44,928 matches
-
termen lung și care le limitează în mod clar libertatea de alegere ulterioară. Este problema economică a reversibilității sau a ireversibilității preferințelor. Un agent care optează pentru amânarea unei decizii speră să aibă în viitor o mai bună cunoaștere a împrejurărilor cutărui sau cutărui eveniment. În acest context, reporturile în timpul perioadelor de maternitate sunt explicate prin dorința de a putea organiza mai bine contabilitatea între viața profesională și viața familială. În aceeași ordine de idei, reporturile de maternitate sunt și funcții
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ori din fotografii. Puștiul de acum poate fi brun, iar eu mi-l Închipui blond. Nici o Încurcătură: el Își poate duce liniștit pigmentul mai departe, că și eu Îi voi păstra blondețea În memorie. Mai greu e, ca În orice Împrejurare, cu femeile. CÎnd ele se desprind din neant, deci cînd Își fac simțită dintr-odată prezența, Înfățișarea le este pictată dinlăuntru, vocea e cea care le-o iluminează, cuvîntul. Dacă se Întîmplă ca interlocutoarea să mă Încînte, ea mi se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
casa din dosul magazinului. Mergeam cu ma ma și cu Lia ca să-l vedem pe bolnav și să-i vorbim frumos. Atunci am Înțeles pentru Întîia oară limpede că nici noi, copiii, nu sîntem cu toții la fel. Că, În aceeași Împrejurare, ne purtăm diferit. Eu intram cu aceleași Întrebări În camera lui Zoli: din ce e făcut ghipsul, dacă-l doare, pe cine a mai văzut la oraș la spital, dacă erau mulți doctori acolo și cîte injecții a Încasat. După
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de cunoscut de toate nea mu rile din această parte de lume, chiar dacă de unii mai mult, de alții mai puțin. Iar ei s-au descurcat, hotărînd să se des cotorosească de incomodul deportabil, dîndu-l pe mîna nemților care, În Împrejurările cu pricina, trebuie să știe ce e de făcut cu un invalid de război evreu, fost supus al Împă ratului de la Viena. L-au dat În seama a două grade infe rioare germane cu ordinul de a-l duce și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-o, răspunse părintele Oros. Mă rugam să mă ndrume Dumnezeu cum să pătrund În biserică. Noutatea a izbucnit ca o flacără Îndelung Înăbușită și s-a răspîndit cu iuțeala focului purtat de vînt prin șire de paie uscate. Era o Împrejurare În care seceta bolșevică ajuta pălălaia să se Întindă. Într-o săptămînă, aproape Întreaga țară vorbea, În șoaptă ce-i drept, nu ca Înainte de război prin toate ziarele, de un nou Maglavit. Pișcăranii s-au Înghesuit cu toții În biserica lor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
altă pistă. Cele mai firave relații le-a Întreținut cu religia. La biserică a ajuns numai pentru ceremonii de familie și obligații sociale. După moartea tatii, lucrurile s-au mai schimbat, Însă nu decisiv. Bag mîna-n foc pentru o singură Împrejurare În care a pășit din proprie inițiativă În biserică, și anume, cînd aveam eu zece luni și cînd m-a ridicat la Icoana din care pogorîse Fecioara la Pișcari. A doua oară (nu am date certe, dar simt că nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
negativă cu morală pozitivă: în final, Iuda își sfătuiește copiii să consume vin cu moderație și să nu se lase pradă luxuriei. La începutul Testamentului însă, Iacob îi prevestește fiului său un destin regesc. Norocul îl va însoți în toate împrejurările. Regalitatea și norocul sunt cele două atribute esențiale. Mai complicată este etimologia celui de-al doilea nume, Ð ’Iskarièthj, tradus în românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul”29. S-au propus următoarele ipoteze: 1. Supranumele se datorează apartenenței la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a da”. Orice nuanță peiorativă nu-și are locul, pentru că, așa cum am văzut, dacă l-ar fi avut, ar fi fost sugerată de evangheliștii înșiși. Etapele diabolizării Pe lângă celebra „listă a apostolilor”, Marcu ni-l prezintă pe Iuda în două împrejurări, în Ghetsimani și la Cină. Mc. 14, 41-46: și șIsusț vine a treia oară și le zice: Dormiți la nesfârșit și vă odihniți. Ajungă-vă34! A sosit ceasul, iată, Fiul omului e dat (paradidotai) în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă, să mergem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
țintește în inima ucenicului când acesta bâjbâie între credință și necredință. Scena hotărâtoare se petrece la Cină: Isus îi oferă „bucata de pâine”, dar Iuda o refuză, spune Origen. Prin acest refuz al darului special făcut de Isus într-o împrejurare specială, lui Iuda i se retrag toate darurile spirituale primite până atunci, inclusiv pacea sufletească. Origen citează aici Luca 10,6: „și de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; iar de nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
destul de ușor alte elemente provenind din mitologia biblică, de această dată. Mă refer în primul rând la punerea pruncului într-un coș împletit, care trimite la episodul nașterii lui Moise (Iuda este văzut așadar ca un anti-Moise), dar și la împrejurările patricidului. Textul latinesc folosește cuvântul pomerium (variantă simplificată a lui poemerium) pentru descrierea proprietății lui Ruben. Pomerium înseamnă exact „loc închis”, „spațiu sacru”, „loc îngrădit” plin cu pomi fructiferi (echivalentul grecesc este paradeisos). Episodul trimite la primele capitole din Geneză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de casă al părinților săi îi dădu și o scrisoare de la Stelian și se grăbi să plece înapoi la țară, unde era nevoie de el. În acea scrisoare, pe un ton sobru și demn, tatăl său îi relata pe scurt împrejurările în care murise Elvira și îl ruga să facă o serie de cumpărături pentru înmormântare. După ce citi și reciti scrisoarea, Virgil rămase vreme îndelungată nemișcat la biroul său, cu sufletul apăsat de durere și cu mintea plină de amintirea anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și că se va da o sentință dreaptă. După fapte, și răsplată. Vorba românească. Dar știți foarte bine că Lucrețiu Pătrășcanu nu are nici o vină! Cum ar fi putut trăda partidul omul care l-a reprezentat cu cinste în atâtea împrejurări?... protestă Nando Rossi. Deodată avu sentimentul că în fața sa se afla un zid de netrecut. Gheorghiu-Dej îl privi aproape cu compasiune și-i răspunse în felul său calm și măsurat: Dacă se va dovedi că Lucrețiu Pătrășcanu este nevinovat, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Norica avea, însă, o figură abătută și, după ce schimbă cu sora sa câteva cuvinte de complezență, Virgil vru să afle ce se întâmplase. Norica, de felul ei o persoană care știa să-și țină cumpătul în aproape orice fel de împrejurare, fără să verse lacrimi ca alte femei, începu de astă dată să lăcrimeze și să-i spună fratelui ei că peste familia lor dăduse un mare și neașteptat necaz. Ce necaz?! se miră Virgil, remarcând în acel moment absența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în afară de popă și de doctorul Rigani, se mai aflară, drept rude apropiate, Lazăr și Iustina Popescu, precum și câțiva colegi de la serviciu și, bineînțeles, moș Panciu, bunul lor proprietar, care le fu, de altfel, de mare ajutor și folos în acele împrejurări. Vinul lui Vică Scorțeanu le plăcu la toți, dar cu ouăle cumpărate de la ardelean avură ghinion, pentru că, amețit bine de băutură, Lazăr se așeză peste ele din nebăgare de seamă și le făcu chisăliță. Însă lucrurile se încheiară cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și silitor, convingându-l pe Sever că nu-și irosea timpul în zadar. Ei, ai văzut, frate, ce băiat are nenea Ticu? Ce părere ai de el?... îl întrebă într-o zi Norica pe soțul ei. Sever, care în alte împrejurări s-ar fi arătat rezervat sau ironic, încuviință sec, afirmând că, într-adevăr, așa era; băiatul lui Ticu avea o minte de matematician adevărat. De aceea, peste câtva timp, el îi propuse să dea admiterea nu la politehnică, cum avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fie prin înființarea unui nou post de contabil la serviciul buget. Veni, însă, vara și nu se întâmplă nimic. În schimb, dacă Virgil mai avea cine știe cât de așteptat, mai mult noroc avu Lazăr Popescu, care, printr-un concurs fericit de împrejurări, se mută la Vărăști înaintea lui. Lucrurile se petrecură în felul următor. Prin iunie Stelian primi sarcină din partea șefilor de la raion să purceadă fără întârziere la un inventar amănunțit la cooperativa din comună, unde gestionar era un oarecare Ghiță Marangoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cineva le vesti studenților că aveau printre ei și colegi de la alte facultăți și atunci între grupul lui Tase și filologi se porni o discuție animată în legătură cu atitudinea pe care s-ar fi cuvenit s-o adopte cu toții în acele împrejurări. Cum filologii aveau un curs de socialism științific, iar profesorul întârzia să apară, câțiva veniră cu ideea să se mute în amfiteatru. Ideea fu imediat acceptată și studenții se grăbiră să părăsească holul unde staționaseră până atunci. Lângă ușă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ostașii cerând disciplină și ascultare. Era tatăl care gândea fără încetare la copilul și la familia lui. Era amantul cel mai tandru și mai senzual care poate să existe. Era un prieten sincer pe care se putea conta în orice împrejurare. În fața lui femeia din mine, neștiutoare și slabă, se simțea ocrotită. Dora își recheamă din nou tatăl în memorie. "Cu tristețe trebuie să admit că l-am cunoscut puțin, mult prea puțin. Ușor iritabil, veșnic ocupat și trist, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bomboane fine... Mai era și o ochioasă eșarfă de culoare azurie cu fire lucioase care fusese destinată probabil Minodorei dar s-a găsit petrecută pe după gâtul Alindorei. Minodora, care a devenit dintr-o dată vorbăreață cum nu fusese în nici o altă împrejurare, a început să îl întrebe despre : încotro se îndreaptă, ce puteri are în armată și mai ales dacă știe ceva despre Gerhard. Vasili a ascultat cu politețe, dar a fost foarte zgârcit cu răspunsurile. Singura informație importantă pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
militară a depus-o în fața porții pe Alindora, după care a demarat în mare viteză. Când am auzit zgomot de motor și am ieșit la poartă nu am văzut decât un nor de praf. Ce repetare, ce coincidență torturantă cu împrejurările care au dus la pierderea Minodorei ! Alindora a căzut plângând în brațele mele. Cu greu am putut afla de la ea ce se întâmplase. Drumul lor spre libertate a fost scurt. Femeia de încredere" a ofițerului sovietic Vasili Vasilievici Cozmei, prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-l trezi la realitate din febra ce pusese stăpânire pe el, ci i-a întărit cum nu se poate mai bine convingerea că aceasta nu este nici pe departe străină de necazurile ce l-au copleșit. Atitudinea față de el în împrejurarea dată, limbajul la care a recurs și lexicul utilizat i-au întărit această convingere fără putință de tăgadă. Totodată, a înțeles că întreaga tărășenie se încheie cu un mare fâs și cu o sumedenie de lucruri impardonabile ce-i vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dintotdeauna, care n-a pătimit niciodată și n-a zis pardon nici o dată în viața lui. În plus, îi plăcea să fie ascultat cu atenție, chiar dacă și după pensionare a continuat să debiteze destule aberații și minciuni în forme inadecvate împrejurărilor în care se afla: în familie, în perimetrul din parc al pensionarilor, pe stradă, la cumpărături în market, pretutindeni domnul Cipi trebuia să-și prezinte spiciul, să atragă atenția, să monopolizeze discuția. Lasă vrăjeala, Cipriane! Mai nimerit ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu-i cred în stare de o așa sensibilitate, s-ar putea să negociem afacerea... Sub umbrela nobilă a blazonului soțului său, care-și purta imperial, în fiecare zi, găleata, șpaclul și bidineaua cu el, Sonia juca tare în orice împrejurare. Chiar și pe mine m-a pus la colț. Invitându-mă, cu vioară cu tot, ca să descrețesc frunțile la "botezul intim" al unui nepoțel de-al ei, aveam s-o tratez cu refuz de artist jignit în amorul propriu, motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și arzătorul soare de amiază. Erau considerați niște aventurieri, niște căutători de aur. Erau doi străini, și erau și unul pentru celălalt. Bineînțeles că nu aveau încredere unul în altul, nici măcar nu-și vorbeau mult. Nu erau retrași, în alte împrejurări s-ar fi împăcat chiar bine. Se întâlniseră la cârciumă, unde băuseră împreună. Și le veni ideea să facă afacerea. Cel cu harta îl alesese pe celălalt, intenționat căutase un străin. Așa că de unde să știe el pe cine are în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Eliberarea gândului de orice folosire a corpului fizic, de ceea ce îl influențează, și de orice folosire a cuvintelor, ele însele determinându-le. Cei ce practică artele marțiale poți să își găsească pacea, stăpânirea de sine, dar , deoarece totul depinde de împrejurări (ca rezultatul unei confruntări din filmele de acțiune), singurul lor merit e să atingă perfecțiunea prin faptele lor, să se sincronizeze, neputând face altceva. Acolo unde cuvintele nu sunt suficiente, și înaintea lor, oamenii au inventat simboluri. Ne uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]