4,140 matches
-
fi așteptat la altceva. Nobuo se înapoie la Nagashima, se închise în castel și, în continuare, sub pretextul bolii, nu-și mai arătă fața nici măcar printre propriii săi vasali. Dar această izolare nu era numai din cauza unei presupuse maladii. Se îmbolnăvise cu adevărat. Numai medicul intra și ieșea din apartamentele interioare și, cu toate că prunii din spatele castelului înfloreau, muzica încetă, iar grădinile rămaseră tăcute și pustii. În cetate, pe de altă parte, și pe toată întinderea provinciilor Ise și Iga, zvonurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aplic obișnuita moxa pe fluierele picioarelor și pe șolduri, înainte de a pleca pe front. — Cum! A spus să-mi aplici moxa? — Se teme că peste câmpul de luptă va dăinui căldura toamnei și, dacă bei apă stătută, riști să te îmbolnăvești. Îți voi aplica moxa și, după aceea, am să-ți dau o ceașcă de sake. Dar e ridicol. Nici nu-mi place moxa. — Că-ți place sau nu, astea-s ordinele mamei tale. Ei bine, tocmai pentru asta nu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sarona, l-au văzut, și s-au întors la Domnul. 36. În Iope, era o uceniță numită Tabita, nume, care în tîlmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulțime de fapte bune și milostenii. 37. În vremea aceea, s-a îmbolnăvit, și a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus. 38. Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cînd au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: "Nu pregeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
de cele două jivine de pe vapor. Treptat se liniștise și Lotti. În spitalul din Paris i se păruse că o vede pe Lizzi, dar apoi mâhnirea că-și pierduse un copil o cufundase într-o disperare fără margini și se îmbolnăvise, doborâtă de febră. În timp ce zăcea, îi tecu o clipă prin minte că Lizzi ar putea fi implicată în pierderea celuilalt copil și asta a înspăimântat-o așa de tare, încât nu a cutezat să spună nimic. Îi fusese așa de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
aceștia sunt prea obosiți, pentru a munci în mod eficient. In același timp, medicii raportează că mulți pacienți au decis să nu se mai trateze de apnee de somn, deoarece nu își pot permite costurile, iar aceștia s-ar putea îmbolnăvi mai rău. Deficientele de somn, duc adesea la alte boli cronice, precum diabetul sau hipertensiunea. Dar se vede, că și pe la ei trebuie să fie vreun Boc, infiltrat printre cei care coordonează, fiindcă în timp ce experții prezic faptul că situația economică
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ce li se fac unor oameni. Femeia stăpânea din moși-strămoși magia albă și mergea căutând calea cu bățul ei nelipsit pe la toți cei care îi cereau ajutorul. Descânta de toate: de deochi, de spaimă, de ursită, de blesteme. Când ne îmbolnăveam, mama o chema și pe la noi. Ea își pregătea pe pipăite toate cele necesare într-un ritual desăvârșit. Punea la loc de cinste apa neîncepută, cărbunii aprinși, lingura de aramă și cu ochii închiși ne atingea fruntea , tîmplele, spatele, călcâiele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
putea merge la solar sau la un masaj, mă gândeam eu plină de speranță. —Mai întâi n-aș putea...? am întrebat. —în pat, m-a întrerupt ea cu fermitate. Ceai, apoi în pat. Ești obosită și nu vrem să te îmbolnăvești. Era complet anapoda ca într-o sâmbătă seara, la ora șapte, să fiu în pat. Pe mine nu mă prindeai în pat la ora aia decât dacă nu reușisem să mă târăsc de-acolo după noaptea precedentă. îCeea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
într-o zi, mă gândeam cu jind. Poate că într-o zi o să fim împreună, în New York, teribil de îndrăgostiți unul de celălalt... Tocmai atunci Misty a fost chemată să sară, iar eu am simțit că explodez de invidie. — Mă îmbolnăvesc aici, am spus plină de amărăciune. Pe bune! Să ne oblige să ne amintim de copilărie! —Nu ăsta e scopul, a răspuns Chris uluit. Jocurile astea ne fac plăcere și ne relaxează. Și oricum, ce e rău în a-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care o ai despre tine cu consumul de droguri, a zis ea. în esență, a continuat ea, dacă ai fi avut puțin respect față de propria persoană, nu ai fi turnat în tine o groază de substanțe nocive care te-au îmbolnăvit. Eu mă uitam în tavan. N-aveam nici cea mai vagă idee la ce se referea. —Vorbesc cu tine, Rachel, a zbierat Josephine făcându-mă să sar în sus de-un cot. Uite cât de bolnavă erai când ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
N-o să ies cu cineva care ia droguri. —Chris Hutchinson? m-a întrebat ea alarmată. —Daaaaa, am oftat încercând să par calmă. —Of, să fii atentă, Rachel, a zis mama în timp ce cutele de pe frunte i se adânceau din cauza îngrijorării. A îmbolnăvit-o de inimă pe biata maică-sa. —Chiar așa? Interesul și teama m-au făcut să mă apropii de mama. Ce-a făcut? N-a vrut să se lase de droguri, a bolborosit ea fără să mă privească în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Flint avea dubii în privința declarației. Recitise mărturisirea lui Wilt și remarcase în ea o serie de discrepanțe pe care epuizarea, dezgustul și o dorință nestăvilită de a termina odată cu istoria asta jegoasă - de a termina cu ea înainte de a se îmbolnăvi - îl stimulaseră să le ignore în acel moment. Printre altele, chiar și semnătura mâzgălită de Wilt, atunci când era studiată mai de aproape, aducea suspect de bine cu ceva gen Orfanul Cerșetor, iar sub ea era adăugat un QNED, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se acceptă program redus, continuă bolnavul să-i explice inspectorului Tolea. — Bine, atunci scriem aici: interzis efort fizic prelungit și deplasări pe teren. E bine? se învioră Marga. — La vechiul serviciu n-au vrut să mă reprimească după ce m-am îmbolnăvit. Ați redus de la gradul doi la trei, trebuia să reintru undeva. Am rugat un cumnat să-mi găsească ceva. Greu cu boala, greu de tot. Mai am doi ani până la pensie... — Numai Institutul de recuperarea forțelor de muncă ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
devin momentele cele mai frumoase și mai împlinite ale săptămânii. Pentru că simți cu adevărat prezența lui Dumnezeu înăuntrul tău. — Și ce se întâmplă dacă cineva rupe tăcerea? — Trebuie s-o ia de la capăt a doua zi. — Și dacă ți se îmbolnăvește copilul și trebuie să îl suni pe doctor în ziua de muțenie, atunci ce se întâmplă? — Cuplurile căsătorite nu au niciodată ziua de muțenie în aceeași zi. Atunci celălalt îi dă telefon doctorului. — Dar cum puteți suna dacă nu aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
într-o mână și mobilul în cealaltă. Rețeta sigură pentru dezastru, nu? Am apăsat încet tastele mobilului, sperând, împotriva tuturor evidențelor, că există o explicație plauzibilă pentru comportamentul său. Poate a fost implicat într-un accident teribil. Poate s-a îmbolnăvit sora lui sau și-a pierdut mobilul. Demn de milă, știu, dar mă agățam de orice! Telefonul a tot sunat, apoi am format din nou numărul. Te rog, răspunde, mă rugam în tăcere. A răspuns cineva. Nu era el. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am luat doar două zile de concediu medical în toată viața mea, așa că acum mi se cuvin. În mod ciudat, totuși, de când am sunat să spun că mi-e rău, nu m-am simțit prea grozav. Sper să nu mă îmbolnăvesc. Sunt la Dun Laoghaire, îmi aranjez părul. Nu voiam să risc să mă duc în oraș, ca nu cumva să dau peste cineva de la companie. E păcat, pentru că nici diseară n-o să pot fi văzută fâțâindu-mă prin oraș. Oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
somnul intermitent în care Tudor cade și ziua-n amiaza mare - dar dacă sună aici, în casă, de ce Dumnezeu nu răspunde?... bombăne nervos. Până să se prindă că terminase cu Antonia, de asta se apucase să bea, de asta se îmbolnăvise, de-și simte acum capul cât o butie, dureros la ridicarea în vârful coloanei vertebrale, până să realizeze toate astea, telefonul, normal, nu mai sună. Pe marginea patului, Tudor începe, cu degetele umflate, să-și descheie nasturii de la cămașa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mei au fost atacați, iar acum treceam printr-o zonă stăpânită de triburi ostile. Nu se găsea nimic de mâncare. Bucătarii au dezgropat ceva ce păreau a fi napi, care mai apoi s-au dovedit a fi otrăvitori. Ne-am îmbolnăvit de la apă. Ne băteau vânturile, iar grindinile fură urmate de ninsoare. Înaintea noastră erau întinse frânghii ca să ne ghideze peste mlaștini, dar ele dispăreau în nisipurile mișcătoare. Am pierdut și animalele de povară rămase. Ea bagă de seamă că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
atât de mult, că iese în afară ca o gușă. Pentru a evita raidurile aeriene ale lui Chiang Kai-shek, soțul meu ordonă tupelor să se deplaseze după apusul soarelui. Munca în exces și lipsa de hrană își iau obolul. Mă îmbolnăvesc și nu mai pot să merg. Când avansăm, Mao mă ia cu el pe singurul catâr care i-a mai rămas armatei. Relația noastră se dezvoltă într-o direcție ciudată. A trecut multă vreme de când ne-am arătat unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Presupun - altfel ce-ar fi căutat un țânțar, singur, Într-un sat din inima Codrului? Doar dacă era cioban și umbla cu oile... Și a rămas de turmă... Fie că s-a Îndrăgostit de vreo localnică, fie că s-a Îmbolnăvit, a fost lăsat În Îngrijire, dar la Întoarcere (sau la reducere) ai lui n-au mai trecut să-l ia... - Sau vor fi trecut, Însă, Între timp, „bolnavul” se Însurase cu fata gazdei, avea chiar și nepoți... - Orice se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a binelea din cauza grijii și a nervilor, incapabil să mănânce și să doarmă. Mama lui încerca asta și aialaltă ca să-i trezească pofta de mâncare, ca să-i reînvie obrajii rozalii care-i păleau, dar nimic nu părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Alah! Cu mulți ani în urmă, când eram tânăr și picioarele mă purtau zile de-a rândul pe nisipuri și bolovănișuri fără să simt oboseala, într-o bună zi s-a întâmplat să aflu că fratele meu mai mic se îmbolnăvise, și cu toate că jaima mea se afla la trei zile de drum de a lui, dragostea mea pentru el a fost mai tare decât lenea, și am pornit la drum fără frică, căci, așa cum v-am spus, eram tânăr și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în deșert, diferența dintre temperatura maximă de la miezul zilei și cea minimă la ceasul dinaintea zorilor putea fi de cincizeci de grade, și Gacel știa din experiență că acel frig trădător reușea să se strecoare în oasele călătorului inconștient, îl îmbolnăvea și făcea apoi ca articulațiile corpului să-i rămână ca anchilozate și dureroase, refuzând să răspundă prompt la comenzile creierului. Trei vânători fuseseră găsiți înghețați pe pământurile pietroase de la poalele munților Huaila, și Gacel încă își mai amintea cadavrele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aflu unde se ascunde familia lui Gacel Sayah. Bătrânul ridică din umeri neputincios: — Au plecat. Au strâns tabăra și au plecat. De unde să știm încotro? — Voi, tuaregii, știți tot ce se întâmplă în deșert. Cum moare o cămilă sau se îmbolnăvește o capră, se duce vestea din gură-n gură. Nu știu cum faceți, dar așa e. Mă iei drept prost dacă vrei să mă faci să cred că o întreagă familie, cu jaime, animale, copii și servitori, se poate mișca dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de părere că-i cu atât mai bine pentru el că a iubit-o fără să fie iubit și-i cu atât mai rău pentru ea. Femeia aia-i de plâns. Ba uite că nu; Milică-i de plâns. S-a îmbolnăvit, zace, e pe moarte... Nu era totuși genul, așa încât Rafael nu-și dă seama, nu-și închipuie pur și simplu ce femeie ar fi aia care l-a adus în așa hal. Ie dă Doamne ferește, Milică-tată. Ce femeie, ce femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
culci cu copilu’ aici. — Două pahare mi-e de ajuns. Mi-e că-mi vine rău... — Ai ajuns rău, Mirelo, tu, care duceai... Ești nemâncată, biata de tine. Ce? Ai postit? Vai de capu’ nostru! Ești nebună. Vrei să te-mbolnăvești? Te-ai tras, ai slăbit, arăți rău... — Las’ că nici tu nu ești prea grasă. — Da’ nu mi-am pus mintea să postesc, că dădeam în primire... Las’ că mai bine slabă, mă mențin, Roberto mă place așa... Nu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]