3,912 matches
-
gura-i strâmbă ieșind ca șerpii clevetirea și injuria. Chiar lângă ea, un chip mai șters, pe nume Convoitise (i se mai zice și Cupiditate): e pofta de a pune pe ceea ce nu-ți este cuvenit, patroana hoților și a înșelătorilor, uzurpatoare de moșteniri și dornică de-mbogățire fără margini, prin forță sau mârșăvie. Privirea mi-a rămas țintită pe mâinile curbate ca o seceră, cu degetele care se împreunau precum un clește. N-am mers prea mult că buna ei
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în exprimare neaoșeză, nu m-am apucat să caut cartea. cc Vezi în Gogea, Fărâmele meteoritului din Cajvana, 50. dd Într-un dialog virtual, Magister Cajvaneus îi definește pe hermenauți drept "exploratori cu submarinul minții în marea unduitoare, schimbăcioasă ori înșelătoare a savoarurilor livrate, uneori cam brut, de științele umane" (Trei într-o carte, 36). ee Numele băștinez este "Sărărie". ff Desigur e vorba de Creangă și creanga de aur (Cartea românească, 1989). gg ȘTÍMĂ1, știme, s. f. Personaj din mitologia
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
forja În structura comportamentală a turmei un ideal negentropic, ci s-au sinucis ontologic crezînd că o astfel de jertfă va putea Întemeia un regat, o metodă sau o doctrină. De aceea eroina noastră se aseamănă mai degrabă unei Lolite Înșelătoare decît unei Electre curajoase. Astrul este În schimbare neîncetată, fata de Împărat rămîne Închistată În neputința ei de a Înțelege the new brave world. Așa că ea va rămîne pe veci În nerodire pe cînd astrul, mirele va fi În cădere
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
clarificarea pe baza căreia va fi prezentat acel verdict, presupus definitiv, pe care s-a încumetat să-l formuleze. Ce este, prin urmare, propoziția? Termenul propoziție este introdus în Tractatus prin cel de imagine (Bild). Acesta din urmă poate fi înșelător deoarece mulți asociază cu expresia imagine o fotografie, o reflectare în oglindă, un portret, o icoană. La Wittgenstein cuvântul stă însă pentru modele, pentru descrieri structurale ale unor stări de lucruri. El îl urmează în această privință pe fizicianul german
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a Tractatus-ului este: „Ce sunt obiectele?“ Plauzibilitatea interpretărilor nonrealiste depinde de formularea unui răspuns satisfăcător la această întrebare. Adepții interpretării realiste îi pot da, dimpotrivă, un răspuns simplu și direct.50 Heidé Ishiguro apreciază că expresiile „obiect“ și „lucru“ sunt înșelătoare deoarece sugerează că ceea ce are în vedere autorul sunt entități identificabile independent de limbaj. În realitate, prin aceste expresii, Wittgenstein desemnează elemente constitutive ale sintaxei logice a limbajului, și anume acele elemente pentru care stau numele. Ishiguro apreciază că deși
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în egală măsură, de raționalismul dogmatic și de empirismul naiv.66 Cititorul unei cărți de filozofie socotite importante se așteaptă ca autorul să critice teorii consacrate și să propună o nouă teorie. În cazul Tractatus-ului, o asemenea așteptare va fi înșelătoare. Există, ce-i drept, o față mai vizibilă a cărții, care poate sugera că ea ar conține teze teoretice. De exemplu, în 4.111, după ce se afirmă că filozofia „nu este una din științele naturii“, autorul adaugă într-o paranteză
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sau în știință, răspunsul Tractatus-ului și cel pe care îl găsim în scrieri mai târzii sunt foarte diferite. În Tractatus, Wittgenstein împărtășea punctul de vedere al lui Russell, al logicienilor moderni în general, acela că limbajul deghizează gândurile, generând aparențe înșelătoare cu privire la forma lor logică. Încă din primii ani după reluarea activității filozofice, perspectiva lui va cunoaște o schimbare radicală. În lecțiile sale din anii ’30, Wittgenstein compara limbajul cu o țară sau cu un oraș pentru care nu avem o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
poate produce confruntarea cu probleme ale filozofiei tradiționale, cum ar fi cele care constituie miza confruntării dintre solipsist și realist, va putea fi înlăturat numai prin dobândirea unui synopsis asupra multor banalități, a unor lucruri știute de toți oamenii. Este înșelător să credem că ceea ce ne poate ajuta când suntem într-o asemenea situație este analiza, așa cum este ea practicată de către logicieni. În știință analiza este folosită de obicei pentru a descoperi noi fapte, de exemplu că apa este constituită din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o schimbare a comportării sale“. Această schimbare este cea care îi permite învățătorului să spună că „a început să citească“ despre un copil care nu știa să citească. Prezența sau absența unor senzații caracteristice cititului pot să fie, dimpotrivă, indicii înșelătoare. Faptul că există „o serie continuă de treceri“ între cazul în care cineva spune pe de rost ceea ce trebuie să citească și cazul în care citește fiecare cuvânt, fără să cunoască pe de rost textul sau să ghicească din context
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să urci pe muntele cutare?“ sau „Poți înota peste râul cutare?“ numai dacă ei au făcut deja acest lucru. Un conducător îi va selecționa pentru o anumită misiune tocmai pe baza acestui răspuns. Imaginarea acestei situații ne arată cât de înșelătoare este impresia că am putea determina semnificația expresiilor limbajului numai prin raportarea lor la anumite realități sau procese mintale, făcând abstracție de acel context pe care îl reprezintă formele de viață specifice ale unei anumite comunități. „Au propozițiile « El a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a gândi presupunerea că funcția esențială a oricărui limbaj ar fi aceea de a numi și de a descrie.39 Acceptăm în mod tacit sau afirmăm adesea că propozițiile prin care exprimăm ceea ce simțim reprezintă descrieri. De ce este această impresie înșelătoare? „Descrierea“, în folosirea primară a cuvântului, acea folosire care este ilustrată de jocurile de limbaj ale descrierii, reprezintă o relatare care poate să fie adevărată sau falsă. Ca și toate propozițiile cu pretenții de adevăr, propozițiile care descriu sunt enunțuri
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a presupune că atunci când vorbim despre „ceea ce simțim“ noi descriem „ceea ce simțim“. Cuvintele „Aștept cu nerăbdare.“ ar descrie ceva, ca și enunțul că am domiciliul într-o anumită localitate, am o familie sau sufăr de o anumită boală. Este însă înșelător să calificăm expresiile despre experiențe subiective drept enunțuri deoarece noi sugerăm în acest fel că ele descriu realități aparte la care are acces doar persoana ce posedă aceste experiențe. Ceea ce spunem despre ceea ce simțim reprezintă o parte a comportării noastre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că ele descriu realități aparte la care are acces doar persoana ce posedă aceste experiențe. Ceea ce spunem despre ceea ce simțim reprezintă o parte a comportării noastre, comportare prin care se exprimă ceea ce simțim. „A numi exprimarea durerii un enunț este înșelător deoarece de cuvântul «enunț» sunt legate, în jocul de limbaj, «testarea», «întemeierea», «confirmarea», «infirmarea» enunțului.“45 Nu poate să fie vorba însă de nimic din toate acestea în cazul expresiilor despre ceea ce simțim. Expresiile verbale ale durerii nu se bazează
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și altfel despre toate celelalte lucruri care nu au asemenea experiențe. Credem în mod greșit că imaginea despre o realitate interioară și una exterioară ar explica diferențele gramaticale dintre aceste expresii când, de fapt, imaginea nu este decât un mod înșelător de a semnala aceste diferențe: „Nu este vorba de explicarea unui joc de limbaj prin experiențele noastre subiective, ci de constatarea unui joc de limbaj.“ (Cercetări filozofice, § 655.) O experiență subiectivă este cea a unei ființe care se comportă într-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
comportare și experiența subiectivă este o relație internă reprezintă o contribuție la „înțelegerea filozofică“. Obiectivul și subiectivul nu pot fi despărțite. Ele nu reprezintă două lumi diferite, între care ar exista doar relații ce țin de domeniul cercetării empirice. „Paralelă înșelătoare: psihologia tratează despre procese în sfera psihicului, ca fizica în cea a fizicului. A vedea, a auzi, a gândi, a simți, a voi nu sunt în același sens obiectele psihologiei cum sunt mișcările corpurilor, fenomenele electrice etc. obiecte ale fizicii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să înțelegem cât de afectat trebuie să fi fost Wittgenstein de modul în care a înțeles Russell această precizare atunci când scria, în partea finală a „Introducerii“ sale: „Ca unul cu o îndelungată experiență a dificultăților din logică și a caracterului înșelător al teoriilor care par irefutabile, mă simt incapabil să fiu sigur de corectitudinea unei teorii doar pe temeiul că nu pot vedea nici un punct în care ea este greșită.“17 Probabil că Wittgenstein a fost de acord cu opinia prietenului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
modul cum sunt folosite aceste cuvinte în diferite ambianțe și în diferite situații, atunci ne va deveni clar că, oricare ar fi răspunsurile pe care le-au dat sau le vor da ei acestor întrebări, ele nu pot fi decât înșelătoare. Russell era convins că se câștigă în claritate în primul rând prin introducerea unor noi noțiuni, mai „exacte“ decât cele ale gândirii comune. Wittgenstein aprecia că gândirea noastră câștigă în claritate atunci când reușim să cuprindem cu privirea o mare varietate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
scria pe-un tricou german?/ "Lieber schizophren/ als ganz allein!"/ da, da: mai bine schizofren/ decât singur cuc // deci eu/ cel întârziat/ campionul amânărilor/ un soi de anguis fragilis/ o grămăjoară de fum/ și-un pumn de-mpotrivire". Asocierea cu înșelător fragila năpârcă (anguis fragilis), posesoarea unui venin ucigător, nu este deloc întâmplătoare. Vulnerabilitatea acestui poet ce pare a-și juca, abil, propria marginalitate, se întoarce, mai ales când e vorba să sancționeze impostura celor postați "la centru" (nu numai social
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din toate literele". Starea funciară este dictată de o conștiință ardentă a camuflării sacrului în banalitatea cotidiană, căci pentru Marius Chelaru a exista presupune a căuta și a revela misterul imuabil, sensurile adânci ale lumii esențelor, încă ocultate în oglinzile înșelătoare ale lumii: În rest/ ard ca o flacără răstignită între două poezii nescrise,/ numai Dumnezeu există/ simt mâna lui pe ceafa mea acoperită cu hârtie albă nescrisă/ degetele mele se rătăcesc în pădurile din inima Lui/. Un creion bont cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
străin de idealul basarabnicolescian, la care Paul Gorban va face referire într-un text din Submarinul karmei). Căci, oricât de racordat la actualitatea imediată ar putea să pară, la o lectură neglijentă, poetul, prezentificarea lui este cât se poate de înșelătoare, din moment ce armătura sa lirică își rupe ochiurile dintr-un lanț al trecutului, resimțit, cu toate morțile sale, ca un purum legatum de o marca(n)tă noblețe: "Eu port acum pe gură hrana morților". Lectura următorului op al lui Paul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-lea la Grand Prix Internationnal (Marsilia) (1996), Diploma de Onoare la "Muses D'Or" și la Concursul "La plume d'Or" (1996). În eventualitatea (prea puțin probabilă, totuși) în care îi parcurge doar o secțiune a creației, cititorul poate avea înșelătoarea impresie că Dorin Popa este o natură fundamental dialogică, deschisă spre relevarea esenței interioare prin intermediul unui spirit afin sau al unei exteriorități empatice: în Convorbiri euharistice. Convorbiri cu Petre Țuțea, Neagu Djuvara, Sorin Dumitrescu și Andrei Pleșu (Editura Institutul European
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau Demonul, în fine, un prezent al creației în Cititorilor, dulcilor mei contribuabili. Există, surprinzător, și un poem în care sunt unificate cele trei timpuri, cu o ironie mușcătoare, menita deghizării disperării cu care este percepută curgerea ireversibilă, irecuperabilă, salutată înșelător cu un Bravo-bravissimo!: "Bravo-bravissimo! dar tu/ privind prin toba spartă a trecutului/ ți-ai permis un respiro, ai surprins/ cum prezentul se apropie bălăbănindu-se/ de mireasa viitorului și o mușcă de buci". Chiar și o exclamație aparent glumeață ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cefele sparte de veacuri/ si oale-n mâini de ocru șters/ în care-a nins anii trecuți./ Tot ție,/ Tot ție.../ Tot ție!" (Dedicație, din Serile la Mircești, Editura Timpul, Iași, 1999). Armonizarea cu sine și cu universul este însă înșelătoare. Poeta se lasă, deliberat, în voia stărilor lirice ce îi potențează disconfortul sau i-l transmută în izolare, înstrăinare (îndeosebi de propria feminitate, aproape repudiată în texte precum Secret sau Feminin din aceleași Seri la Mircești), neliniște rău prevestitoare sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
graiul nostru nativ./ Tu ești pilot de-ncercare,/ Ea piatra filosofală/ pe care ți-o legi de picioare/ ca pe o sacră sandală.// Ea e putere iluminată,/ Tu ești alesul, cel tras pe roată". Deschiderea ei (un volum se numește, înșelător, Poezie deschisă, aluzie la cartea lui Umberto Eco, Opera apperta, în vogă prin anii '70-'80, când poetul ieșean începea să se afirme) este însă iluzorie. Simbolul ferestrei închise care apare în cartea de debut, Punctul de sprijin (Editura Junimea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de critici ca un poet al erosului, fie el pur fizic ori intens spiritualizat, transformat, în orice caz, în efigie identitară: "cavaler fiind, iubirea ca semn heraldic îl prinde", conchidea, într-un studiu de referință, Daniel Dimitriu. Impresia este cumva înșelătoare. Ce-i drept, dominanta poemelor cuprinse în volumele următoare, de la Iarnă erotică (E.T., 1969), Umbra paradisului (Editura Junimea, 1970), Nunțile efemere (Editura Junimea, 1970), Cartea de copilărire (Editura Junimea, 1974), Astralia (Editura Junimea, 1976) sau Fiul lui Eros și alte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]