2,060 matches
-
stele, sori și alte rahaturi din astea New-Age. Anna și-a afișat imediat o expresie spăsită. Nu, i-a explicat Helen mai îmbunată. Trebuie să pară că nu e deloc machiată. Că e frumoasă de la natură. Da, am sărit eu încântată nevoie mare. Așa să mă faci să arăt! De ce era Helen așa de drăguță cu mine? m-am întrebat. Oare bănuia că eram rivale în competiția pentru Adam? Dacă mă împăcam cu James însemna că avea cale deschisă la Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am protestat eu. —Ba nu e prea scurt, a zis ea venind la mine și ridicându-mi părul în creștet. Fir-ar al naibii! Avea dreptate. Probabil că mai crescuse cât îl neglijasem în ultimele două luni. — A, am zis încântată. N-am mai avut părul lung de la șaișpe ani. Helen și-a făcut de treabă cu tot felul de cleme și de agrafe, în timp ce eu rânjeam ca o nebună la propria-mi reflecție din oglindă. —Lui James o să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spus ea cu o privire spășită, Adam ăla te-a căutat la telefon. Adam! Mi s-a strâns inima. Sau poate c-a fost stomacul. În orice caz, ceva mi s-a strâns. — Când? am întrebat cu răsuflarea tăiată. Eram încântată, amețită, fericită. Înțelegeți? Așa cum ar fi trebuit să mă facă James să mă simt. —De mai multe ori, a recunoscut mama cu o figură foarte spășită. Ieri dimineață. Ieri după-amiază când dormeai. Aseară când ai fost plecată. De ce nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
obligată să mă schimb total? Nu eram sigură ce naiba se întâmpla. Dar un lucru știam cu certitudine. Ceva se întâmpla. Capitolul treizeci și treitc "Capitolul treizeci și trei" Doar ca să mă asigur, am sunat-o pe Judy. —Claire! a răspuns ea părând încântată. Te-ai întors? — Nu, Judy, încă nu, am spus eu nenorocită. Înainte ca ea să mai apuce să spună ceva, am început eu să vorbesc. —Uite ce e, Judy, m-am căznit să încep, trebuie să discut ceva cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că mai bine așteptam să mă sune James. Dar nu mai eram nedumerită. James mă înfuriase rău, rău de tot. Și am considerat că era cinstit să-i comunic acest aspect. Personal. James m-a sunat în scurt timp. Părea încântat că îl căutasem. Abia am reușit să fiu civilizată cu el. Mânia stăteam să-mi dea pe dinafară. —Claire, mă bucur grozav să te aud, a zis el. —James, ce faci diseară? l-am întrebat brusc. —Ăăăă, păi, nimic, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
răspuns. Eram ursuză. Total dezinteresată. —Adam are o prietenă! M-am albit la față, iar inima aproape că mi s-a oprit în loc. Ce naiba zicea Helen? Cineva aflase de mine și de Adam? — Și stați să vedeți! a continuat Helen încântată. Adam are un copil. M-am holbat la ea. Vorbea serios? Ce fel de copil? am reușit să întreb. Un copil copil, o fetiță, mi-a răspuns Helen disprețuitoare. La ce te așteptai? Să aibă un pui de girafă? Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
știa James, eu eram la sute de kilometri depărtare, într-un alt oraș. Dar, în același timp, în condiții normale, James ar fi trebuit să fie și un pic fericit să mă vadă. Ar fi trebuit să fie surprins și încântat, nu șocat și îngrozit. Dacă mă iubea cu-adevărat, dacă nu avea conștiința încărcată și dacă nu avea de ce să-i fie frică de mine sau nu avea de ce să-i fie rușine, atunci James n-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe un ton urâcios și agresiv. Dar de ce crezi aș fi avut nevoie de-o momeală ca să vreau să fiu cu tine? m-a întrebat Adam. Ești minunată! N-am spus nimic. Am stat acolo, pe jumătate rușinată, pe jumătate încântată. —Vorbesc serios, a continuat Adam. Trebuie să mă crezi. Ce fel de respect de sine ai tu? Ești extraordinară! Să nu-mi spui că n-ai știut chestia asta! Ei, n-ai știut? m-a întrebat el din nou când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
corăbiilor tocmeau un muzician, Îl puneau să interpreteze o sonată pe plajă, negrii cădeau În nisip de Încîntare și marinarii, la pîndă, Îi băgau În cală ca pe șerpi , așadar nu doar că Îl acceptă dar, mai mult, se arată Încîntați să-i facă vocea a doua, a treia și așa mai departe. A doua scenă: finalul, cînd, după ce focul devastează cortul predicii incendiind-o și pe sora Falconer, Gantry Își redobîndește masca de comis voiajor și este de acord să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În Cowboyul de la miezul nopții , și făcea parte dintr-o comunitate rusească de undeva de prin America unui orășel de munte prin care treceau trenuri și cerbi, acum Însă, În filmul ăsta pe care-l urmăream la televizor tot mai Încîntat În timp ce-mi revenea prin minte deși-mi păruse dat dispărut În memorie, mi-am zis că se-ntîmplă ceva, dirijorul camerei de vederi pare un mare regizor, cine-o fi, eu văzusem, cum am spus, caseta monocolor cu monoclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fără să văd pe unde calc, am călcat Într-un impresionant căcat de om. Gata. Am văzut chipul celor două Gorgone, a treia decedase la radio, cum spuneam, și-n anii următori am murit conform legendei, transformat Într-o umbră Încîntată că Gorki s-a sinucis și enervat că Gorbaciov a venit prea tîrziu sau prea devreme, dînd drumul din casele de toleranță oligofrenilor securistici fortificați rapid În vile cu garduri de oțel cu vizor, ca să apucăm acum vremea gorilelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trebuie să cadă niște capete. SÎnt de acord și vă spun că, după părerea mea, pentru a păstra prestigiul șefului și prestigiul departamentului, este nevoie de procese penale și de condamnări la Închisoare. — Flăcău, sînt de-a dreptul șocat și Încîntat de ceea ce tocmai ai spus. Ed către Parker: Domnule, ați reabilitat prestigiul departamentului după anii petrecuți sub Horrall și Worton. Reputația dumneavoastră este exemplară și departamentul și-a Îmbunătățit mult activitatea. Puteți să faceți ca lucrurile să rămînă așa. — Varsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sugestiile și corecțiile venite în urma unei lecturi atente și exigente. După primele pagini, eram prins de fluxul romanului; după un fragment mai consistent Îdescrierea relației dintre bătrâna doamnă Marga Pop și tânărul Andrei Vlădescu), eram de-a dreptul surprins și încântat; iar a doua jumătate a manuscrisului mi-a confirmat nivelul remarcabil al cărții. Criticii riscă, atunci când parcurg cartea unui coleg sau a unui prieten. Riscă, de dragul obiectivității analitice, să piardă tocmai amiciția celui neconsolat de a nu fi fost „înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încumetă să o viziteze, aducându-i fructe ce nu-i mai sunt de folos, pocnindu-și palmele și minunându-se cât de bine arată, ca și cum s-ar fi așteptat s-o vadă moartă sau nemișcată pur și simplu, prefăcându-se încântate și grăbindu-se să plece, nu să prindă autobuzul, cum spun, ci pentru că le e teamă să stea în prezența ei mai multă vreme, spre deosebire de băiatul ăsta care se uită la ea cu calm și de care e convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Shirley își puse cămașa de noapte. — Nu tot ce zboară se mănâncă, spuse Kenneth. Ea ieși din spatele capului său, cu trupul înfășurat în cămașă până la genunchi și spuse: — Acum poți să te întorci. El se întoarse și o privi. Părea încântat. — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley își dădu părul spre spate, stingherită. Mâna mea se opri. Am întins mâna ca să apăs pe butonul de pauză, dar m-am răzgândit. Kenneth începu să se plimbe prin cameră și spuse, bravând: — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că am fost bine. L-am întrebat dacă a observat că n-am răspuns la nici o întrebare și a zis că nu, nu și-a dat seama. Trebuie să le spun asta celor de la relații cu publicul: vor fi foarte încântați. Ne-au instruit intens în ultimele săptămâni și uite că se văd reztultatele. Am cronometrat interviul pe video aseară și am fost impresionat să descopăr că la numai 23 de secunde după ce am fost întrebat de Belgrano, vorbeam deja despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la un bătrân care o abordase pe Fiona când veneam la restaurant. Deși el o întrebase doar cât e ceasul, ea scosese imediat douăzeci de penny din portofel și îi vârâse în palmă. Bătrânul a părut mai degrabă surprins decât încântat și a trebuit să-i spun eu că era nouă fără un sfert - pentru care mi-a mulțumit în timp ce își continua drumul. Exact, spuse ea. Mi-e milă de oameni. Chiar și când ei n-au nevoie de mila ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai departe ieșind din stop-cadru... Kenneth spuse: — Nu tot ce zboară se mănâncă. Ea ieși din dosul capului său, cu corpul înfășurat în cămașa până la genunchi și spuse: — Acum poți să te-ntorci. El se întoarse și o privi. Părea încântat. — Mamă, ce provocatoare ești! Am închis televizorul. Kenneth și Shirley se micșorară până ce se transformară într-un punct luminos și m-am dus în bucătărie să-mi torn băutură. Acum de fiecare dată când intram acolo și-mi vedeam imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că n-or să-mi dea pace, așa că am coborât ca să văd dacă exista o explicație. Graham se uita la programul de știri locale la televizorul lui Joan. Am luat ziarul aruncat pe jos și m-am uitat la cronică, încântat să constat că era la loc de frunte, în partea de sus a paginii. — Nu văd ce e enigmatic aici, am spus, citind în gând primul paragraf și admirând nota discret sarcastică pe care reușisem s-o strecor într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
olandez sever și un neamț gălăgios. Mâncarea era franțuzească (condamnau toți cu vehemență bucătăria din orientul mijlociu); șampania era excepțională (Roederer Cristal ’77) și din belșug. Fiecare invitat beneficia de atențiile unei micuțe chelnerițe filipineze, care chicotea și se prefăcea încântată când o mână i se strecura pe sub minijupă sau sânii îi erau frământați grosolan în timp ce încerca să servească mâncarea. Pe chelnerița lui Graham o chema Lucila: din câte-și dădea seama, celorlalte nu li s-a cerut niciodată să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poate glazurate? Adu cinci mere. — Și să drumul la muzică! strigă Louis după ea. Tare, tare de tot! Când se întoarse, Mark le puse pe toate chelnerițele să stea sprijinite de perete. — O, începe jocul! spuse Louis, bătând din palme încântat. Îmi place jocul ăsta Mark puse câte un măr pe creștetul fiecărei chelnărițe, apoi băgă mâna în sacou și scoase un revolver. Cine va fi primul? spuse el. Deși beți, ceilalți se dovediră a fi excelenți trăgători - cu excepția lui Louis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-i așa? — Mă numesc Michael, Michael Owen, răspunse el, și sunt scriitor. Printre lucrările mele neterminate este o istorie a familiei dumneavoastră, părți din care probabil ați citit. — A, domnul Owen! strigă Tabitha punând jos andrelele și bătând din palme încântată când auzi vestea. Mă întrebam dacă veți putea veni. Abia așteptam să vă cunosc. Desigur, v-am citit cartea - editorii mi-au trimis-o, după cum știți - și am citit-o cu mult interes. Trebuie să ne așezăm și să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sau dacă am mai cumpărat câteva farfurii de unică folosință (nuă, sau dacă mi-am verificat mesajele de pe robot (nuă, dar și-a făcut apariția Alex. — Pot să te sun eu mai târziu? Tocmai a venit Alex. Eram atât de Încântată să Îl văd, fascinată de ideea că-mi făcuse o surpriză, numai că o mică parte din ființa mea Își dorea să facă un duș și să se târască urgent În pat. — Nici o problemă. Salută-l din partea mea. Și ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și nu mă Îndoiesc că așa și e, dar cred că până la urmă o s-o placi. Și cred că și ea o să te placă. A etalat cuvântul TOWEL după ce s-a servit cu litera E de la mine și a părut Încântat. — Sper să ai dreptate, tată. Sper foarte mult să ai dreptate. ↔ — E editoarea de la Runway - știi tu, revista de modă! am șoptit eu grăbită În receptorul telefonului și m-am străduit cu vitejie să nu-mi trădez extrema enervare. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
așa. La câteva minute după ce rezervasem mașinile și Îi pusesem pe toți cei implicați În gardă, Julia m-a sunat. Deși se dovedise o treabă extrem de dificilă și avea toate șansele să dea de necaz din cauza asta, s-a declarat Încântată să Îi dea lui Brian două exemplare pentru doamna Priestly. Aleluia. ↔ — Îți vine să crezi că s-a logodit? m-a Întrebat Lily În timp ce derula videocaseta cu Ferris Bueller. Păi nu avem decât douăzeci și trei de ani, pentru numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]