3,404 matches
-
cadă și-a văzut lacrimile prelinse pe chipul Jinei, groaza din ochii femeii. Nu, a răspuns el cotropit, dintr-o dată, de amintiri. Și-a adus aminte de toate nopțile în care nu dormise, de durerea care fusese infernală, dar niciodată îndeajuns de epuizantă încât să-l facă să leșine, încât s-o alunge pe Jina din creierul lui. Nu. Nu te-aș fi părăsit niciodată. Pearl m-a găsit. Mi-a zis ... am crezut că te-ai înecat. Zach și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
grea povara, În pieptul meu simt inima, tumult, Aștept de multă vreme primăvara, Ca pe-o iubire nouă s-o ascult. Cenușă de scânteie răscolită Mi-e frig de tine ca de-o întâmplare Pe care n-am trăit-o îndeajuns; Și-abia s-au pus ferestrele pe plâns, Și-s foi tot mai puține-n calendare... Te-aș vrea alături albă, -ngândurată, Să-ți suflu cald în degetele fine Și dezmierdată să te-atingi de mine O dată, înc-o dată, și-nc-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
stăpâni pe generații, Ce sub flamura beției în boutique-uri se adună Și-l traduc pe Eminescu din română în română! Nu avem poeți câți critici, nici atâta poezie, Căci se nasc în acadèmii pe domeniu câte-o mie! Nu e îndeajuns că unul a pătat deja o carte, Că mai vin din urmă sute ca să ducă mai departe Astă dogmă de mizerii, teorii contrafăcute Care par cerească mană pentru minți nepricepute! Ori voi sunteți prea pragmatici ca să suportați poeții Și le-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prieteni, fiindcă am învățat să ascult și să înțeleg pe cel care e în suferință. Ce amestec ciudat, concluzionă ea. Poate că te lauzi... Mie îmi pari un băiat de treabă, unul mic cu sufletul mare, mare de tot. Nu îndeajuns de mare ca să-mi pot trăi propria poveste de iubire, așa ca tine. Ce prostii spui. Eu iubesc fără să fiu iubită. Am trăit umilința de a cerși cuiva atenția și băieții devin niște porci când simt că te au
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pentru a deveni spectator la propria viață? Încerc tot mai des în ultima vreme, că am auzit de undeva că te eliberează, dar cei ca mine nici să plângă nu sunt în stare... Poate că nu mi-au crescut plămânii îndeajuns. Poate, fiindcă ți-a crescut inima prea mare și n-a mai rămas loc și pentru ei. Râzi de mine? am întrebat-o aproape în șoaptă, simțind cum liniștea ce voia să se aștearnă apăsător peste noi încerca să-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
om (altfel om) decât cei excentrici din imperiu. Mitologia Star Track, „noi” suntem cei de pe Enterprise față cu klingonienii, romulanii și ferenghii, ajutându-i să se civilizeze. Și mai știm că puterea absolută corupe absolut. Dar, iată, niciodată nu știm îndeajuns. Mă întreb cam cu ce idei mă întorc acasă. Mereu mi-a plăcut să mă bat pentru ceva. Desigur, aș putea să parchez, să dormitez, am făcut destule, aș putea merge la teatru, la concerte, aș putea cultiva grădina. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ce o mobilau, precum și în nemișcarea perdelelor lungi de la ferestre, de catifea, nu putea desluși ceva anume ce spera să i se dezvăluie din natura secretă a celui ce locuia acolo, pe care era convinsă a-l cunoaște dar niciodată îndeajuns, nefiind atentă la perorările doamnei Pavel despre avantajele estetice ale acestei camere așezate cu deschiderea ferestrelor spre micul bulevard, căci prin fereastra din curte se vedea și-o parte a bulevardului, invadat acum de mireasma salcâmilor plantați pe marginea trotuarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
clasică natură vs cultură, devine însă evident la un moment dat că sentimentul naturii ține mai degrabă de educația unei anume sensibilități, că, de fapt, natura este percepută cu ochiul nostalgic al modernului, al omului civilizat trăitor în mediu urban. Îndeajuns pentru ca diferența să se instaureze definitiv. Revolta prozatorului - poate tocmai pentru că e instinctivă - se manifestă nu printr-o simplă regresiune, ci prin crearea a trei „modele de existență“ alternative, am putea spune, conforme cu cele trei dimensiuni ale umanismului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să semene, pentru oricât de scurt timp, cu un film polițist, mama s-a lăsat luată de val și a încercat să spargă ușa încuiată a apartamentului izbindu-se cu umărul de ea - deși, nu pot să subliniez acest fapt îndeajuns, Helen avea cheia. Și mama știa că o are. Îi fusese dată de sora femeii dispărute, iar singurul lucru cu care s-a ales mama în urma efortului ei a fost un umăr dureros. Nu e ca la televizor, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
noi. Am deschis ochii și i-am închis repede la loc: o femeie care își plimba câinele era pe jos de râs. Își pusese mâinile pe genunchi de atâta râs. Când Greg a considerat că limba îmi fusese făcută franjuri îndeajuns de coaja aspră, a exclamat: — Acum gustă! Simte sarea din aluat și gustul acru al drojdiei. Îl simți? Am dat din cap, da, da, sărat, acru. Orice ca să terminăm mai repede cu asta. — Simți și un alt gust? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Citește-le. Nu e nevoie. O să le vină rândul. Acum, îmi pare rău, fetelor, am nevoie să mă odihnesc, dimineață mă duc la lucru. Ce face?! a schelălăit Rachel. Ești nebună de legat. În nici un caz nu te-ai refăcut îndeajuns, fizic sau emoțional, ca să te poți întoarce la lucru. Refuzi cu desăvârșire să accepți ceea ce ți s-a întâmplat. Ai nevoie de ajutor specializat. Cu adevărat specializat! A ținut-o tot așa în timp ce eu dădeam din cap și îi răspundeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
merg la culcare. Apoi, ca electrizată, i-am observat bluza de trening gri pe scaunul din dormitor, de parcă tocmai și-ar fi scos-o și ar fi aruncat-o acolo. Am luat-o cu grijă și am mirosit-o. Păstra îndeajuns de mult din mirosul lui încât să simt că amețesc. Mi-am îngropat fața în ea și intensitatea prezenței și absenței lui m-a făcut să mă sufoc. Nu era mirosul special, minunat al gâtului lui sau al locului dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ea și intensitatea prezenței și absenței lui m-a făcut să mă sufoc. Nu era mirosul special, minunat al gâtului lui sau al locului dintre coapsele lui, unde totul era mai intens, mai dulce și mai sălbatic, dar a fost îndeajuns ca să mă facă să mă bag în pat. Am închis ochii și pastilele m-au tras într-un vârtej de somn. În acea stare intermediară care precede inconștiența, s-a deschis una din acele crăpături sinistre cu marginile zdrențuite prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Shake m-a acuzat că nu fusesem atentă când cântase el și avea dreptate: mă uitasem în gol, întrebându-mă cum primise Janie vestea - mă detestam pentru că eram vinovată de nefericirea altcuiva. Și cât de mult îmi plăcea de Aidan? Îndeajuns cât să-l las să pună capăt unei relații de cincisprezece ani din cauza mea? Dacă eu una îmi făceam doar de cap? Și dacă se răzgândea și se împăca cu Janie? Ideea asta m-a îngrozit; chiar îl plăceam. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e ceva serios. A doua oară când a scos inelul, i-am spus: —Te rog, încetează. Nu mă pot abține. De ce vrei să mă iei de soție? A oftat. Aș putea să-ți înșir motivele, dar n-o să exprime niciodată îndeajuns: miroși frumos, ești curajoasă, îți place Dogly, ești amuzantă, ești deșteaptă, ești foarte, foarte drăguță, îmi place cum spui „Curly-wurly“1, îmi place cum îți merge mintea, cum vorbești despre expedierea unui cadou mamei mele de ziua ei la Boston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
le aduc atâta publicitate. —Nu-mi veni cu scuze. Pe scurt: dacă altcineva obține acoperire, ai eșuat. Ești un eșec, Wendell, nu doar pentru că n-ai făcut destule eforturi, ci pentru că n-ai putut să-i faci să te placă îndeajuns. Nu ești o persoană destul de agreabilă. Te-ai îngrășat? Nu, eu... —Ei bine, CEVA nu e în regulă! Crud, dar adevărat. Atât de mult din activitatea de PR depindea de relațiile interpersonale. Dacă un redactor de profil te plăcea, existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de cărți - ce-mi fuseseră trimise prin poștă de Claire de la Londra, lăsate la ușă de Ornesto, înmânate personal de Rachel, Teenie, Marty, Nell, până și de prietena ciudată a lui Nell - și, deși de-abia puteam să mă concentrez îndeajuns cât să citesc un paragraf, am observat că motivul fluturelui era unul răspândit. Dar eu una n-am avut parte de nici un fluture. De fapt, nici nu prea mă omoram după fluturi. Nu era ușor să recunoști asta pentru că toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bunicii și bunicele mele, dar în cazul lor te aștepți să moară; erau bătrâni, era firesc. Dar Aidan era tânăr și puternic și frumos și era cu totul nefiresc. Când îmi muriseră bunicii, fusesem prea mică sau nu-mi păsase îndeajuns încât să mă întreb dacă s-au dus cu adevărat în rai (sau în iad - Buni Maguire era cu siguranță un mușteriu pentru locul cu pricina). Acum mă vedeam obligată să meditez la viața de apoi, și lipsa oricărei certitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
plătise abonamentul în avans. Și acum fusese deconectat pentru că nu plătisem factura. Cu excepția chiriei de la apartament, nu plătisem nici o factură. Eu și Leon trebuia să discutăm situația mea financiară, dar Leon nu fusese în stare să se oprească din plâns îndeajuns de mult timp ca să o putem face. Cuprinsă de panică, cu respirația tăiată, am încercat pe numărul lui de la birou, dar altcineva- cineva care nu era el, desigur - a răspuns: — Ați sunat la Andrew Russell. Am închis. Băga-mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Anna. —Anna, a repetat. Ai grijă de tine. Faine haine, apropo. —Pa, am spus și am lăsat peticul de hârtie să cadă în geantă. M-am dus la întâlnire, dar nu eram în formă, n-am reușit să mă implic îndeajuns încât să negociez ferm condițiile cu dl Lămpi de Fițe și am plecat fără a ne fi pus de acord. Ieșind în stradă, mergeam agale, căutând din priviri un taxi când un tip mi-a înmânat un fluturaș. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu picioarele în peretele liftului. Spumegam de furie față de Morna și față de mine însămi pentru că fusesem atât de proastă și față de Aidan pentru că murise și mă pusese în situația asta. Ieșind în stradă, n-am avut răbdare să mă opresc îndeajuns cât să chem un taxi și am mers pe jos tot drumul până la Central Park, ațâțată de o furie oarbă, amară, intrând în alți pietoni (cel puțin în cei scunzi) fără a-mi cere scuze și, în general, făcând New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dumnezeu. Despre asta vorbesc! Te văd pierzând atâtea ore la lucru, încercând să uiți... Nu, nu încerc să uit! Ăsta era un gând oribil; ultimul lucru pe care l-aș vrea. —Încerc... (Cum să mă exprim?)... Încerc să las lucrurile îndeajuns de în urmă cât să-mi pot aminti. M-am oprit, apoi am continuat. — Încât să-mi pot aminti fără ca durerea să mă sfâșie. Și zilele treceau. Și săptămânile. Și lunile. Eram acum la mijlocul lui iulie și el murise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Știam eu. Ăsta nu e Pepsi. E Coca-Cola. Oh, ține-ți pliscul și bea-l, a zis Dana. Fără a răspunde, Leon și-a luat meniul și a început să-l studieze. Îl auzeam plângând. A reușit să se adune îndeajuns cât să comande o porție de vânat, dar a clacat în timp ce-i spunea lui Diego: —Dar fără capere. Aproape bocind, a zis: Nu pooot... săăă mănânc... caaaapere. Îl balonează, a zis Dana. —Aja, de ce nu spui tuturor? Odată ce comandaserăm mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Anna, mediumurile sunt o porcărie! a exclamat Dana. O porcărie! Îți iau banii și profită de tine. Trebuie să mergi la un consilier specializat în suferință emoțională. —Eu merg de trei ori pe săptămână, s-a oprit Leon din plâns îndeajuns cât să-mi spună. Spune că mă descurc bine. Apoi a bocit tot restul mesei, oprindu-se doar cât să comande prăjitură cu ciocolată amară și înghețată de vanilie în loc de cea de caramel din meniu. Prea multe arome la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
încă. Într-o altă zi. Nu știu cum îi zice. Tulburată, am luat-o încet spre casă cu punga de dulciuri. Povestea asta cu canicula nu era a bună. Fusesem așa cufundată în lumea mea încât, deși o observasem, nu o luasem îndeajuns de serios. Mă rodea un gând: în timpul săptămânii, cât îmi văzusem de treabă, purtând haine nepotrivite pentru caniculă, nu cumva... mirosisem? După cele trei ore de somn de rigoare, m-am trezit sâmbătă dimineață scăldată în sudoare. La dracu’. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]