2,335 matches
-
prețiozității Felicia Giurgiu). Este semnul unei eleganțe necesare în spatele căreia criticul se simte bine. Mai puțin elegant este atunci când polemizează cu postmoderniștii, patetismul ieșind ușor la suprafață, iar argumentația fiind mai degrabă gestuală decât fundamentală, deși criticului îi stau la îndemână toate mijloacele. În esență, cartea lui Theodor Codreanu este expresia unui spirit sistematic... Demonstrațiile și susținerile unor puncte de vedere se realizează categorial, tipologic. Este, probabil, în spatele unui asemenea mod de a-și construi discursul critic și ipostaza de profesor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
României de azi. O remarcă: aforismele, așa cum menționează și prefațatorul, sunt de obicei apanajul vârstnicilor. Th. Codreanu, care ne asigură că structura cărții datează din urmă cu aproape două decenii, trece cu brio examenul de înțelepciune și ne pune la îndemână o impresionantă suită de reflecții grave, unele de mare profunzime ideatică, ce trădează seriozitatea lecturilor și capacitatea sa creativă și elevată. "Th. Codreanu nu caută paradoxul sau originalitatea cu orice preț", remarca și Edgar Papu. De aceea, multe din aforismele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care pune pe hârtie prima frază îl înfățișează ca trecut de etapa solfegiilor și a "pașilor pe nisip". Ține condeiul drept, ferm, convins că a sesizat ceva frapant. Să se observe că această frază schițează o analogie, operație intelectuală la îndemână doar a celor deprinși cu raționamentele: Găsesc o înrudire organică între marii noștri prozatori dintre cele două războaie mondiale, referindu-mă la trei dintre ei: Rebreanu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu". Motiv de surprindere sunt și, mai departe, autorii citați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin tăceri enigmatice, fie prin reacții irascibile. El nu s-a regăsit în nici una din interpretările marilor lui contemporani, uneori prieteni, fără a se fi declarat un neînțeles, oricât de savante sau ingenioase vor fi fost. Explicația cea mai la îndemână era cea temperamentală, pusă pe seama susceptibilității lui morbide, așa cum o face, de pildă, prietenul său, sociologul Nicolae Petrescu în memoriile lui postume. El semnala totuși forța elipticului, a imaginației și a intuiției conversației lui, dar și o labilitate anume. Posteritatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
masa la restaurant în pădurea Snagov. Motivul era reprezentat de faptul că nu se puteau preveni „eventuale intenții de dispariție”, mai ales că dincolo de lac se aflau pădurea Snagov și șoseaua București - Ploiești, iar jandarmii din pază „nu au la îndemână un mijloc de locomoție rapid” prin care să descurajeze un asemenea act. Raportul a avut efectul scontat și, la 27 iulie 1940, ministerul de Interne a interzis „complet orice deplasare din Snagov, vila Teodoride”, fostului demnitar de la Varșovia. Mai mult
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Ghimeș la megafon, incoloră, inodoră obiectivare în amar colectiv, plîngu ocl'i di caimò! semenii erau asigurarea condițiilor, ce scoți din geantă? gaz! gaz, să ne încălzim! ne relaxăm la primul circuit al sticlei, reia calculul vorbirii, aceleași subiecte, la îndemînă cel cu instalații la domiciliu, altă lume în deal, brazi, scame de ceață, niciodată nu vei simți vreun gust, niciodată nu vei vedea vreo mișcare, apa amniotică lumina, gol-goluț! halta Trotuș pămînt bun, două recolte pe an, vorbeam de ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fost, mereu, într-o oarecare măsură, limitată (în general, de la 10 pînă la cel mult 30% din membri, chiar și în ocazii mai impor-tante). De obicei, conducătorii și funcționarii sînt mereu în măsură, datorită mijloacelor pe care le au la îndemînă, să manipuleze participarea membrilor și să facă impracticabilă democrația în interiorul partidului: este binecunoscuta teză a lui Michels [1911], care a inventat formularea "legea de fier a oligarhiei." Trebuie adăugat că există astăzi multe alte canale (ca grupurile de interese, asociațiile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și când, mai cu seamă datorită tradiției la care participăm cu toții, orizontul de uimire în care se încadrează întrebarea în cauză este cel al filosofiei "acreditate", iar întrebarea pusă este una la care se poate răspunde prin mijloace aflate la îndemână chiar în acest orizont. În fapt, cu sau fără "model", cât de profund putem săpa la rădăcina lucrurilor, în locul indicat de întrebarea însăși, în scopul de a descoperi un "început" legitim pentru un demers propriu-zis filosofic? Interogațiile de mai sus
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceva", în termeni heideggerieni) "descoperă" nu doar ființarea ca ființare, ci cum este ea tocmai în dimensiunea acelui act intențional. Așa încât, structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri ar putea fi următoarele: a) ființarea-la- îndemână (structură obiectuală corespunzătoare intenționalității în forma privirii prealabile); b) "ceva ca ceva" (obiect intențional corespunzător intenționalității ca înțelegere și explicitare); c) ființarea-simplu-prezentă (structură obiectuală corespunzătoare conceperii prealabile); d) "ca" (un fel de operator intențional cu un caracter obiectual de necontestat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ține de intenționalitatea factică a Dasein-ului. În plus, dacă admitem că toată această mișcare de constituire a enunțului (și a înțelegerii și explicitării) înseamnă cum susține, de altfel, Heidegger și trecere, în privința "obiectului" care umple locul-de-deschidere al Dasein-ului, de la ființarea-la- îndemână la ființarea-simplu-prezentă, atunci sensurile acestea ontic și ontologic nu pot fi prezente altfel decât prin timporizarea fiecărei modalități de ființare, dintre cele două, una care, cumva, operează în ambele ordini de ființări. "Ca" nu ar putea avea funcțiile cu care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sintetică; dar din acest punct de vedere, prezentuirea nu se mai află și nici nu s-a aflat vreodată în nici un fel de "prezent" al timpului "public". Părtinirea devine posibilă prin prezentuirea chemării trecutului, fiindcă ea trebuie să aibă la îndemână mai multe părți ale unui întreg, pentru a acorda privilegiul unei dintre ele. Desigur, aceste părți nu sunt deja ceva; mai degrabă ele devin ceva prin chiar actul părtinirii, ceea ce înseamnă că actul propriu-zis al timporizării lor, adică al în-ființării
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și preocupări, fiind încărcați cu aceeași mentalitate și respect pentru muncă, am colaborat într-o manieră care, astăzi, la ceas de bilanț, consider că ne face cinste. Pentru momentul de acuma ar trebui să extrag din aducerile aminte avute la îndemână scurte episoade trăite împreună, dulce amintiri. Se spune că: amintirile sunt fulgi uitați într-un cuib părăsit. Un fulg din acest cuib este și meciul de fotbal disputat la Vaduri (pe Valea Bistriței), în perioada de șantier al hidrocentralelor, când
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Așa cred că stăteau Eminescu și Creangă, gustînd lăsarea serii și a păcii peste dealul Șorogari. Deși îmi convenea comparația, convins că eu sînt în rolul lui Eminescu, totuși el să joace rolul lui Creangă nu-mi venea prea la îndemînă. Prefer să tac și să-mi umplu paharul. Tu aduci cu bătrînul Creangă, ai un pic din harul lui de povestitor... Remarca mă face să nu mai pun sticla de vin pe locul unde a fost și de unde ajungeam lejer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sufletul sinucigașului. Chiar supraviețuitorii nu ne pot lămuri deloc, cu toată bunăvoința lor de a face lumină în descîlcirea ițelor încurcate care duc la gestul fatal. Ca modalitate de a curma cu lumea asta, se aleg cîteva mijloace foarte la îndemînă. Unul este aruncatul de la etajele superioare, altul, mai neinspirat, datul foc. În sfîrșit, un mijloc la fel de atroce, este înghițitul sodei caustice, acidului clorhidric și altor derivate ale acestor produse. Sinuciderile nu sînt mai frecvente în Cuba decît în România, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
poți evacua orice proiecție ideală, orice aspirație, orice preocupare pentru reușita personală și publică, în numele unei autenticități severe, care nu se lasă „ispitită“ de trivialele înregimentări ale majorității. Și, în fond, ce înseamnă, exact, a fi autentic? E foarte la îndemână să răspunzi „nu“ oricărui apel care nu te interesează, pretextând că îl simți „inautentic“. E foarte la îndemână să confunzi capriciul personal, idiosincrazia, iluzia de sine cu „autenticitatea“. Sau să ambalezi inapetențe banale în retorica „nobilă“ a unei autenticități intransigente
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care nu se lasă „ispitită“ de trivialele înregimentări ale majorității. Și, în fond, ce înseamnă, exact, a fi autentic? E foarte la îndemână să răspunzi „nu“ oricărui apel care nu te interesează, pretextând că îl simți „inautentic“. E foarte la îndemână să confunzi capriciul personal, idiosincrazia, iluzia de sine cu „autenticitatea“. Sau să ambalezi inapetențe banale în retorica „nobilă“ a unei autenticități intransigente. Există destui pentru care obligația de a te spăla sau cea de a saluta când intri într-o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trăiești ceva. Nefericirea zilnică e incapacitatea de a fi contemporan cu experiențele proprii. Altfel spus, e un viciu de concentrare. În loc să focalizezi extatic asupra punctului, te lași confiscat de liniile virtuale care îl precedă sau îi urmează. Fericirea aflată la îndemână se dizolvă, subminată de nostalgii, anxietăți, false lucidități, presentimente. Ceea ce înseamnă că ea nu mai e resimțită ca fericire, nu mai e recunoscută în splendoarea simplității sale. Dar, dacă te miști printre obiecte și realități pe care nu le recunoști
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Întâi, pentru că, asemenea sănătății, libertatea nu devine o preocupare decât dacă n-o ai. Apoi, pentru că libertatea e ceva greu de priceput. Poți defini repejor „egalitatea“, „fraternitatea“, „dreptul la proprietate“. Cu „libertatea“ însă lucrurile se complică. Nu ai oricând la îndemână o definiție. Și atunci cum să fii liber? Cum să te bucuri de ceva obscur, nelă murit, de ceva care, uneori, exercitat de alții, te irită? Libertatea ta - se subînțelege! Dar libertatea celuilalt te calcă pe nervi. Mai e ceva
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ocheada provocatoare, de gestul stimulator al unei femei, ca să-și mobilizeze resursele ră zboinice, strângând din fălci și jucându-și bicepșii. Femeile, dimpotrivă, au instinc tul de a urmări efectele cruzimii cu un soi de îngerească „obiectivitate“. Au oricând la îndemână surâsul inocent și stupoarea ipocrită. Dar nu ne ar prinde bine o mică injecție de grație feminină? și, de vreme ce s-a găsit femeia care să ne coboare, nu vom găsi și una care să ne ridice? De ce n-am încerca
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fi în câte un sat uitat de lume din Evul Mediu. Cu rezultatul că e, prin supralicitare, mai „banală“. Violența ca subiect de tacla, ca „entertainment“, ca „breaking news“ e, poate, mai puțin „dureroasă“, dar, tocmai de aceea, mai la îndemână. „Progresul“ a luat-o de pe câmpul de luptă, sau de la mesele nărăvașe ale mari lor petreceri cavalerești, și ne-a adus-o, odată cu ziarele, în sufragerie. Între religie și Biserică Nu vreau să intru, acum, în complicata și delicata problemă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
facă vacanța în Cuba. Au locuit la diverse familii și au auzit povești minunate despre revoluție. Au descoperit, astfel, că lumea trebuie ameliorată și că fiecare trebuie să contribuie, după puteri, la realizarea acestui măreț ideal. Și cum aveau la îndemână un fiu de cinci luni, s-au hotărât, mă-nțelegi, să-l emancipeze, să înceapă cu el. Înțeleseseră ceea ce până de curând le scăpase: una din sursele cele mai otrăvite ale răului planetar este diviziunea tradițională a sexelor, mai exact
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
râs și pe ei înșiși: o țâră de modestie (chiar și de fațadă), un pic de dezacord (chiar prefăcut) cu sine, nițel dubiu de sine, două-trei glumițe pe socoteala propriului portret, ceva, cât de cât, ceva din arsenalul mereu la îndemână când trebuie terfeliți alții. Aș! Nu e cazul! Ce să mai spunem de politicieni? Ați văzut vreunul „calomniindu-se“ singur? Luându-și, oricât de rar, distanță față de sine? Admițând că nici el nu e Făt-Frumos din Lacrimă, Albă-ca-Zăpada, Ileana Cosânzeana
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și facilitățile lui mi-au schimbat viața în bine, și asta la o vârstă când nu e ușor să asumi deprinderi noi. Scriu numai pe calculator și apelez, de câte ori am nevoie, la rețeaua electronică, pentru informație, verificare, detaliu. E la îndemână, e rapid și e, cu oarecari excepții, o sursă de încredere. Am însă norocul de a nu mă fi format în vecinătatea și prin intermediul calculatorului. Cu alte cuvinte, am puține șanse să devin dependent, iar conceptul căutării intelectuale se asociază
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de pretutindeni. Și îi plac toate. O altă categorie e aceea a cititorului specializat. Nu mai citește de mult pentru plăcerea proprie. Trebuie să se țină la curent cu progresele domeniului său, drept care despoaie toate periodicele care îi vin la îndemână, aleargă pe internet, se spetește căutând să facă rost de monografiile cele mai proaspete. Candidă și, în fond, recomandabilă e lectura sistematică: se fac liste de cărți „obligatorii“, pe autori sau pe teme, și se trece la lucru, cu creionul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de igienă mentală, cel puțin la fel de important ca întreținerea în bună formă a corpului. Când apari la televiziune și, în genere, când vorbești, trebuie să te întrebi mereu de ce, de exemplu, te lași manipulat constant de câteva epitete prea la îndemână. De ce spui, una-două, „interesant“, sau „drăguț“, sau, mai nou, „fascinant“? „Interesant“ e un fel de a mima, în gol, o reacție de adâncime: „aha, înțeleg unde bați“, sau „voi mai reflecta la chestia asta“, sau „ia uite, dle, nu m-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]