KorAP: Find »[drukola/base=încuviința & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...377 >

9,411 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

În curtea cu fîntîni, mai mulți elevi de uitau la el. Unii rîdeau, făcînd cu mîna gesturi de rămas-bun. Alții Îl priveau cu uimire și compătimire. Numai unul Îi zîmbea cu tristețe: prietenul lui Miquel Moliner, care se mărgini să Încuviințeze și să murmure În tăcere niște cuvinte pe care Julián crezu că le aude În văzduh: „Pe duminică“. Întorcîndu-se la apartamentul din Ronda de San Antonio, Julián băgă de seamă că Mercedes Benz-ul lui don Ricardo Aldaya era parcat În fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Miquel Moliner Îl privea de pe peron, cu mîinile vîrÎte În buzunare. — Să scrii, zise el. — Am să-ți scriu de cum ajung, Îi răspunse Julián. Nu. Nu mie. Să scrii cărți. Nu scrisori. Să le scrii pentru mine. Pentru Penélope. Julián Încuviință, dîndu-și seama abia atunci cît de dor avea să-i fie de prietenul său. — Și păstrează-ți visele, spuse Miquel. Niciodată nu se știe cînd au să-ți lipsească. — Întotdeauna, murmură Julián, Însă huruitul trenului Îi răpise cuvintele. — Penélope mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și respectuos semnul crucii. — Umblați În pace, murmură Fermín, tîrÎndu-mă spre ieșire, unde o călugăriță cu un opaiț ne salută cu o privire funebră, de condamnare. Ajunși În afara incintei, lugubrul canion de piatră și de umbră al străzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
folosi baia mea, care are boiler. Știi drumul. Eu, Între timp, am să-l sun pe taică-tu și-am să-i spun că... Ei bine, nu știu ce-am să-i spun. O să-mi treacă ceva prin minte. Am Încuviințat. — Simte-te tot ca la tine acasă, Daniel, zise Barceló În timp ce se Îndepărta pe culoar. Ne-a fost dor de tine. Am fost În stare să găsesc baia lui Gustavo Barceló, Însă nu și Întrerupătorul pentru lumină. Dacă stau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
a expertizei ca să depuneți plîngere la poliție... Nu va fi necesar, l-am Întrerupt. — Tinere, te previn că ar fi putut fi ceva foarte serios. Trebuie anunțată poliția imediat. Barceló mă observa atent. I-am Întors privirea, iar el a Încuviințat. — Vom avea timp pentru aceste demersuri, doctore, dumneavoastră să n-aveți nici o grijă, zise Barceló. Acum, important e să ne asigurăm că pacientul e În bună stare. Chiar eu voi prezenta plîngerea cuvenită, mîine la prima oră. Autoritățile au și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
spovedit. — Se vede pe fața ta. 33 Gustavo Barceló știa să asculte contemplativ și salomonic, asemenea unui medic sau nunțiu apostolic. Mă urmărea cu mîinile Împreunate sub bărbie, ca la rugăciune, și cu coatele pe birou, aproape fără să clipească, Încuviințînd În răstimpuri, ca și cum ar fi detectat indicii sau mici păcate În fluxul relatării mele și și-ar fi formulat propriul său verdict asupra faptelor, pe măsură ce eu i le serveam pe tavă. Ori de cîte ori mă opream, librarul Își ridica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
luna aceea, dar sunetul teancurilor de hîrtie Îmi amintea de foșnetul lenjeriei alunecînd pe șoldurile și pe coapsele palide ale doñei Beatriz Aguilar, sora prietenului meu din copilărie. — Daniel, plutești printre nori. Te Îngrijorează ceva? E vorba de Fermín? Am Încuviințat, rușinat. Prietenul meu cel mai bun Își sacrificase cîteva coaste ca să-mi salveze pielea cu cîteva ore În urmă, iar primul meu gînd se Îndrepta către Închizătoarea unui sutien. — Vorbind de lup... Mi-am ridicat privirea și iată-l. Fermín

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
nu și-a desprins buzele. — CÎnd o să ne mai vedem? Am să te sun mîine sau poimîine, zise ea. — Îmi promiți? Dădu din cap afirmativ. Poți să suni acasă sau la librărie. E același număr. Îl ai, nu-i așa? Încuviință din nou. L-am rugat pe șofer să oprească un moment la răscrucea dintre Muntaner și Diputación. M-am oferit să o conduc pînă la poartă, Însă ea a refuzat și s-a Îndepărtat fără să mă lase s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
surprindere. Rămîi În pat și Întoarce-te la Carole Lombard, care pesemne că te așteaptă. Și Învelește-te, că afară e o noapte cîinească și te mai și pricopsești cu vreo boală. Eu am să mă duc În sufragerie. Fermín Încuviință cu blîndețe. VÎnătăile de pe față i se umflau, iar capul, garnisit cu o barbă de două zile și cu părul acela rar, părea un fruct copt, căzut dintr-un copac. Am luat o pătură de pe comodă și i-am Întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Fermín Îi plasă un dublon sănătos și Îi zise să păstreze restul. — Dom’ șef, Îl vezi dumneata pe individul acela pe la masa de lîngă fereastră, acela Îmbrăcat ca Pepe Grillo, cu capul vîrÎt În ziar ca Într-un cornet? Ospătarul Încuviință cu un aer complice. — Ai să-mi faci hatîrul să te duci și să-i spui că inspectorul Fumero Îi trimite mesaj de urgență să se ducă ipso facto pînă În piața Boquería, să cumpere semințe fierte de năut de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
lui Fumero, neamțul mi-a injectat nu știu ce În coapsă și a așteptat cîteva minute. Apoi, În timp ce Fumero fuma și mă observa surîzător, a Început să mă prăjească În mod conștiincios cu lampa de sudură. Ai văzut și dumneata urmele... Am Încuviințat. Fermín vorbea pe un ton senin, fără emoție. — Urmele astea sînt cel mai puțin importante. Cele mai rele rămîn Înăuntru. Am rezistat o oră sub lampa de sudură, sau poate că n-a fost decît un minut. Nu știu. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
fără să mă cunoști, zise ea. — Atunci, ajutați-mă să vă cunosc. — Cui i-ai mai spus toate astea? Cine mai știe ce mi-ai zis mie? Mai multă lume decît pare. Poliția mă urmărește de ceva vreme. — Fumero? Am Încuviințat. Mi se păru că Îi tremură mîinile. — Nu-ți dai seama ce-ai făcut, Daniel. — Spuneți-mi dumneavoastră, am replicat eu cu o duritate de care nu-mi părea rău. — Tu crezi că, dacă ai dat peste o carte, ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
necropsii, În septembrie 1936. De bună seamă, don Manuel nu-și amintea numele, Însă o consultare a arhivelor și o donație de douăzeci de duros pentru fondul său de pensie i-au Împrospătat memoria În mod considerabil. Mă urmărești? Am Încuviințat, aproape În transă. — Don Manuel Își amintește amănuntele acelei zile fiindcă, după cîte mi-a zis, a fost una din puținele ocazii În care a Încălcat regulamentul. Poliția Îi spusese că trupul neînsuflețit fusese găsit pe o străduță din Raval

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
țeava lipită de corp. Grație pașaportului, a putut fi localizat domnul Fortuny, tatăl lui Carax, care a venit chiar În seara aceea la morgă pentru identificarea cadavrului. — PÎnă aici, totul se potrivește cu ce mi-a povestit Nuria Monfort. Barceló Încuviință. — Așa e. Ceea ce nu ți-a zis Nuria Monfort este că el, prietenul meu don Manuel, cînd a bănuit că poliția nu era prea interesată de cazul ăsta și a constatat că volumul găsit În buzunarul cadavrului purta numele răposatului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
că privirea Îi Îmbătrînește cu zece ani. — Barceló mi-a zis că are să-mi caute o pilă ca să fiu transferat la Comandament În Barcelona, după Încartiruire. Voi putea chiar să vin să dorm acasă, am Încercat eu. Tata Îmi replică Încuviințînd anemic. Îmi veni greu să-i susțin privirea și m-am ridicat să strîng masa. Tata rămase așezat, cu privirea rătăcită și mîinile Împreunate sub bărbie. Tocmai mă pregăteam să spăl farfuriile, cînd am auzit pași pe scară. Pași fermi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
doriți la ora asta? — Ori deschideți ușa, ori o dărîmăm În șuturi, domnule Sempere. Nu mă faceți să repet. Am recunoscut glasul lui Fumero și am simțit cum mă năpădește un fior Înghețat. Tata Îmi aruncă o privire Întrebătoare. Am Încuviințat. Înăbușindu-și un suspin, deschise ușa. Siluetele lui Fumero și ale celor doi ciraci se conturau În lumina gălbuie a pragului. Niște pardesie gri tîrÎnd după ele marionete din cenușă. — Unde-i? strigă Fumero, dîndu-l la o parte pe tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
era apăsarea Înghețată a țevii revolverului adîncit În obraz și mirosul de praf de pușcă. — Pe mine să nu mă fuți la cap, măi crăișor de căcat, ori taică-tu o să-și adune creierii de pe jos. M-ai auzit? Am Încuviințat, tremurînd. Fumero Îmi apăsa cu putere țeava revolverului În pomete. Am simțit cum Îmi taie pielea, Însă n-am Îndrăznit să clipesc. — Te Întreb pentru ultima oară. Unde-i? M-am văzut pe mine Însumi reflectat În pupilele negre ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
al casei, prezența mea, În ultima vreme un accident inuzual, era asociată numai cu Tomás, vechiul meu coleg de școală. — Domnișoara Beatriz nu-i... — A ieșit? Cecilia, din care nu prea mai rămăsese decît o spaimă cusută de un șorț, Încuviință. — Știi cînd o să se Întoarcă? Fata ridică din umeri. — S-a dus cu stăpînii la doctor acum vreo două ore. — La doctor? E bolnavă? Nu știu, domnișorule. Am hotărît să n-o mai martirizez pe biata fată. Absența părinților Beei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-i mai frumos pe lume decît ploaia, don Federico? — Pneumonia. Hai, intră, că ți-am reparat ce era de reparat. M-am uitat la el fără să pricep. Don Federico mă privea țintă, cu zîmbetul intact. M-am mărginit să Încuviințez și l-am urmat În bazarul lui de minunății. De cum ne-am pomenit Înăuntru, mi-a Întins o punguță de hîrtie. — Acuma ieși, fiindcă fantoșa aia care supraveghează librăria nu-și mai ia ochii de la noi. Am aruncat o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
strecurat În librărie. Tata era tot În picioare, În fața tejghelei, ca și cînd nu s-ar fi mișcat de cînd plecasem. Mă privi necăjit. — Ascultă, Daniel, În legătură cu ce-am spus mai devreme... — Nu-ți face griji. Aveai dreptate. — Tremuri... Am Încuviințat vag și l-am văzut plecînd În căutarea termosului. Am profitat de Împrejurare ca să intru În micul lavabo din spatele prăvăliei și să examinez liturghierul. Biletul lui Fermín alunecă În aer, rotindu-se ca un fluture. L-am prins din zbor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
străini Îi inviți. Dumneata poți veni cînd poftești“. În mai bine de cincisprezece ani, n-am venit s-o văd nici măcar o dată. I-am spus dintotdeauna că și-a ales un cartier prost. Fără lumină. Un bloc vechi. Ea doar Încuviința. Ca și atunci cînd Îi spuneam că Își alesese o viață proastă. Fără viitor. Un bărbat fără nici un căpătîi. E curios cum Îi judecăm pe ceilalți și nu ne dăm seama cît de mizerabil e disprețul nostru pînă cînd nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Învățat să minți Îndeajuns de bine ca să păcălești un bătrîn cu inima roasă de mizerii. Mi-am lăsat ochii În pămînt. Poliția spune că bărbatul care a omorît-o e prieten cu dumneata, zise Isaac Într-o doară. — Poliția minte. Isaac Încuviință. — Știu asta. — Te asigur... — Nu-i nevoie, Daniel. Știu că spui adevărul, spuse Isaac, scoțînd un plic din buzunarul pardesiului. În seara dinainte să moară, Nuria a venit să mă vadă, așa cum făcea cu ani În urmă. Îmi aduc aminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
zile. M-a rugat să nu-l deschid. Isaac Îmi Întinse plicul. Era deschis. — Am mințit-o, ca Întotdeauna, zise el. Am cercetat plicul. Conținea cîteva sferturi de coală scrise de mînă. — Dumneata le-ai citit? am Întrebat eu. Bătrînul Încuviință Încetișor. — Ce scrie? Bătrînul Își ridică privirea. Buzele Îi tremurau. Mi s-a părut că Îmbătrînise cu o sută de ani de ultima dată cînd Îl văzusem. — E povestea pe care o căutai, Daniel. Povestea unei femei pe care eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
fotoliul său, cu o carte deschisă În poală. Era un album de fotografii. CÎnd mă zări, se ridică cu o expresie de ușurare care Îl Însenină. — Eram Îngrijorat. Cum a fost la Înmormîntare? Am ridicat din umeri, iar tata a Încuviințat grav, considerînd subiectul Închis. — Ți-am pregătit ceva pentru cină. Dacă ai chef, Îți reîncălzesc și... — Nu mi-e foame, mulțumesc. Am ciugulit ceva pe-afară. Mă privi În ochi și Încuviință din nou. Se Întoarse și Începu să strîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Înmormîntare? Am ridicat din umeri, iar tata a Încuviințat grav, considerînd subiectul Închis. — Ți-am pregătit ceva pentru cină. Dacă ai chef, Îți reîncălzesc și... — Nu mi-e foame, mulțumesc. Am ciugulit ceva pe-afară. Mă privi În ochi și Încuviință din nou. Se Întoarse și Începu să strîngă farfuriile pe care le așezase pe masă. Atunci, fără să-mi dau seama prea bine de ce, m-am apropiat de el și l-am Îmbrățișat. Am simțit cum tata, surprins, mă Îmbrățișa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]