4,324 matches
-
Îmi fixasem un punct către direcția de unde venea o lumină palidă și difuză și se zărea cerul liber. Era Sena? Și, ajuns la colț, l-am văzut. La stânga mea. Ar fi trebuit să bănuiesc că era acolo, la pândă, În Împrejurimi, În acel oraș numele străzilor trasau un mesaj fără echivoc, erai mereu pus În gardă, cu atât mai rău pentru mine dacă nu mă gândisem. Era acolo, păianjenul acela mineral infect, simbolul, instrumentul puterii lor: trebuia să fi fugit, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Îl găseau singuri. După un timp, Wakefield ieșea singur din ascunzătoare. Uneori erau furioși, dar de cele mai multe ori doar răsuflau ușurați. Acum, Înlăuntrul lui Maggie, Wakefield vede trecutul cu claritate; filmul se derulează odată cu mișcările ei lente. TÎnărul Wakefield studia Împrejurimile ca un hoț, atent la arhitectura colțurilor, a umbrelor, cu ochiul antrenat de obișnuință. Chiar și cînd s-a maturizat a continuat să se uite după locuri bune de pitit. Raza drumețiilor de weekend ale părinților s-a extins, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Stevie, simțindu-se în elementul ei, în timp ce se apuca să refacă rubrica de Matrimoniale de una singură. Trenul de Londra era plin de turiști care bifaseră Woodbury pe lista lor cu catedrale englezești, se extaziaseră dinaintea străduțelor sale medievale, ignoraseră împrejurimile industriale și se minunaseră văzând cât de puțin se schimbase de-a lungul veacurilor. Fran ar fi putut să le spulbere iluziile povestindu-le despre problemele cu care se confrunta, care includeau persoane fără adăpost și flagelul drogurilor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să mănânce. — Câine-san? Tomoe a înțeles imediat ce voia Gaston, amintindu-și-l în chimonoul de noapte și încălțat cu pantofii lui vechi, însoțit de potaia aceea bătrână, hămesită și murdară. — A, da, câinele acela vagabond. Câinele acela bătrân vagabonda prin împrejurimi. Uneori le intra și lor în bucătărie sau răsturna găleata de gunoi, stârnind furia lui Mă-chan. Gaston se ridică și deschise fereastra. Câinele tușea afară. Se pare că și câinii bătrâni se îmbolnăvesc de astm, ca și oamenii. Gaston luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
plecat de la restaurant, erau deja aprinse luminile galbene de pe străzile din Yotsuya. Luminile fluorescente străluceau încă în ferestrele Universității Sofia, care se contura deasupra lor ca un vapor uriaș. Clopotele bisericii Sf. Ignațiu anunțau ora opt. Întunericul nopții învăluia încet împrejurimile. — La revedere, spuse Gaston, oprindu-se în fața restaurantului. I-a întins mâna lui Tomoe. La revedere, Tomoe-san. — La revedere? Dar unde mergi? Sper că nu vorbești serios. — Ba da, plec. — Gaston! Gaston a clătinat din cap cu tristețe. — Las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
longobarzilor, se află pe locul al doilea după moartea eroică. IV A doua zi de dimineață, fapt neobișnuit pentru mine, m-am trezit cu noaptea în cap. Nereușind să adorm la loc, m-am gândit că se cuvine să cunosc împrejurimile. Zorii mijeau pe cerul roșu, luminându-mi drumul spre sat. Un du-te-vino de lume prin perdeaua de fum des a vetrelor deja aprinse. M-am oprit la un adăpost unde un fierar și un pielar lucrau la lumina unui foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-o pădure din ce în ce mai deasă și mai întunecată. Mergea în fața noastră, încet, dar cu pași mari și statornici. Când și când se oprea, ridica o mână ca semn să nu mai facem zgomot, cu toate că nu vorbeam, ciulea urechile și scruta împrejurimile încercând să vadă dincolo de desișurile arborilor. Opririle nu erau scurte. Felul acesta al lui precaut de a înainta părea sigur și, deoarece ajunseserăm de două ori la o răscruce unde alesese drumul de urmat fără să stea pe gânduri, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mâncare ce-o târcolea. Totul a durat cam două luni. Interesul pentru viață odată trezit, a pus pe fugă grăsimea din corp. După încă o lună, tot urcând și coborând orice scară aflată în mănăstire și făcând lungi plimbări prin împrejurimi, picioarele i-au prins putere. În curând a devenit, dacă nu o Venus, o tânără femeie cu o înfățișare nobilă și plăcută. În perioada aceea am avut parte de un dulce răsfăț în mijlocul cărților. Când s-au pornit primele ninsori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Dar mai era și nenorocitul acela de interviu. Iubitul nu uita niciodată să fie cine era. Trăia Întotdeauna ca și cum ar fi fost mereu sub reflectoare. Ei bine, zice că va lipsi cel mult o oră. Voi face o plimbare prin Împrejurimi. E o localitate romantică, Sorano. Ultima dată când am fost acolo era În ruină: o stradă Întreagă, cu totul abandonată, se prăvălise odată cu terenul de sub ea. El Însă, pentru iubitul lui, era gata să sacrifice totul. Chiar și pe elevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Axel Rose. — Nu, e separată, răspunse Valentina. — Mama Valentinei e o ștoarfă, suspină Miria. Dar care mamă nu e? A ei avea un magazin alimentar pe Via dello Statuto. Dar avea de gând să-l Închidă, căci chinezii deschiseseră În Împrejurimi toate acele magazine, emporii, bazare sau ce naiba or mai fi fost acele caverne misterioase și Îi furau clientela prin concurență neloială. Mama ei repeta mereu că acest cartier care fusese cândva inima poporului Romei părea acum un adevărat Chinatown. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca doi dușmani? Emma privi În jur. Tiburtina era acum un canal de metal, acoperit de o perdea de fum. Colegele dispăruseră deja În barul Vinicio’s. La ora asta era deja plin până la refuz cu angajații numeroaselor fabrici din Împrejurimi, care se Înghesuiau În fața chioșcului cu mâncare. Muncitorii care construiau un nou centru comercial În blocul de alături, aflați În pauză de masă, Înfulecau o pizza În fața intrării. Nu reuși să-și distingă colegele. Și oricum, ceilalți Își văd Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lui. Și revistele și carcasele casetelor de pe bord. Și pata de sânge de pe scaunul pasagerului. Mașina era Închisă. Scoase chitanța de amendă de sub ștergătorul de parbriz. Fusese Întocmită la ora 20.40. Antonio și copiii trebuiau să fie Încă În Împrejurimi. Răscoliră străduțele și piețele aglomerate de adolescenți care veneau În centru pentru petrecerea nopții de vineri, și toate colțurile Întunecate și pustii din zona Tor di Nona, unde un rottweiler ivit dintre niște tufe Îi amenință rânjindu-și colții ascuțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rost poeziile. Îl plăcea acest om, dar nu se gândise niciodată la el ca la un bărbat. Masa de stos era în fierbere. Zoe stătea lângă o fereastră mare, căci pavilionul era deschis prin șase arcade, prin care se vedeau împrejurimile până departe. Ea era așezată pe un banchet auriu și privea din când în când spre masa jucătorilor. În jur erau așezate câteva femei din anturajul ei obișnuit. Ținea în mână o carte cu coperta înzorzonată și asculta cu bunăvoință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
drum lung, de aproximativ nouă ore, am ajuns obosită, la noua mea casă în care aveam să-mi petrec următorii ani din viață, aceștia fiind decisivi în ceea ce privește cariera mea. Am coborât din mașină și m-am uitat foarte atentă în împrejurimi. Nu eram obișnuită cu un oraș atât de aglomerat, așa că am intrat repede în casă. Am urcat scările încercând să îmi găsesc camera, așa că nici măcar mama nu a mai apucat să mai spună ceva. Părea a fi o casă spațioasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
coordonator Florescu Ioana Copacul fermecat A fost odată ca niciodată un copac fermecat despre care se spune că ar fi îndeplinit orice dorință persoanelor care aveau intenții într-adevăr speciale. Acest copac se afla însă într-un codru ale cărui împrejurimi erau foarte înspăimântătoare, cu lacuri locuite de șerpi imenși și balauri înfricoșători. Doar frumusețea și mireasma îmbătătoare a copacului înveseleau împrejurimile acelea‚ iar lungimea crengilor lui îți mai dădea speranța că poți face față provocărilor doar pentru o singură dorință
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
orice dorință persoanelor care aveau intenții într-adevăr speciale. Acest copac se afla însă într-un codru ale cărui împrejurimi erau foarte înspăimântătoare, cu lacuri locuite de șerpi imenși și balauri înfricoșători. Doar frumusețea și mireasma îmbătătoare a copacului înveseleau împrejurimile acelea‚ iar lungimea crengilor lui îți mai dădea speranța că poți face față provocărilor doar pentru o singură dorință. Foarte mulți tineri curajoși au încercat să pătrundă în acest codru sumbru, însă nimeni nu s-a mai întors înapoi de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
O vacanță în Creta Îmi place să colind prin lume, să văd locuri noi și vestigii istorice. Dacă în ultimii trei ani am ocolit Grecia, am hotărât ca în vara anului 2012 să vizităm Creta. În Corfu, Thassos, Rhodos și împrejurimi, am văzut cam tot ce aveau în ofertele turistice. Am ales bine. Peisajul, apa mării, colinele, arhitectura, portul, obiceiurile, trasee turistice au fost magnifice, așa că am profitat din plin. Dar, în frumoasele hotelurile, igiena și serviciile au cam lăsat de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și pahare de unică-folosință, evitând astfel plăcerea unei enterite oferite cu dărnicie de personalul complexului hotelier. N-a fost un început prea plăcut, nu-i așa? A doua zi, însă, a fost mai bine. Cu mult mai bine! Am explorat împrejurimile; un restaurant, patru piscine, un amfiteatru în aer liber, tobogane pentru cei mici, un parc, magazine, o plajă cu pietriș mărunt și stânci submerse, alta cu nisip grosier unde apa mării se păstra limpede și clară tot timpul, toate într-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mers cu bicicleta fără oprire. Se vedea că a slăbit pentru că putea intra în casă. Așa a continuat până a ajuns la fel de grăsuț cum era. Din ziua aceea Garfield a mâncat mai ponderat. Eu și Garfield am vrut să vedem împrejurimile. Am văzut câmpii din pizza, văi din șuncă și ape din sucuri. Mai erau și dealuri din fructe și legume. Pe Garfield îl tenta doar dealurile. Voia să mănânce ceva sănătos. Am urcat pe munții Pițamus și Suncoși și am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ale gurii. Vroia să le pregătească o surpriză feciorilor și să le gătească mâncare lor preferată. Nu mare i-a fost mirarea când a dat bot în bot cu consăteanul ei și dușmanul de moarte al tuturor caprelor de prin împrejurime, badea Vasile, cumătrul lupul, un lup viclean și chitros la suflet cum nu există pe lume. De l-ai putea stoarce, ar curge atâta pelin dintr-însul, încât ai amărî tot pământul. Bună ziua, jupâneasă! Ce vânt te aduce pe-aici
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lăsat capul în piept și s-a gândit la ce avea de făcut în continuare. Conform obiceiului în familia lui, băiatul trebuia circumcis și nu avea cine să facă asta în afară de el. Nu cunoștea pe nimeni în sat sau în împrejurimi care să fi știut cum se face asta și mai ales de ce trebuia făcut un lucru ca acesta. Deci trebuia s-o facă el însuși. Iacob îl văzuse pe tatăl lui tăind împrejur băieții oamenilor care-i munceau pământul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se mai credea capul familiei, venise vremea lui Iacob. Mamele mele, de asemenea, începeau să-și numere zilele cu înțelepciunea femeilor. Și au urmat mulți ani buni. Ploile au căzut la timp, iar apa din fântână era dulce și abundentă. Împrejurimile au fost cruțate de molime și între triburi a fost pace. Turmele au prosperat atât de mult încât Iacob nu s-a mai descurcat singur și l-a angajat pe Șibutu, al treilea fiu al unui cioban din sat, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiecare zi să-i mângâie și să se joace cu ei cu pietricele. A făcut iar turtă de miere cum făcea înainte și a plănuit o nouă grădină cu flori care să atragă și mai multe albine de la stupurile din împrejurimi. Dormea liniștită noaptea și se scula împăcată dimineața. Lea își amintea acei ani neroditori ca pe o perioadă de mare mulțumire. Ținea rotunjimea fiecărei zile în mâinile ei, bucurându-se de dulceața copiilor și de plăcerea de a munci. Aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fete - au murit înainte de a fi înțărcați. Dar n-a lăsat tristețea să-i amărască sufletul. Ne-a iubit pe noi toți în locul lor. Iacob era acum un bărbat cu patru neveste și zece fii. Numele lui era cunoscut în împrejurimi. Era un tată bun și-și lua fiii cu el peste tot, de îndată ce-și puteau căra singuri apa. Îi învăța totul despre oi și capre, despre pășunile potrivite, despre obiceiurile drumurilor lungi și-i învăța să tragă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spălat. Au făcut sandale pentru drum și pâine din aluatul cel mai tare. Și-au ascuns bijuteriile cele mai valoroase în coșurile cu grâu, pentru situațiile în care s-ar fi întâlnit cu hoții pe drum. Au bătut dealurile din împrejurimi și au cules cele mai bune ierburi și mirodenii ca să le aibă la ele. Dacă ar fi vrut, mamele mele ar fi lăsat pustiu în urma lor. Ar fi putut lua fiecare bulb de ceapă, fiecare bob de grâu, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]