2,507 matches
-
prin palme amicale pe umăr și rostirea numelui fiecăruia, la fel și longobarzii. Lui Gundo i-a rezervat un tratament aparte. - Iată-l pe vechiul meu maestru de mânuit spada! a exclamat îmbrățișându-l, drept care Gundo s-a înroșit de încântare. O galantă plecăciune către cele pe care le-a numit „trandafirii longobarzilor“ a desăvârșit impresia de cel mai bine bărbat din regat. Taso ținea urma în chip banal fratelui său, schimbând semne discrete și zâmbete imperceptibile. După ce a omagiat femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
regina a binevoit să-și ia rămas-bun de la mine. A început prin a mă întreba dacă îl văzusem pe rege și dacă îmi putusem da seama cât de rău se simțea. Mi s-a părut că-și disimulează o nedemnă încântare auzind răspunsul meu afirmativ. Mi-a spus apoi că l-a chemat pe Rotari și că a petrecut cu el câteva ceasuri. M-am simțit prost, deoarece prietenul meu nu-mi spusese nimic. Gundeperga a continuat: - E într-adevăr un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ardem cuvântul tristețe, Să trăim cu multă blândețe, Să fim visători, căci se poate Ca totul să meargă pe roate. Copilăria printre astre Privesc spre cerul plin de stele Numărând câte din ele... Au o lumina arzătoare Ce-aduce lumii încântare. Printr-una îmi șoptește luna Ca o prințesă sclipitoare Spunând că-n viață mândrul Soare Nu încălzește pe oricare... Deși am minte de copil, Am înțeles că e ostil Să fii cu sufletul vărgat Trecând un nor înfumurat. Bunătatea și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nu cumva regina Toamnă Vrea să vină-n grabămare? Nu cumva ea vrea să-mi șteargă Orice urmă de verdeață, Să mă lase gol și singur Doar cu apa din izvoare, Să văd iar cum îmi gonește Orice urmă de-ncântare! Dar n-apucă bine codrul Gândul tot să și-l termine, Căci împărăteasa Toamnă, Îmbrăcată în tăcere, Se coboară chiar deasupra Codrului să mi-l întrebe: Codrule cu râuri line, Vremea mea-i acum, știi bine! Am venit pentru a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mari. Mirificul peisaj submers mi-a umplut inima de calmul și culoarea lumii mute. Bucuria clipelor trăite mi-a descătușat încrâncenarea și revolta, lăsând lumina acelor a-dâncuri albastre să-mi pătrundă în suflet. M-am limpezit interior, trăind din plin încântarea de-a fi în acel moment în acel loc, departe de „lumea dezlănțuită”. Miezul zilei, a debutat cu venirea altui ghid (o moldoveancă blondă de Buzău cu statut de femeie măritată cu un cretan), care s-a dovedit a fi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de Vulcan, cu nisip de culoare neagră, roșie sau albă sunt unele din cele mai frumoase plaje grecești, cu un peisaj unic în lume care îți tăie răsuflarea. Răsuflarea mi-au tăiat-o și prețurile! Am trăit același sentiment de încântare, uimire și groază, ca în frumosul Capri, după ce-am servit o înghețată la una din terase! Totuși, grecii n-au stricat peisajul cu statuia lui Lenin! Modul brutal în care natura s-a jucat cu pământul a creat o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
strălucirea. Florile își ridică spre cer capetele colorate în mii de culori. Lacul de limonadă strălucește iarăși sub puterea frumosului soare, iar copacii de ciocolată amăruie își întind crengile spre azur. Ramona râde de fericire și bate din palme de încântare. Iris își privește cu drag sora și în sufletul ei știe că a avut o idee bună să vină în această zi la Câmpia de Jeleu. Iris se simte eroina visului, pentru că în momentul următor se trezește în camera ei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în același timp și elementul cel mai liniștitor și mai pur din vremurile noastre. Natura este unul dintre cele mai curate și mirifice locuri în care te poți relaxa în voie. În natură trăiesc animalele care pot fi o adevărată încântare pentru ochiul nostru sau care pot fi un pericol pentru noi și familiile noastre. Ani la rând, natura, a fost cea mai bună sursă de inspirație pentru pictorii, poeții sau muzicienii din întreaga lume, astfel că și acum, în renumite
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
făcut liniște afară. Atunci mi-a dat vălul la o parte. Era un văl frumos, brodat cu multe culori și purtat de multe generații de mirese care trăiseră noaptea nunții, o noapte plină de plăcere, de violență, de frică, de încântare sau de dezamăgire. M-a trecut un fior, întrebându-mă cum va vrea soarta să fie această noapte pentru mine. Nu era întuneric de tot în cort. Mi-a văzut fața și n-a părut surprins. Respira greu. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cred eu că era înfricoșat sau nefericit, deși, bineînțeles, el era doar un băiețel, care își părăsea mama și casa pentru prima oară. L-am sărutat pentru ultima oară în grădină, lângă bazinul unde se uitase de atâtea ori cu încântare la pești și la rațe și apoi Nakht-re l-a luat de mână. M-am uitat de pe acoperiș cum pleca, cu o bucată de pânză în gură, ca să pot plânge în sfârșit până nu voi mai fi avut lacrimi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ai păstrat nici o urmă de accent... Ryan Începu iar să rîdă, Marie Îl amuza Într-adevăr. - Confidențe sau interogatoriu, cu dumneata nu poți știi niciodată... Trăiesc de foarte mult timp În Franța... Ești un personaj cu adevărat adorabil. Șovăind Între Încîntare și stinghereală, Marie se scutură, se scuză că Încă nu-i mulțumise pentru că o ajutase să iasă din necaz și Își luă iute rămas-bun, pretextînd că logodnicul ei desigur o aștepta, riscînd să se Îngrijoreze. Două puncte mici, roșii mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pagină, Însemnase un pasaj pe margine: „Îi invidiem și Îi admirăm pe negri pentru că dorim să redevenim animale, ca ei, animale Înzestrate cu un mădular zdravăn și cu un creier minuscul de reptilă, anexă a mădularului.” A fluturat foaia cu Încântare. — E tare, e puternic, e foarte rasat. Ai talent. Cam facil uneori, mi-a plăcut mai puțin subtitlul: Nu te naști rasist, ci devii. Ocolișurile, aluziile sunt Întotdeauna puțin cam... Hmm... Chipul i s-a Întunecat, dar a făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În cele din urmă, ridic capul. Se află chiar în fața biroului meu și se uită în jos spre mine, cu cea mai ciudată expresie pe care i-am văzut-o vreodată. E un amestec straniu de afecțiune, mândrie și maximă încântare, care freamătă în spatele expresiei foarte serioase a chipului său. — N-ar trebui să fac asta, murmură. Se apleacă spre mine. Ai reușit, Samantha. Ești partener. Ți se va spune oficial peste o oră. Simt în piept o fierbințeală albă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sandviș. Și uite și tu ce curat lucrează ! Uite ce impecabilă e bucătăria ! — E meritul școlii de cordon bleu, spun modestă. — Vai ! Trish și-a vârât alt sandviș în gură și pare că mai are un pic și leșină de încântare. Puiul ăsta tailandez e absolut divin ! Pe șest, iau și eu unul din teanc și mușc. Să dea naiba dacă n-are dreptate. E bun. Chiar dacă o zic chiar eu. Pe la două jumate, sunt iar singură în bucătărie, Trish și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
I-am dat ieri numărul de mobil, pentru mama lui. Apăs pe buton pentru a citi și restul mesajului. dacă te interesează, mama poate începe lecțiile de gătit cu tine azi. nat Lecțiile de gătit. Mă străbăte un fior de încântare. Da. Ăsta e modul cel mai plăcut în care îmi pot petrece restul zilei. Apăs pe Răspunde și scriu repede : mi-ar plăcea. mersi. sam Îl expediez cu un mic surâs. Ce amuzant ! Un minut sau două mai târziu, telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe marginea ei și, ca să știu o treabă, îi dau și un bobârnac cu unghia până face ping. Da, e o cratiță de calitate destul de bună, spun într-un final. Ați făcut o alegere bună. — O, ce bine ! Radiind de încântare, Trish atacă o altă cutie. Fii atentă la asta ! Răstoarnă scârțâitoarea și dă la iveală o drăcie cu mâner de lemn. N-am văzut în viața mea așa ceva ! Ce este, Samantha ? Mă uit la obiect în tăcere. Ce mama naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
foarte mult. Sunt ca vrăjită de propria mea imagine. Nu pot să-mi iau ochii de la noul meu eu, strălucitor, caramel și miere. Arăt plină de viață. Am culoare. N-am să mai revin niciodată la culoarea mea naturală. Niciodată. Încântarea nu-mi dispare nici după ce cobor și încep să împing aspiratorul prin salon. Sunt total îndrăgostită de părul meu cel nou. De fiecare dată când trec pe lângă o suprafață cu luciu mă opresc și mă admir, îmi dau părul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Împing ușa pentru a o deschide și îl văd pe Eddie la masă înconjurat de trei bărbați, toți cu hârtii în față. — Cafeaua dumneavoastră, șoptesc pe un ton plin de respect. — Îți mulțumesc, Samantha. Lui Eddie îi strălucesc obrajii de încântare. Ești te rog amabilă să ne servești ? Las tava pe bufet și pun câte o ceașcă în fața fiecăruia. În timp ce fac asta, nu mă pot abține să nu mă uit la hârtii - și-mi dau seama imediat că e vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
transmită. — Și zi așa. Îmi feresc ochii, și câteva clipe mă uit în pământ. O să... muncești din greu toată ziua. — Mi-ar prinde bine un ajutor, spune în treacăt. Dacă n-ai altă treabă. Simt că-mi sare inima de încântare, lucru pe care încerc să-l camuflez tușind. — Am înțeles. Ridic din umeri vag, aproape încruntată. Păi... poate. — Super. Îi salută din cap pe cei doi Geigeri și pornește cu pași mari spre grădină. Trish a urmărit această conversație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
picioarele mele goale ; calc pe o pietricică ascuțită și mă strâmb de durere, în tăcere. Mă simt ca și cum aș avea zece ani și m-aș juca de-a v-ați ascunselea, și retrăiesc câteva clipe același amestec de spaimă și încântare. La aproximativ zece metri de casă mă ghemuiesc în spatele unui arbust și aștept. O clipă sau două mai târziu, îl văd pe Nathaniel conducându-i pe Geigeri pe peluză către heleșteul cu nuferi. — Cred c-a dat mana, le spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu merită. — Știu. Pun cafeaua jos, mă cuibăresc mai bine, schițez un zâmbet și simt că încep să-mi mai revin. Mm. Mi-a fost dor de tine. Mâna lui îmi coboară pe spate și mă trece un fior de încântare. Azi-noapte am stat cu el la pub și m-am întors pe furiș la familia Geiger pe la șase dimineața. Ceva-mi spune că aș putea să-mi fac un obicei din treaba asta. — Și mie de tine. Îmi atinge nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
iar în jur, și observ o stivă de lădițe de lemn ; stive de tăvi cu semințe; un poster zdrențuit cu reclamă la brazi de Crăciun. Deci chiar ai de gând s-o faci ? Nathaniel ridică din umeri, dar îi citesc încântarea pe față. — În viață n-ai decât o încercare. Păi, ce să zic, mi se pare fantastic. Radiez de entuziasmul cel mai sincer. — Și există și o casă. Arată spre ea. Sau, mă rog, o să fie și o casă. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
reflexia în oglinda din hol. Am obrajii îmbujorați și ochii strălucitori. Am avut dreptate. Și acum o știu și ei. O să-mi ofere slujba înapoi, am o revelație subită. O să-mi ofere statutul de partener. La simplul gând mă cuprinde încântarea și, în același timp, un soi de teamă ciudată. Dar toate la timpul lor, văd eu atunci. Intru în bucătărie foarte ambalată, incapabilă să stau locului. Ce naiba să fac în următoarele câteva ore? Torn apă fierbinte peste plicul de mușețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s-o spun - dar fata asta o să fie o avocată de mare succes. — Și... chiar vrei să m-ajuți ? spun după ce mă gândesc o clipă. — Îhâm! Dă din cap că da, și chipul îi e străbătut de un licăr de încântare. Aș putea să te reprezint în relația ta cu Carter Spink... sau ai putea să mă angajezi ca purtătoare de cuvânt... — Ești te rog amabilă să-mi iei asta ? Îi întind tava din mână, cu un zâmbet dulce. Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
glasul. Nathaniel ! La țipătul meu disperat, ridică în fine privirea și tresare vizibil în clipa în care mă zărește. Preț de un moment, pare că nu-și poate crede ochilor. Apoi toată fața i se destinde într-o explozie de încântare. Aud ușile trenului trântindu-se. E gata să plece. Haide ! Țip, făcându-i semn insistent. Îl văd că se ridică în picioare în tren, își înșfacă rucsacul și se strecoară pe lângă femeia din scaunul alăturat. Apoi dispare din raza privirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]