4,962 matches
-
om gelos și amărât de gloria poetică a lui Tasso! De unde apoi să iasă din aceasta la finea piesei stânca de mântuire de care se apucă poetul desperat, unde rămâne apoi ideea întregei opere de arte, care se mișcă în jurul împăcări celor două antiteze, a idealității unilaterale pe de-o parte, a realității raționale pe de alta. Aceste esemple pot să arate însemnătatea concepțiunii ideale într-o sferă în care simțirea nemijlocită alunecă adesea [astfel] încît în reprezentantul rece și rațional
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuie să simțim o spiritualizare adâncă, deși pătrunsă de durere. Antiteza acestui ton fundamental ar putea să ni-l prezinte Porzia în Neguțitoriul de Veneția. Ș-aicea nu vedem alta decât suflet și inimă, însă o natură pătrunsă de-o împăcare deplină, de-o pace râzătoare, care de-aceea și scânteie de mult umor. Însă dintr-aceste fulgere a umorului vom trebui să simțim că ele răsar dintr-o natură într-adevăr amabilă și adâncă totodată. Această împregiurare tonul fundamental are s-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
La realizarea acestei idei se împotrivesc însă elementele superpuse (germanii și ungurii), ei persecută în alții ideea naționalității, care cu toate acestea e propriul lor principiu de existență, ei crucifică pe altul pentr-o religiune care este a lor proprie. Împăcarea între naționalități nu va izbuti dar fără a se înlocui subordonarea cu coordonarea, recunoscîndu-se adică că și la altul e o virtute civică ceea [ce] în ungur sau în german e o virtute: iubirea de naționalitatea sa proprie. O decentralizare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Lloyd" o serie de reflecții cari merită a fi cunoscute și de cititorii noștri, nu pentru c-ar fi cuprinzând adevăruri, ci pentru că dovedesc oarecum neputința înnăscută a maghiarilor de-a se dezbăra de prejudițiile lor politice. Dar o fi împăcare, dar n-o fi, ei să rămâie tot așa cum sunt: ideea de stat maghiară, adecă aceea de-a maghiariza prin 4 1/ 2 milioane de maghiari unsprezece milioane și mai bine de populațiuni eterogene, nu le iese din minte la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
au putut face într-o mie de ani de egemonie politică și socială? Un mecanician modern ar putea să calculeze enorma cantitate de putere, de muncă și sudoare omenească care se risipește în zădar, nu pentru a unifica statul prin împăcarea tuturor, ci din contra pentru a spori puterea de repulsiune și de discompunere ale elementelor constitutive ale Ungariei. Și aceasta în numele așa numitei idei maghiare de stat. Dar o idee de stat nu este o teorie ce se inventă, punîndu-și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a teritoriului e a statului; el e vecinul de moșie al tuturor, toți sunt vecinii lui de moșie. O sumă de oameni sunt arendașii lui pentru proprietăți mici și mari. De aci o sumă de procese și de tranzacțiuni de împăcare. Încheiarea acestor tranzacțiuni s-au suspendat pîn-în preziua alegerilor. Acum sunt citați o sumă de oameni la administrația Domeniilor spre a li se oferi... împăcarea și a le cere în schimb... votul. Colegiul III e mânat de șefii de gardă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru proprietăți mici și mari. De aci o sumă de procese și de tranzacțiuni de împăcare. Încheiarea acestor tranzacțiuni s-au suspendat pîn-în preziua alegerilor. Acum sunt citați o sumă de oameni la administrația Domeniilor spre a li se oferi... împăcarea și a le cere în schimb... votul. Colegiul III e mânat de șefii de gardă civică și votează pe plutoane și în pas gimnastic pe candidații guvernului. În fine halul la care-a ajuns colegiul IV nu mai e de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai multe rânduri, iar acest fapt generează o anumită tensiune între PNL și PD"200. Că, într-adevăr, ruptura dintre liberali și democrați era foarte aproape de a se produce a arătat-o și faptul că, de data aceasta, discuțiile de împăcare, cu un caracter informal, l-au implicat și pe Traian Băsescu. Astfel, pe de-o parte, Crin Antonescu, Puiu Hașotti, Gheorghe Flutur și Decebal Traian Remeș s-au întâlnit, câteva zile după ședința mai sus menționată, cu nimeni altul decât
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
nu au mai reprezentat ceea ce trebuiau să reprezinte: o preocupare, o prioritate, chiar o obsesie. Așa, ele au scăpat de sub control. Ar trebui obturată, susține Bergsten, calea de a putea obține ușor finanțarea; pentru că această ușurință a indus comoditatea, amânarea, împăcarea cu răul. Soluția: dolarul să nu mai dețină poziția de astăzi, care este parte a răului. Apoi, pe măsură ce se va ieși din criză, presiunea asupra dolarului va crește. Țările care își vor propune să aibă rezerve valutare din ce în ce mai mari vor
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
nume verbal, însemnând în realitate :ó al-sal"ma „fără cusur” și, totodată, „Cel care singur asigura izbăvirea” de orice primejdie 87. Contextul limitat înclina balanța semnificației acestui nume fie spre desăvârșire, ca reflex venit de la numele precedent, fie spre izbăvire, împăcare, oferite fapturilor - fiind înțeles astfel de majoritatea traducătorilor. De aceea, numele se regăsește și în câmpul semantic „Vrednic de încredere”88. Semnificații de bază: fără cusur, izbăvitor. 2.1.5.3. (al-)‘Al89: SOI „cel înalt”; ASM „Preaînaltul”; GG
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în cel al relațiilor culorilor pure compuse. Pasul următor va fi făcut de Paul Cezanne care, a înlocuit modelul clasic al clarobscurului cu juxtapunerea petelor de culoare abolind în fapt noțiunea de lumină și umbră. Aceasta însemnând în ultimă instanță împăcarea legilor construcției clasice și ale ritmului universal cu cele ale culorii care fac corpurile străvezii și străbate opacitatea. Dar cel care a cercetat și experimentat cu cea mai mare pasiune legile culorilor, pe la finele veacului trecut, a fost Van Gogh
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
Auslegen, 7). Akademie Verlag, Berlin, 1997. Plato. Selected Myths, edited by Catălin Partenie, Oxford-New York, Oxford University Press, 2004. Miturile lui Platon, antologie și studiu introductiv de Cristian Bădiliță, București, Humanitas, 1996. II. Lucrări de autor: Bădiliță, C., Platonopolis, sau împăcarea cu filosofia, ed. Polirom, Iași, 1999. Cornea, A., Platon filosofie și cenzură, București, Humanitas, 1995. Cornea, A., Când Socrate nu are dreptate, București, Humanitas, 2005. Cornea, A., De la Școala din Atena la Școala de la Păltiniș, București, Humanitas, 2004. Mureșan, Valentin
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Antică, Ed. Symposion, 2004, pp. 68 (nota 4), 70-77, 83-84, 103-116, 144-151, 179-181, 194-196, 206-207. Cf. Phaidros, 245b-c: theia mania. Cf. ibidem, 249d. Cf. Léon Robin, Platon, p. 74. Foarte bun textul lui Cristian Bădiliță, „Cunoașterea «erotică»”, în Platonopolis sau Împăcarea cu filozofia, Ed. Polirom, Iași, 1999, pp. 101-109. Citez: „Natura filozofiei este inspirația temperată, iar practica ei este erotismul mistagogic” (p. 102). Cf. Phaidros, 251d-252b. Vezi și Francis F. Peters, Termenii filozofiei grecești, Ed. Humanitas, București, 1993, p. 100. Și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să-și dea seama, o predispoziție pentru răzbunare. * „De ce oare...lacrimile ușurează?” (Voltaire) În lumea fenomenelor psihice e vorba, adesea, mai mult decît de o descărcare energetică: se produc frecvente schimbări de semnificație; În cazul de față, „lacrimile” corespund unei Împăcări cu situația. Însă pot fi nu numai lacrimi ale resemnării, ci și ale reproșului și ale revoltei! „Ceea ce diferențiază omul de celelalte animale este, poate, mai mult sentimentul decît rațiunea.” (Miguel de Unamuno) Desigur, pentru faptul că „sentimentul” reprezintă calea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Platon - ca cel care În mod voit a părăsit ordinea să intre În ea printr-o pedeapsă”. * „Orice dojană, la Început, pare că nu ține de bucurie, ci de Întristare; după aceea Însă ea redă celor puși la Încercare fructul Împăcării și al dreptății.” („Biblia” - Evrei, 12, 11) „Mustrarea” (sau chiar pedeapsa), deși pe moment este supărătoare pentru noi, ne obligă totuși să realizăm un proces de interiorizare mentală, prin care se obțin, treptat, clarificări morale și chiar un sentiment al
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
lui În viitor. Insuficient de anticipativ În gîndire, copilul este preocupat mai mult de momentul prezent al pedepsei, pe care o judecă doar În termeni afectivi. * „Nu e mai mare pedeapsă pentru un ticălos, decît aceea să nu-și găsească Împăcarea cu sine.” (L.A. Seneca) Însă puțini ticăloși sînt capabili ca, ulterior, prin remușcare și căință, să ajungă la o astfel de performanță sufletească. Pe cei mai mulți, trebuie ca alții să-i aducă, prin multe eforturi, la stadiul de a avea procese
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
apa epicurienilor ortodocși; plăcerile conversației fără un plan anume, purtată în mijlocul naturii, între prieteni... Hedonismul tragic al lui Lucrețiu se sprijină pe această simplitate virtuoasă, romană. Moartea îi terorizează pe majoritatea oamenilor? Ea trebuie să-l conducă pe filosof la împăcarea cu sine însuși. Neantul îi paralizează pe cei mai mulți? înțeleptul știe să se sprijine pe acest vid sideral pentru a bascula într-o voluptate confecționată de el însuși. Negativitatea câștigă până la urmă? Epicurianul cunoaște regulile ce permit, până una alta, generarea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cazul Întrebuințării medicamentelor, În folosirea pedepselor nu putem anticipa Întotdeauna toate efectele posibile: astfel, unii dintre vinovații care se dovedesc a fi mai sensibili pot ajunge În situația unor remușcări acute, care să-i facă să nu-și mai găsească Împăcarea cu ei Înșiși. Μ Marele scriitor rus F.M. Dostoievski atrăgea atenția, ca nimeni altul, asupra faptului că diferențierea Între „bine” și „rău” nu reprezintă o competență exclusivă a gândirii, ci și una a simțirii. Raskolnikov ajunge, Într-adevăr, să-și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
felului nostru de a fi, semnifică faptul că noi ne creăm continuu pe noi Înșine. Μ Într-o mare dragoste care cunoaște, la un moment dat, decepția, logica rațiunii intervine și aduce argumente justificative, care lasă loc uitării, iertării sau Împăcării. În schimb, logica inimii privește iubirea dezamăgită (sau trădată) ca pe un fapt care nu poate fi reluat niciodată. Inima judecă așadar În termeni de concluzii, de hotărâri definitive (așa se explică deciziile extreme, de renunțare chiar la viață, ale
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
constă specificitatea faptului psihologic? Iată doar două dintre cele mai cunoscute disponibilități care Îi sunt caracteristice: realizarea „introspecției”, care ne permite nu numai introducerea În cunoașterea de sine, dar și obținerea la nevoie a unei justificări față de noi Înșine sau Împăcarea cu propria conștiință; efectuarea, dimpotrivă, a „extrospecției”, respectiv a observației psihologice asupra altora, care ne creează posibilitatea realizării unor portrete ale caracterului omenesc, adică desprinderea din conveniențele și ipocriziile de fiecare zi a ceea ce reprezintă adevăratul fond al structurii psihice
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în monografia G. Călinescu și „Jurnalul literar” (1989), analiză temeinic documentată a direcțiilor literare schițate de directorul revistei și a noutății în epocă a principalului periodic inițiat și condus de critic. Nu lipsit de interes se relevă prozatorul în romanul Împăcare (1985), continuat cu Ultimii ani (1999). G. Călinescu este prezent și aici ca model venerat de personajul principal, Grigore Vântu, care îl evocă în ambianța universitară ieșeană a anilor ’30, într-un roman cu caracter cvasidocumentar, Manuscrisul profesorului Grigore Vântu
ALECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
aici ca model venerat de personajul principal, Grigore Vântu, care îl evocă în ambianța universitară ieșeană a anilor ’30, într-un roman cu caracter cvasidocumentar, Manuscrisul profesorului Grigore Vântu. Romane de introspecție, confesiv-lirice, clădite pe structura unor povești de dragoste, Împăcare și Ultimii ani atrag prin fluența și, pe alocuri, chiar tensiunea narațiunii, prin ușurința portretizărilor și ținuta discursului intelectual, dar ies din epocă datorită mai ales simplismului construcției și multiplicării supărătoare a datelor caracterologico-biografice la câteva personaje de prim-plan
ALECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
chiar tensiunea narațiunii, prin ușurința portretizărilor și ținuta discursului intelectual, dar ies din epocă datorită mai ales simplismului construcției și multiplicării supărătoare a datelor caracterologico-biografice la câteva personaje de prim-plan. Un discret fior metafizic transpare din Ultimii ani: după împăcarea cu viața urmează liniștea împăcării cu firescul morții. SCRIERI: Curentele literare în literatura română, București, 1971; Opera literară a lui G. Călinescu, București, 1974; Studierea literaturii române în liceu, București, 1977; Împăcare, Iași, 1985; G. Călinescu și „Jurnalul literar”, București
ALECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
portretizărilor și ținuta discursului intelectual, dar ies din epocă datorită mai ales simplismului construcției și multiplicării supărătoare a datelor caracterologico-biografice la câteva personaje de prim-plan. Un discret fior metafizic transpare din Ultimii ani: după împăcarea cu viața urmează liniștea împăcării cu firescul morții. SCRIERI: Curentele literare în literatura română, București, 1971; Opera literară a lui G. Călinescu, București, 1974; Studierea literaturii române în liceu, București, 1977; Împăcare, Iași, 1985; G. Călinescu și „Jurnalul literar”, București, 1989; Ultimii ani, Bacău, 1999
ALECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
discret fior metafizic transpare din Ultimii ani: după împăcarea cu viața urmează liniștea împăcării cu firescul morții. SCRIERI: Curentele literare în literatura română, București, 1971; Opera literară a lui G. Călinescu, București, 1974; Studierea literaturii române în liceu, București, 1977; Împăcare, Iași, 1985; G. Călinescu și „Jurnalul literar”, București, 1989; Ultimii ani, Bacău, 1999. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, G. Călinescu analizat didactic, RL, 1974, 32; R. Șt. M., Viorel Alecu, „Opera literară a lui G. Călinescu”, CRC, 1974, 41; George Bădărău
ALECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]