17,513 matches
-
în care a doua lege a termodinamicii este încălcată de către o ființă imaginară capabilă să sorteze particule de energie. În 1871, el a stabilit , care sunt afirmații privind egalitatea între cea de-a doua derivată a potențialelor termodinamice în raport cu diferite variabile termodinamice. În 1874, el a construit o ca o modalitate de explorare a unor tranziții de fază, pe baza lucrărilor de termodinamică grafică ale omului de știință american Josiah Willard Gibbs. Maxwell a publicat o lucrare "Despre guvernatori" în "Proceedings
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
enunțiative sau declarative. În cazul propozițiilor negative, cel care vorbește (sau scrie) face opusul unei afirmații. În cazul propozițiilor interogative vorbitorul folosește o întrebare, de exemplu cu scopul de a afla ceva nou. Ca orice propoziție, propozițiile interogative pot conține variabile cu valori neprecizate sau necunoscute, reprezentate de cuvinte interogative ca adverbe (unde, când, cum, cât) și pronume interogative (cine, care, ce,câți). În sfârșit, și un exemplu de propoziție exclamativă: "Ce repede ai alergat!". În sens matematic, o propoziție matematică
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
se folosesc derivatele, mai exact, zerourile primei derivate, care reprezintă punctele de minim, respectiv de maxim local. Forma cea mai generală algebrică a unei funcții de gradul întâi este dată de un polinom de gradul întâi, în care x reprezintă variabila independentă, y reprezintă variabila dependentă, iar a și b sunt coeficienți, numere reale, cu condiția ca a să fie nenul. Graficul funcției de gradul întâi este o dreptă, care poate avea orice orientare posibilă. Atunci, prima derivată a funției de
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
exact, zerourile primei derivate, care reprezintă punctele de minim, respectiv de maxim local. Forma cea mai generală algebrică a unei funcții de gradul întâi este dată de un polinom de gradul întâi, în care x reprezintă variabila independentă, y reprezintă variabila dependentă, iar a și b sunt coeficienți, numere reale, cu condiția ca a să fie nenul. Graficul funcției de gradul întâi este o dreptă, care poate avea orice orientare posibilă. Atunci, prima derivată a funției de gradul întâi este o
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
funcția de gradul întâi nu are nici o valoare extremă, și deci nici vreun punct de minim minimorum. Forma cea mai generală algebrică a unei funcții de gradul doi este dată de un polinom de gradul doi, în care x reprezintă variabila independentă, y reprezintă variabila dependentă, iar a, b și c sunt coeficienți, numere reale, cu condiția ca a să fie nenul. Graficul funcției algebrice de gradul doi este o parabolă concavă sau convexă. În funcție de valoarea zeroului primei derivate, - b/2a
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
nu are nici o valoare extremă, și deci nici vreun punct de minim minimorum. Forma cea mai generală algebrică a unei funcții de gradul doi este dată de un polinom de gradul doi, în care x reprezintă variabila independentă, y reprezintă variabila dependentă, iar a, b și c sunt coeficienți, numere reale, cu condiția ca a să fie nenul. Graficul funcției algebrice de gradul doi este o parabolă concavă sau convexă. În funcție de valoarea zeroului primei derivate, - b/2a, funcția poate avea un
Minimum minimorum () [Corola-website/Science/298474_a_299803]
-
(n. 16 iulie 1902, Iași - d. 15 noiembrie 1976, Cluj-Napoca) a fost un matematician român, membru titular al Academiei Române. A făcut studii de teoria funcțiilor de o variabilă complexă (funcții meromorfe, funcții univalente, invarianți de prelungire analitică) cât și de geometrie diferențiala și topologie algebrica, cu deosebire în teoria nodurilor (între altele "Teorema și invariantul Călugăreanu"). A fost un inițiator al învățământului de teoria funcțiilor complexe, având o
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
în calitate de decan al facultății de matematică și fizica (1953-1957) și ca șef al catedrei de teoria funcțiilor. A redactat un curs de teoria funcțiilor analitice în 2 fascicole (litografiat), ceva mai tarziu transformat într-un manual de teoria funcțiilor de variabilă complexă (Editură Didactica și Pedagogica, București, 1963), iar în colaborare cu profesorul Dumitru Ionescu a redactat un manual de Analiză matematică (2 volume, litografiat). Că o recunoaștere a meritelor sale științifice, în anul 1955 a fost ales membru corespondent al
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
Călugăreanu s-a stins din viață în urma unui cancer cu evoluție foarte rapidă. După dorința să, a fost incinerat, iar urna a fost depusă la Cimitirul Bellu. Opera să se axează pe studiul unor probleme fundamentale de teoria funcțiilor de variabilă complexă, geometrie, algebra și topologie. Continuând tradiția marelui sau înaintaș Dimitrie Pompeiu, își începe activitatea de cercetare cu contribuții originale valoroase în teoria funcțiilor de variabilă complexă. Astfel teza să de doctorat cît și primele lucrări publicate din 1928 privesc
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
Bellu. Opera să se axează pe studiul unor probleme fundamentale de teoria funcțiilor de variabilă complexă, geometrie, algebra și topologie. Continuând tradiția marelui sau înaintaș Dimitrie Pompeiu, își începe activitatea de cercetare cu contribuții originale valoroase în teoria funcțiilor de variabilă complexă. Astfel teza să de doctorat cît și primele lucrări publicate din 1928 privesc teoria funcțiilor poligene de o variabilă complexă. Studiul acestor funcții a fost inițiat de Dimitrie Pompeiu, care a introdus în această teorie derivată areolara, noțiune care
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
Continuând tradiția marelui sau înaintaș Dimitrie Pompeiu, își începe activitatea de cercetare cu contribuții originale valoroase în teoria funcțiilor de variabilă complexă. Astfel teza să de doctorat cît și primele lucrări publicate din 1928 privesc teoria funcțiilor poligene de o variabilă complexă. Studiul acestor funcții a fost inițiat de Dimitrie Pompeiu, care a introdus în această teorie derivată areolara, noțiune care și-a găsit ulterior importante aplicații în geometrie, mecanică și fizica matematică. Plecând de la observația că derivată areolara coincide cu
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
inițiat de Dimitrie Pompeiu, care a introdus în această teorie derivată areolara, noțiune care și-a găsit ulterior importante aplicații în geometrie, mecanică și fizica matematică. Plecând de la observația că derivată areolara coincide cu derivată parțială a funcției în raport cu conjugata variabilei independente, Gh. Călugăreanu a studiat pentru prima oara problemă soluțiilor poligene ale ecuațiilor diferențiale analitice. În teza să de doctorat arată că există clase de ecuații diferențiale admițând soluții poligene, care sunt mai usor de obținut decât soluțiile monogene și
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
Considérations directes sur la génération des nœuds. (French) Rev. Roumaine Math. Pures Appl. 10 1965 389-403. 29. Relations différentielles multi-locales qui caractérisent leș courbes algébriques. I. (French) Mathematica (Cluj) 6 (29) 1964 11-18. 28. Elemente de teoria funcțiilor de o variabilă complexă. (Romanian) [Elements of the theory of functions of a complex variable] Editură Didactica și Pedagogica, Bucharest 1963 214 pp. 27. A theorem on the traverses of a knot. (Romanian) Studia Univ. Babeș-Bolyai Ser. Math.-Phys. 7 1962 no. 1
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
rezultatele cercetărilor sale se numără introducerea noilor clase de lanțuri cu legături complete de tip B, cărora le-a determinat proprietățile asimptotice, enunțând o teoremă pentru „legea normală” și o alta pentru „legea algoritmului iterat”; a studiat funcția caracteristică a variabilei și a rezolvat probleme privind legile limită din teoria lanțurilor cu legături complete; a rezolvat unele probleme de teoria jocurilor sau teoria așteptării. În 1951 a fost numit secretar la secția de matematici a Academiei, în 1959 devine referent științific
George Ciucu () [Corola-website/Science/307172_a_308501]
-
peste 30 doctoranzi care au obținut titlul de doctor. Este Doctor Honoris Causa al universităților din Sibiu (1998) și Oradea (2000). Din 2007 este cetățean de onoare al municipiului Brăila. Domeniul de cercetare: analiza complexă, teoria funcțiilor geometrice cu o variabilă complexă. A publicat peste 180 articole științifice și 6 cărți:
Petru Mocanu () [Corola-website/Science/307199_a_308528]
-
doctoratul în paralel cu sarcinile profesionale și beneficiind și de sprijinul marilor profesori, care mai aveau cu greu, dar mai aveau un cuvânt, a obținut titlurile științifice de doctor în matematică în anul 1956 cu subiectul "Funcții monotone de două variabile" și doctor docent în specialitatea analiză matematică în 1968 sub îndrumarea academicianului Miron Nicolescu. Impreună cu colegul său de generație la 1962, Nicolae Dinculeanu este coautor la manualul universitar de analiză matematică, scris alături de profesorul lor, Miron Nicolescu, autorul unui
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
lui Freedman descoperit în 2001 și, în plus, folosind o corecție metalică de −0,2 mag dex în (O/ H), a fost derivată o estimație a distanței până la Andromeda de 2,57 ± 0,06 milioane de ani lumină. Folosind metoda variabilei lui Cepheid, în 2004 a fost obținută o estimație de 2,51 ± 0,13 milioane de ani lumină. Toate aceste măsurători produc o medie de 2,54 ± 0,06 milioane de ani lumină. Bazat pe informația de mai sus, diametrul
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
Septembrie 1924 Heisenberg a mers la Copenhaga, unde Bohr îl invitase ca cercetător asociat și mai târziu ca asistent. În 1925 Werner Heisenberg a enunțat principiile de bază a unei mecanici cuantice complete. În acest nou context, el a înlocuit variabilele comutative clasice cu unele necomutative. Lucrarea lui Heisenberg a marcat o radicală desprindere de tentativele anterioare de rezolvare a problemelor atomice cu ajutorul doar al cantităților observabile. El scria într-o scrisoare din 1925: "Toate eforturile mele se îndreaptă spre a
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
care emite aleator radiație. Cutia are o trapă, care este deschisă și imediat închisă de un ceas la un moment exact de timp, astfel permițând radiației să iasă. Deci momentul este deja cunoscut cu precizie. Încă mai vrem să măsurăm variabila conjugată energie cu exactitate. Einstein a propus să se cântărească cutia înainte și după. Echivalența dintre masă și energie din Relativitatea restrânsă va permite determinarea cu precizie a cantității de energie care a ieșit din cutie. Bohr a răspuns după cum
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
poate fi folosită pentru a calcula exact cum va ateriza fiecare monedă, dacă se cunosc forțele care acționează. Iar distribuția cap/pajură se va alinia cu distribuția de probabilitate (date fiind forțe inițiale aleatorii). Einstein a presupus că, similar există variabile ascunse și în mecanica cuantică, și care stau la baza probabilităților observate și că aceste variable, odată cunoscute, ar arăta că există ceea ce Einstein a numit "realism local," o descriere opusă principiului incertitudinii, dat fiind că toate obiectele trebuie să
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
Einstein a numit "realism local," o descriere opusă principiului incertitudinii, dat fiind că toate obiectele trebuie să aibă deja proprietățile lor înainte ca acestea să fie măsurate. Mare parte din secolul XX, au fost propuse multe astfel de teorii ale variabilelor ascunse, dar în 1964 John Bell a teoretizat inegalitatea Bell pentru a le contrazice, inegalitate care postula că deși comportamentul unei particule individuale este aleator, el este corelat cu comportamentul altor particule. De aceea, dacă principiul incertitudinii este rezultatul unui
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
are "realism local", trebuie să fie cazul că particule aflate la distanțe mari își transmit informații unele altora pentru a se asigura că corelările comportamentale între particule au loc. Interpretarea teoremei lui Bell oprește în mod explicit orice teorie a variabilelor ascunse să fie adevărată, pentru că arată necesitatea unui sistem de a descrie corelații între obiecte. Implicația este că, dacă o variabilă locală ascunsă cauzează poziționarea particulei 1, atunci o a doua variabilă locală ascunsă va fi responsabilă pentru poziția particulei
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
asigura că corelările comportamentale între particule au loc. Interpretarea teoremei lui Bell oprește în mod explicit orice teorie a variabilelor ascunse să fie adevărată, pentru că arată necesitatea unui sistem de a descrie corelații între obiecte. Implicația este că, dacă o variabilă locală ascunsă cauzează poziționarea particulei 1, atunci o a doua variabilă locală ascunsă va fi responsabilă pentru poziția particulei 2 — și nu există un sistem care să facă o corelație între ele. Experimentele au demonstrat că o corelație există. În
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
Bell oprește în mod explicit orice teorie a variabilelor ascunse să fie adevărată, pentru că arată necesitatea unui sistem de a descrie corelații între obiecte. Implicația este că, dacă o variabilă locală ascunsă cauzează poziționarea particulei 1, atunci o a doua variabilă locală ascunsă va fi responsabilă pentru poziția particulei 2 — și nu există un sistem care să facă o corelație între ele. Experimentele au demonstrat că o corelație există. În anii ce au urmat, teorema lui Bell a fost testată și
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
Bell a fost testată și confirmată experimental de numeroase ori, iar aceste experimente sunt într-un fel cele mai clare confirmări experimentale ale mecanicii cuantice. Merită observat că teorema lui Bell se aplică doar la teoriile variabilelor locale ascunse; teoriile variabilelor ascunse nelocale pot să existe (ceea ce unii, inclusiv Bell, cred că pot face legătura conceptuală între mecanica cuantică și lumea observabilă). Dacă părerea lui Einstein sau cea a lui Heisenberg este adevărată sau falsă nu este o problemă empirică simplă
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]