor, îndată ce Ioan, în fruntea cavaleriei grele a romeilor, îndrepta lovitura asupra dușmanilor. Cavalerii și-au irosit forțele timp îndelungat, fără vreun rezultat vizibil, până când, în cele din urmă, pedestrimea varegă a sfărâmat
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
se refugiau fulgerător în spatele lor, îndată ce Ioan, în fruntea cavaleriei grele a romeilor, îndrepta lovitura asupra dușmanilor. Cavalerii și-au irosit forțele timp îndelungat, fără vreun rezultat vizibil, până când, în cele din urmă, pedestrimea varegă a sfărâmat căruțele cu securile. Tabăra nomazilor a fost cucerită, majoritatea acestora au căzut în luptă, iar cei rămași, împreună cu femeile și copii, au fost luați prizonieri. Aceasta a fost ultima incursiune a pecenegilor. Ioan Comnenul a înlăturat acest pericol pentru totdeauna, iar romeii, ani îndelungați
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
doborât de pe cal pe un altul, spre marea mirare a cruciaților. Altă dată, într-o luptă adevărată, Manuel l-a prins cu mâna de păr pe un arcaș turc, care trăsese o săgeată asupra lui, și l-a adus în tabără. Comnenul mânuia excelent nu numai sabia, ci și pana. A scris un tratat în apărarea astrologiei, cunoștea destul de bine chirurgia. La sfârșitul deceniului 7 al sec XII, pe când plănuia unirea Bisericii (acest proiect a eșuat, din cauza ostilității generale a grecilor
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
de luptători, pornise la drum, în vara anului 1147. Călătoria pe uscat până la Constantinopol, ca întotdeauna, a fost lungă și grea. Ploi torențiale i-au surprins în mijlocul lunii august, cai și oameni îmbolnăvindu-se. Ba o dată, pe când cruciații își așezaseră tabăra lângă un râu ca să înnopteze și să se refacă de oboseala drumului, apele au ieșit din albie cu atâta furie, încât corturile, adăpostind oameni și cai, au fost inundate, iar mulți dintre cruciați surprinși în somn au fost înecați. Ca
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
mai grea încurcătură. Mai întâi, a refuzat să-i primească pe cruciați în Constantinopol, lăsându-i expuși atacurilor cumanilor, pecenegilor și turcilor deveniți auxiliari ai Bizanțului. Cunoscuta diplomație bizantină bazată pe principiul divide et impera o împiedica să rămână în tabăra creștină. Interesele imperiului erau mai presus decât religia. Din această pricină cruciații francezi au avut mult de suferit. Din nou pierderi în oameni au micșorat efectivul armatei. În sfârșit, Manuel Comnenul a aacceptat să trateze cu regele Franței cu condiția
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
În sfârșit, Manuel Comnenul a aacceptat să trateze cu regele Franței cu condiția să depună jurământ de vasalitate față de împărat, la fel ca și primii cruciați. Dar aceia nu erau regi, deci cererea lui Manuel părea imposibil de satisfăcut. În tabăra franceză, spiritele erau agitate. Episcopul de Langres a strigat sub zidurile Constantinopolului:"Acest principe deține bunurile bisericii și alte bunuri pe care tatăl său (Ioan Comnenul) le-a dobândit pe nedrpt și iată, el își aruncă ochii asupra altor lucruri
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
obținut succese considerabile, prin acțiuni diplomatice. Părăsind Italia, împăratul s-a avântat spre Răsărit. În anii 1158-1159, el a întreprins o expediție în Armenia Ciliciană, și cârmuitorul acesteia s-a declarat vasal al Imperiului. Renaud, principele Antiochiei, a venit în tabăra basileului cu o frânghie la gât, în semn de supunere, protecția lui Manuel a cerut-o regele Ierusalimului Balduin III, iar succesorol acestuia din urmă, Amalric, a declarat Bizanțul suzeran al regatului său. În anul 1161, împăratul a întărit acordurile
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
-l ducă în captivitate. Împăratul și-a revenit și l-a izbit pe dușman cu prăjina peste cap atât de tare, încât acesta s-a prăbușit fără suflare. Un kataphrakt, care l-a întâlnit întâmplător, și-a condus suveranul până la tabăra întărită a lui Lapardas. Fiind însetat, istovitul Manuel a luat în căușul palmelor apă dintr-un pârâiaș, însă, chiar după primele înghițituri, a vomitat-apa curgea amestecată cu sânge. Împăratul n-a rezistat și a izbucnit în plâns, blestemând ziua în
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
când au fost interzise uniformele organizației. Conform Statutului, principala misiune a organizației era ca "tineretul să acorde ajutor semenilor, să fie loiali localității natale și patriei și să creeze o gândire îndreptată spre înțelegerea între popoare". În acest scop, organizează tabere cu corturi, excursii, tabere de tineret și întâlniri sportive și educative. Un punct important era angajarea "împotriva anglicizării limbii noastre materne".
Heimattreue Deutsche Jugend () [Corola-website/Science/315349_a_316678]
-
uniformele organizației. Conform Statutului, principala misiune a organizației era ca "tineretul să acorde ajutor semenilor, să fie loiali localității natale și patriei și să creeze o gândire îndreptată spre înțelegerea între popoare". În acest scop, organizează tabere cu corturi, excursii, tabere de tineret și întâlniri sportive și educative. Un punct important era angajarea "împotriva anglicizării limbii noastre materne".
Heimattreue Deutsche Jugend () [Corola-website/Science/315349_a_316678]
-
împreuna cu foștii prizonieri. Mulțimea din fata Comandamentului a aclamat îndelung și pe generalul care se afla în balconul Comandamentului, încadrat de un grup de ofițeri superiori de la Corpul de Armată, Divizie și Tribunalul Militar. Au urmat vizite ale autorităților în tabere. Duminică, 18 mai, generalii [[Corneliu Dragalina]], comandantul Corpului VI de Armată, împreună cu Emanoil și preotul Adam Fiștea, reprezentantul autorizat al românilor din Banatul de Vest, au fost la [[Remetea Mică, Timiș|Remetea]] și [[Ghiroda]], împreună cu artiștii de la [[Teatrul Național din
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
portugheze. În iunie, Mareșalul Suchet învinge armata britanică la Tarragona, dar Mareșalul Jourdan și regele José I al Spaniei sunt învinși decisiv de Ducele de Wellington la Vittoria și armatele franceze evacuează Spania. Campania reîncepe la sfârșitul în august, ambele tabere aliniind peste 400,000 de oameni fiecare, dar Coaliția urmând să primească întăriri suplimentare. Pe 12 august, Austria declară război Franței. În timp ce Napoleon își organizează trupele în jurul Dresdei, Coaliția își împarte forțele în trei armate: 200,000 de oameni în
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
fiind învins și capturat, împreună cu două treimi din corpul său de armată la Kulm. În timp ce Napoleon îl bătea pe Blücher la Neisse, pe 5 septembrie, o altă înfrângere, de această dată a Mareșalului Ney la Dennewitz, silește Bavaria să părăsească tabăra franceză, încheind un armistițiu cu Coaliția. Înfrângerile Mareșalilor dintre 23 august și 6 septembrie au anulat practic succesul Împăratului de la Dresda, astfel că acesta din urmă, înțelegând strategia Coaliției, și-o schimbă radical pe a sa, decizând replierea forțelor sale
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
austriecilor. În trei zile de lupte (16 - 19 octombrie), Napoleon, cu doar 160,000 de oameni, ține un timp piept celor peste 320,000 de Aliați. Copleșit, Napoleon este abandonat în plină luptă de aliații săi saxoni, care trec în tabăra inamicului. Francezii se retrag în dezordine spre Franța, lăsând în urmă 50,000 de morți, răniți și prizonieri, pierzându-l și pe Mareșalul Poniatowski, înecat în timpul disperatei retrageri. Bavaria trece în tabăra Coaliției și, în retragere spre Franța, Napoleon învinge
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
luptă de aliații săi saxoni, care trec în tabăra inamicului. Francezii se retrag în dezordine spre Franța, lăsând în urmă 50,000 de morți, răniți și prizonieri, pierzându-l și pe Mareșalul Poniatowski, înecat în timpul disperatei retrageri. Bavaria trece în tabăra Coaliției și, în retragere spre Franța, Napoleon învinge armata bavareză la Hanau, înainte de a trece Rinul pe la Mainz. În acest timp, viceregele Italiei, Eugène de Beauharnais, învingea o armată austriacă în nordul Italiei, la Bassano, dar toți aliații germani ai
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
retragere spre Franța, Napoleon învinge armata bavareză la Hanau, înainte de a trece Rinul pe la Mainz. În acest timp, viceregele Italiei, Eugène de Beauharnais, învingea o armată austriacă în nordul Italiei, la Bassano, dar toți aliații germani ai Franței trec în tabăra Coaliției. Pe 10 noiembrie, Wellington, trecut cu armata sa anglo-iberică în sud-vestul Franței, îl atacă pe Mareșalul Soult la Nivelle, obligându-l să se retragă spre Bayonne, iar o zi mai târziu Mareșalul Gouvion St-Cyr capitulează la Dresda. Deși, viceregele
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
Boston House între 1815 și 1817 a fost US Envoy cu soția sa englezoaică. "“Ne-am dus toți la biserică și am auzit o predică de caritate susținută de Dr. Crane în fața Ducelui de Kent”". În 1829 fostul ajutor de tabără al Ducelui a cumpărat casa de la Ducesa într-o tentativă de a-i reduce datoriile. Ca urmare a nașterii Prințesei Victoria în mai 1819, Ducele și Ducesa au încercat să găsească un loc unde să trăiască fără prea multe cheltuieli
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn () [Corola-website/Science/315397_a_316726]
-
În 1941, Moon a început studiile în ingineria electrică la Universitatea Waseda din Japonia. În 1943, el s-a reîntors la Seul. După cel de-al doilea război mondial, Coreea a fost divizată de-a lungul paralelei 38 în două tabere, una sub protecția Uniunii Sovietice și alta sub protecția SUA. , Phenian a fost centrul creștinismului din Coreea până în 1945. La sfârșitul anilor patruzeci, circa 166 de preoți și persoane religioase au fost omorâte, sau au dispărut în lagăre de concentrare
Sun Myung Moon () [Corola-website/Science/315461_a_316790]
-
în calitate de secretar. Tratativele au fost dificile și era clar că ambele părți erau hotărâte să folosească armele. Girolamo a efectuat tratativele dintre cele două părți cu mare tact. Mazarin, în calitate calitate de secretar, se putea deplasa între cele două tabere armate; în timpul acestor deplasări, a avut ocazia să vadă superioritatea militară franceză și de aceea a încercat să le explice spaniolilor cum stau lucrurile. După o vreme, marchizul de Santa Cruz s-a convins personal de inferioritatea trupelor spaniole și
Jules Mazarin () [Corola-website/Science/315475_a_316804]
-
cuceri noi pământuri. Dificultățile interne ale Imperiului bizantin vor contribui într-o măsură crescândă la aceste cuceriri. În primăvara anului 1334, Syrgiannes se pune în serviciul suveranului sârb (Syrgiannes, care jucase în timpul războiului civil bizantin marele rol în cele două tabere, care se refugiase din Constantinopol în Galata, în Eubeea, în Albania, apărând în final la curtea lui Dușan). Acest om energic aducea regelui sârb cele mai mari servicii în lupta sa contra Imperiului bizantin. Din această epocă decad locurile bizantine
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
floristice rare sud-europene, sud-mediteraneene sau balcanice: secara de munte (Secale montanum), iris ("Iris dacica"), scorușul ("Sorbus cretica"), spinul ("Carduus candicanus"), umbelifera ("Athamantha hungarica"), timoftica ("Phleum montanum"), caprifoiul ("Lonicera caerulea"), cosaci ("Astragalus depressus"), etc. Un punct de plecare spre chei este tabăra Vânători din apropierea localității Dobrești. La Dobrești se ajunge pe drumul Târgoviște - Moroeni.
Cheile Orzei () [Corola-website/Science/317288_a_318617]