168,335 matches
-
a lui G. Dumézil (1969), i-ar corespunde cea de-a doua funcție. Despre acestea și despre membrii lor, denumiți În Avesta mairya, „oameni tineri”, și depreciativ „lupi cu două labe” (Yasna, 9, 18 Wid¶wd³d, 5, 35), s-a vorbit mult (Wikander, 1938; Widengren, 1938, pp. 366 sqq. și 1955, pp. 65 sqq. etc.), atât În lumina comparației indo-iraniene (cf. vedicului marya și, probabil, titlului nobiliar maryannu, folosit În regatul Mitannilor: cf. Mayrhofer, 1974, p. 16 și nota 24), cât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
N³nhaithyaxe "Na>nhaithya" (cei doi N³satyaxe "Na>satya" indieni) (cf. mai sus, subcapitolul 1.1); aceștia, la fel ca Indra, sunt atestați Încă În regatul Mitannilor, În secolul al XIV-lea Î.Hr. În ceea ce privește ritul, cultul și jertfa, s-a vorbit despre haoma iraniană și soma indiană (deci și despre un *sauma indo-iranian inițial). Aceasta Însă, nu este doar seva extrasă dintr-o plantă (denumirea sevei este un substantiv format de la o rădăcină care Înseamnă „a stoarce”) , ci și o divinitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq.; Gnoli, 1962, pp. 95 sq.). Alte domenii În care comparația indo-iraniană poate să dea rezultate importante pentru reconstrucția religiozității iraniene arhaice, anterioare mesajului lui Zoroastruxe "Zoroastru", sunt mitul și epica. Unele teme legate de acestea abia au fost atinse vorbind de Yimaxe "Yima" și Verethraghnaxe "Verethraghna" (chiar cu considerațiile făcute mai sus despre relația problematică cu Indraxe "Indra"), dar alte numeroase motive mitologice și epice conferă o valoare aparte tezei unei eredități mitico-legendare comune, deși Îndepărtate, a arienilor din Iran
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
două existențetc "5. Cele două existențe" Una dintre doctrinele fundamentale ale zoroastrismului este cea care postulează două feluri diferite de a fi (ahu; cf. termenului indo-iranian asu) care pot fi traduse aproximativ cu „spiritual” și „material”. În Yasna Haptanh³iti se vorbește despre „cele două existențe”, uba ahu (Narten, 1986, pp. 290 sqq.), dar ideea se găsește deja În G³th³. Implicațiile sale sunt multiple și esențiale pentru Înțelegerea spiritului religiozității Iranului antic și pentru a pricepe atât concepția particulară despre Beneficiile Nemuritoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Trebuie să se țină cont de faptul că cele două existențe nu se referă doar la viață și la ceea ce va fi după, ci au o semnificație mai amplă, explicând tocmai conceptul duplicității lui ahu, despre care s-a mai vorbit. Tradiția zoroastriană ulterioară va păstra această doctrină și o va elabora sensibil, distingând mereu două stări ale existenței (sti): mayniava „spirituală” și ga¶thya „materială” (literal, „vitală”), care În literatura pahlavi vor fi m¶n½g și g¶tșg (cf., mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fragment gathic din Yasna 30, 3-4 este fundamental pentru Înțelegerea dualismului iranian: Cele două Spirite primordiale, care șsuntț gemene, șmiț s-au revelat șcaț fiind dotate cu voință proprie șautonomăț. Cele două moduri ale lor de a gândi, de a vorbi și de a acționa sunt cel bun și șrespectivț cel rău. Iar Între aceste două șmoduriț, cei care aleg corect sunt cei buni, nu cei răi. Astfel, faptul că cele două Spirite se confruntă determină, la Început, viața și non-vitalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
responsabilitatea etică aparține doar celui care alege liber. La fel de semnificativ este un alt fragment gathic. În Ushtavaitș G³th³ se exprimă Într-o manieră clară opoziția radicală dintre Bine și Rău prin afirmațiile celor două Spirite (Yasna 45,2): Acum voi vorbi despre cele primordiale ale existenței, dintre care Celxe "Cel" Bun Îi spune astfel Celui Rău: „Nici gândurile noastre, nici explicațiile șnoastreț, nici inteligența șnoastrăț, nici alegerile șnoastreț, nici vorbele șnoastreț, nici faptele sau conștiințele șnoastreț, nici sufletele șnoastreț nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi ei recunoscuți și distruși. Pe lângă acestea, el se Întreabă dacă cel care s-a făcut vinovat, refuzând să dea răsplata dreaptă celui care o merita, Își va primi pedeapsa În lumea aceasta sau În cealaltă etc., și, mai mult, vorbește Împotriva „zeilor” (da¶va), care sunt, evident, divinități tradiționale, punând o Întrebare retorică: „au fost vreodată zeii, o Stăpâne, protectori buni?” (Yasna 44, 20). Tonul monoteist - un tip aparte de monoteism, despre care s-a vorbit - al acestui text este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etc., și, mai mult, vorbește Împotriva „zeilor” (da¶va), care sunt, evident, divinități tradiționale, punând o Întrebare retorică: „au fost vreodată zeii, o Stăpâne, protectori buni?” (Yasna 44, 20). Tonul monoteist - un tip aparte de monoteism, despre care s-a vorbit - al acestui text este clar: Domnul Înțelept este creatorul tuturor lucrurilor. Acesta este un concept care revine și În altă parte, În G³th³, ca, de exemplu, În Yasna 45, 4, În care se face aluzie la creatorul „acestei existențe”. La fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hr.), autorul unei cărți despre magii care ar fi comentat scrierile atribuite lui Zoroastruxe "Zoroastru", având grijă să-i redacteze și un index (Naturalis historia, XXX, 4: Bidez-Cumont, 1938, II, p. 9); de asemenea, Pausanias (secolul II Î.Hr.) care vorbește despre o carte folosită de magii din Lidia pentru recitarea invocațiilor lor Într-o limbă barbară (V, 27, 5-6: Clemen, 1920a, pp. 62 sq.). Dacă despre existența unei Aveste arsacide nu pare a fi legitim să ne Îndoim, În ciuda unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-lea, către Fravașixe "Fravași", al XVII-lea, către Așixe "Ași" (cf. infra, subcapitolul 2.2) și al XIX-lea, către Khvarenahxe "Khvarenah". Chiar și scrierile yașt, dintre care trebuie să le amintim pe cel către Haoma (despre care s-a vorbit și la care se adaugă Yasna 9-11) și imnul către Sraoșaxe "Sraoșa" (cf. infra, subcapitolul 2.2) compus din Yasna 57 și Yașt 11, conțin elemente de interes din punct de vedere istorico-religios: cel de-al VI-lea, dedicat Soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
douăzeci de fragmente, dintre care unele sunt deosebit de importante din punct de vedere istorico-religios: N¶rangest³n, „precepte ale cultului”, material ritualic; Pursișnșh³, „Întrebări”, un fel de catehism scurt; Aogemada¶å³, „acceptăm” , un tratat despre moarte; Had½kht nask, „cartea scrierilor”, care vorbește despre valoarea unei rugăciuni vestite, Ashem voh¿ (Yasna 27, 14) și despre soarta sufletului după moarte; Frahang ș ½șm-¶k, „cunoașterea a unu (În avestică) - unu (În pahlavi)”, vocabular avestico-pahlavi; Âfrșn ș Zardușt, „binecuvântarea lui Zoroastru”xe "Zoroastru", preamărirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epocii, s-a străduit mereu să consolideze propria cultură științifică și filozofică, armonizând cu tradiția religioasă noile cunoștințe legate de cele mai variate domenii ale cunoașterii, de la cosmogonie la escatologie, astronomie, logică, fizică, istorie naturală, drept, medicină etc. S-a vorbit deja despre rolul important pe care tradiția Îl atribuie unor preoți zoroastrieni În opera de codificare a canonului scripturii, ca Tansarxe "Tansar" sub domnia lui Ardașir și Âdurb³d ș Mahraspand³n sub domnia lui Ș³buhr II. De fapt aproape toată producția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să-și despartă de viu sufletul de trup pentru șapte zile și șapte nopți. Sufletul se Îndreaptă către Vârful Legii (vârful muntelui Har³, centrul lumii: cf. supra) și către podul Åinvant, iar apoi reintră În trup și consimte să-i vorbească lui Wșr³z, trezit din somn, despre lucrurile pe care le-a văzut dincolo, cu scopul de a confirma adevărul credinței În paradis, În zona intermediară (hammistag³n) și În infern, oferind o descriere punctuală a diferitelor feluri de suflete după moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq.), pe doctrina celor două principii și a celor trei timpuri. Creația lumii, revelarea Bunei Religii și transfigurarea finală prin reînnoirea existenței sunt cele trei momente esențiale ale vieții cosmice. Despre cele trei faze care caracterizează aceste momente nu se vorbește decât În textele de limbă pahlavi, care le denumesc bundahișn „creație”, gum¶zișn „amestec” (al celor două Spirite) și wiz³rișn „separare” (a celor două Spirite). Faza amestecului este marcată de amalgamarea binelui și răului, provocată de lupta dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
firești, la diferitele procese de aculturație, zoroastrismul din perioada ahemenidă s-a Întâlnit În Mesopotamia și Siria-Palestina atât cu religiozitatea astrală babiloniană, cât și cu iudaismul. Căderea imperiului ahemenid deschide Iranul În fața penetrării grecești și elenistice, astfel Încât s-a putut vorbi despre un „iranism elenizat” (Colpe, 1983, p. 826). Recuperarea autonomiei politice iraniene odată cu dinastia partă a arsacizilor (secolele III Î.Hr.-III d.Hr.) a dat o nouă vigoare iranismului și, parțial, zoroastrismului, mai ales În epoca acutizării conflictului cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pasargrade, Bactra, Damasc, Sardes, putem evalua cea mai profundă și vizibilă schimbare care s-a produs cu religia ahemenizilor În prima jumătate a secolului al IV-lea. Este evident că drumul de la o religie persană lipsită de imagini, despre care vorbește și Herodot, la răspândirea cultului unei zeițe de origine străină, reprezentată plastic, nu putea fi nici scurt, nici ușor, după cum a demonstrat clar M. Boyce (1975c; cf. Gnoli, 1985, p. 70). Faptul că ahemenizii, cel puțin de la Darius I Încolo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fie confirmat de informații atestate În izvoarele iraniene, cum ar fi terminologia religioasă din inscripțiile lui Darius și Xerxes (Gnoli, 1989a, pp. 88 sqq.), sau grecești, cum ar fi Alcibiade (cf. Bidez și Cumont, 1938, II, p. 22), atunci când se vorbește despre educația primită de tinerii principi persani de la cel mai Înțelept dintre magii Învățători; aceștia erau instruiți În „magii”, deci În cultul zeilor, conform doctrinei lui Zoroastruxe "Zoroastru" „fiul lui Øromaz¶s”. Totuși, nu există nici o Îndoială că cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
primilor Sasanizi, condiționați de o concepție despre regalitate tributară tradițiilor antice (Gnoli, 1971), așa cum o demonstrează, de exemplu, ofrandele sângeroase de la sanctuarul zeiței An³hșdxe "Ana>hșd" În Stakhr, aduse de Ardașir I și de Ș³buhr al II-lea, despre care vorbesc Ùabarș (Nöldeke, 1878, p. 17) și „Faptele” martirilor creștini (Wiessner, 1967, pp. 203 sq., și nota 7). Nu avem dovezi suficiente pentru a confirma imaginea unui politeism naturalist, așa cum vedeau creștinii religia zoroastriană din epoca sasanidă, din cauza cultului Îndreptat către
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a lăsat În culturile care Își au originea În ea și prin demonstrarea neîntâmplătoarei lor universități. Din punct de vedere tehnic, această procedură comparativă nu diferă substanțial de cea prin care lingvistul istoric reconstruiește elemente ale limbii indo-europene (se va vorbi deci despre Împrumuturi, elemente de substrat, inovații paralele etc.); diferă totuși prin faptul că elementele comparate sunt reprezentate de texte sau de conținuturi intelectuale, independente de forma lingvistică În care s-au conservat. Georges Dumézil are marele merit de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iliră Dei(patyros)xe "Dei(patyros)", hitită sius (care ajunge să aibă sensul generic de „zeu”). În alte regiuni, termenul mai vechi folosit pentru „zeu” este substituit de forme inovatoare, așa cum se Întâmplă cu germanicul *gudaz (despre care se va vorbi la momentul potrivit), slavul bogu (Împrumutat din iraniană), grecescul theòs și armeanul dik’ (pl.), etimologic identice, dar cu o etimologie controversată, din avesticul baga(„cel care acordă șomului destinulț”), din toharicul ñkät/ñakte („Împărțitorul”). Alte confruntări În aria semantică a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trăi. Păcatul capital pe care Îl pedepsește Varuna este cel comis (cf. Lüders, 1959) Împotriva a •ta(cf. Atharva-Veda IV,16): 6 Legăturile tale, o Varuna, care sunt acum de trei ori dezlegate, luminoase, toate Îl leagă pe cel care vorbește Împotriva •tași Îl eliberează pe cel care spune adevărul. 7 Cu o sută de legături, tu, Varuna, leagă-l, să nu fie eliberat cel care este dușmanul •ta-, o păzitor al oamenilor. Forța lui Varuna stă deci În posibilitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conotație puternic agrară pentru că este zeul sub auspiciile și cu ajutorul căruia se cucereau și erau apărate pământurile; Însă acest lucru se Întâmpla tocmai pentru că era zeu al războiului. Despre zeul germanic al celei de-a doua funcții, Thorxe "Thor", vom vorbi Într-un capitol următor (cf. „Religia Germanilor”). Din acest ansamblu de date concordante, divinitatea indo-europeană a celei de-a doua funcții prinde contur: un zeu războinic, puternic și cu un aspect impunător, Înarmat la nivel uman, cu cea mai veche
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cei doi, Sfinți Nemuritori, iranieni) aceeași aventură imorală pe care tradiția indiană o atribuie celor doi N³satyaxe "Na>satya" (cei doi fac avansuri unei femei, iar aceasta rezistă până la capăt propunerilor lor): este așadar clar că, deși textele iraniene nu vorbesc despre aceasta, aceeași aventură trebuie să le fi fost atribuită și celor doi „Sfinți Nemuritori”, ceea ce demonstrează ulterior analogia perfectă cu N³satya. În ceea ce privește lumea greacă, descoperim urmele clare ale gemenilor divini suverani ai funcției a treia În două divinități minore
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cărora, mai apoi, de-a lungul timpului, li se mai adaugă o unitate de un nivel infim, alcătuită probabil din descendenții populațiilor preindo-europene din India supuse și Înrobite. O structură identică poate fi descoperită și În Iranul antic, unde Avesta vorbește despre trei clase sociale: cea a preoților (³qravan-), cea a războinicilor (raqa¶star-) și cea a țăranilor/culegători (v³strii½.fșuiiant-), cărora, le fel ca În India, li se adaugă o a patra clasă, cea a meșteșugarilor (h¿iti-). Concluzia inevitabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]