8,189 matches
-
cu pistolul pe cei ce te-au primit cu brațele deschise. Și dacă ați acceptat să luați parte la o asemenea tâmpenie, trebuie să acceptați și consecințele ei. Dar ce credeți că veți obține sechestrându-se? întrebă celălalt. Eu mă îndoiesc că ticălosul ăsta, dacă a fost capabil să facă ce a făcut, își va recunoaște greșeala și va fi de acord să se întoarcă și să-și ceară iertare. În cazul ăsta, îmi pare rău pentru dumneavoastră. — Vreți să spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
taică-său, și să lupte cu o armată întreagă? Aici nu-i vorba de nici o armată, ci de un derbedeu pe care n-o să-l poată prinde niciodată, fiindcă, de îndată ce se va termina raliul, va părăsi continentul ăsta și mă îndoiesc că se va mai întoarce. Blondul cu părul lung luă o foaie de hârtie de pe masă și i-o întinse celuilalt: — Din păcate, nu e vorba de un simplu derbedeu. După cum știi, am prieteni peste tot și acum două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de ce? — Pentru că a pus condiția să vin singur - și n-am de gând să pun în pericol vieți omenești doar pentru capriciul tău de a obține un interviu pe care nici măcar nu-l poți publică. — Există și alte ziare. — Mă îndoiesc că există vreun ziar la care să aibă acces un tip ca tine, dispus să și-l facă dușman pe Alex Fawcett... - Nené Dupré se întoarse și se uită la el înainte de-a adăuga: Crede-mă, cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acțiune, pentru că toate mașinile și piloții se află deja în Libia, îmi închipui că așteaptă întăriri. Cum au să vină? — Îmi imaginez că pe calea aerului. În elicopter sau mai degrabă parașutându-se în timpul nopții. — Vor veni direct aici? — Mă îndoiesc. Ei știu la fel de bine ca și mine că ostaticii se află pe undeva în munți și că aici n-au ce căuta. Sau greșesc eu, sau cel mai probabil e că vor ataca acolo. Când? — Îmi închipui că mâine noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de el? — La timpul potrivit... Și-acum ar fi mai bine să mă lași singur. Vreau să dau niște telefoane și să strâng toate astea, fiindcă într-o oră ridicăm tabăra. — Speri să ajungi la timp la Cairo? — Te mai îndoiești? După cum te cunosc, nu. Zece minute mai târziu, Mecanicul intra în camionul cu remorcă ce-i servea drept cartier general și unde frații Mendoza - Julio și César -, dezertori din armata argentiniană și scăpați de o justiție care-i căuta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
are. Și uneori chiar de mai multă decât un om sănătos. — Asta-i adevărat - recunoscu Suleiman, uimit de șiretenia răutăcioasă de care dădea dovadă fratele său. Dar dacă îi vor lichida chiar ei, cum au făcut cu băiatul ăla? — Mă îndoiesc că vor îndrăzni. Băiatul nu era unul de-ai lor, dar îmi pun capul că dacă un mercenar vede că un camarad de-al lui este omorât și că el poate fi următorul, preferă să se predea. Una e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să se sacrifice. — Cred că nu vezi lucrurile dintr-un punct de vedere adecvat - remarcă Sam Muller cu un fel de ironie în glas. Poate că un căpitan eroic s-ar sacrifica pentru bieții săi soldați în termen, dar mă îndoiesc că un mizerabil de șef al unor mizerabili mercenari ar fi dispus s-o facă. — Atunci privește lucrurile din alt punct de vedere... - îi spuse la rândul său Gacel Sayah. Poate că niște bieți soldați în termen niciodată nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să nu le vezi. Poate de aceea femeile Închid ochii În situațiile cele mai intime. Am văzut o dată la morgă cadavrul unei tinere; pe o masă de piatră un corp gol, Înțepenit Într-o poziție obscenă, cu picioarele desfăcute, unul Îndoit În sus, celălalt Întins Într-o parte; sfîrcurile erau tari și brobonate ca niște castraveciori, dacă le-ai fi mușcat ți-ar fi pîrÎit În gură. Masca grotescă și tragică a desfrînării! Era ceva atît de ațîțător În moarta aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Coșbuc, Dinescu sau Ezra Pound? ar rezolva simplu problema „omul potrivit la locul potrivit“, cum se spune pe la noi. Chiar, vorba lui Bacovia. Ia să vedem care ar fi locul potrivit pentru cel care-l preferă pe Coșbuc? Satul? Mă Îndoiesc. GÎndiți-vă cam ce idei i-ar putea anima pe un președinte de CAP care ar umbla pe tarla recitind: „Iar la ospăț / un rîu de vin / Mai un hotar tot a fost plin / De mese și tot oaspeți rari / Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Într-un coteț În care trebuie să faci curățenie. Am devenit inert, incapabil de a mai spune ceva, mi-am pierdut Încrederea În mine. Nici un artist nu este atît de vanitos, atît de Îndrăgostit de opera lui ca să nu se Îndoiască dacă vreme de ani de zile primește numai refuzuri. Vezi, așa Încep amînarea, tăcerea, domesticirea — Înțeleg, uneori simți nevoia să te eliberezi de ce-ai făcut pînă acum ca să mergi mai departe. Dar de ce te cramponezi de Dalles? La Galateea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la demnitate și condamnarea la umilință Începe de la acest prag? Un gînditor german a dat cîndva o ciudată definiție a omului. „Der Mensch ist, was er ißt“ - Omul este ceea ce mănîncă! Nu cred să o cunoască și cîinii și mă Îndoiesc că se vor gîndi vreodată să și-o Însușească. Ei se gudură, dau din coadă, ling mîinile care le aruncă resturi. E și acesta un privilegiu. Să ne bucurăm deci laolaltă cu necuvîntătoarele. Important este să supraviețuim. În zilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
memorială. Sute și sute de oameni forfotesc prin toată țara ca, la aniversare, totul să fie perfect și emoționant. — Dar ăștia nici nu știu măcar când a murit de fapt - am spus eu. — Ba știu. Sau crezi că se mai îndoiește careva? Crezi că vreunul dintre foștii locatari se va putea apropia de festivitate? Vecinii? Sau medicul? Crezi că medicul nu știe? Dimpotrivă! Păi nu era alături de el când a murit bunicul tău? Sau îți imaginezi că, și dacă eventual ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să dau vina pe tanti Mae. La început am crezut că ea l-a făcut să nu-mi mai vorbească. Dar n-am putut să dau vina pe ea pentru prea multă vreme și, oricum, nimeni nu putea să se îndoiască de buna ei credință. Împlinisem deja cinci ani. Aveam acum vârsta la care aș fi putut să mă duc la școala districtuală, dar tanti Mae a zis c-ar fi mai bine să aștept încă un an să mă înzdrăvenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
camionul și se juca de-a șoferul de camion. După părerea mea, conducea foarte neglijent și o dată a izbit din greșeală camionul de mâna mea și mi-a dat sângele. Dar nu m-am murdărit prea tare, pentru că, oricum, mă îndoiesc să fi avut prea mult sânge în mine. — David, mi-a zis tanti Mae, trebuie să fii ceva mai îndrăzneț cu mașinuța ta. Conduci prea încet. Hai, lasă-mă pe mine să-ți arăt cum se face chestia asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
întors. Ziua următoare era ziua când trebuia să plece tanti Mae. Nu avea destui bani de tren, așa că lua autobuzul. Am privit-o cum împacheta și am ajutat-o să închidă valiza ei veche. Am avut grijă să nu-i îndoi albumul cu poze, care era așezat exact deasupra hainelor, și am reușit, într-un final, să fac încuietoarea să intre la locul ei. Și-a pus pe cap pălăria, aceeași ca în ziua în care a venit să stea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Din nou, nu era treaba mea să îi spulber visele. în schimb, înarmată cu informația asta, am plecat în căutarea lui Claire, pe care am găsit-o în living, descântând o cană de ceai atât de tare că puteai să îndoi o linguriță în el. Bucătăria era de mult bucătărie doar prin denumire, în caz că acest cuvânt nu definește o cameră plină de cutii de bere, în care se găsește o chiuvetă, un frigider și o populație fluctuantă de șobolani. în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
londonez nordic și trata cuvintele ca și cum ar fi fost o galerie de politețuri deliberate și exagerate, ca și cum le-ar fi considerat prețioase. Poftim o invitație, i-am spus întinzându-i una. Abia dacă s-a uitat la ea, dar a îndoit-o și a băgat-o în buzunarul de la spate. Eram convinsă că o va folosi ca foiță pentru iarbă. Mi-a zâmbit și s-a întors spre ușă. —Poate o să mă întorc când se deschide. Poate, am spus intrându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și tot ce am găsit a fost jumătate de tub de înghețată de vanilie, tare ca piatra. Am apăsat play și am început să cioplesc bucăți de înghețată cu o linguriță care la un moment dat a început să se îndoaie îngrijorător de mult. —Bună, Sammy. Tom aici, nătărăul adorabil din Tipperary. îmi cer scuze că am fost cu capsa pusă ieri, m-ai prins într-o stare groaznică. în noaptea asta se dă o petrecere undeva, vrei să mergi? S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
plângându-i-se lui Lee în legătură cu decizia comisiei; așa cum a spus și el, asta ar fi fost cea mai rapidă cale să-și strice reputația. Peste lucruri de genul ăsta pur și simplu trebuie să treci. Paul e lejer; mă îndoiam că ar fi avut pică pe Lee chiar dacă ar fi știut că a votat împotrivă. Cu toate astea, mai aveam o săgeată de aruncat. Atunci de ce te-ai mai deranjat să mă cauți la muncă? Paul a zâmbit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
al treilea, bucăți de geam curgând în jurul lui ca niște bucăți de gheață spartă, strălucind când prindeau lumina lămpilor de pe stradă. A căzut în fața casei ca un manechin împăiat într-o acrobație pentru film. Timp de câteva secunde m-am îndoit că ar fi el. Părea să fie o glumă, mâinile și picioarele rășchirate în aer, corpul greu ca plumbul, nici urmă de luptă împotriva inevitabilului. Zgomotul pe care l-a făcut când a atins pâmântul era nimic în comparație cu cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că voi doi ați mai vorbit, mă duc direct la Shelley și la Judith, iar ele se vor duce direct la poliție. Nu eram așa de sigură de asta pe cât părusem. Shelley și Judith probabil că ar mușamaliza totul; mă îndoiesc că agenția de asigurări le-ar plăti furtul comis de unul dintre angajați. Dar nu aveam de gând să-i spun lui Harriet asta. Am văzut-o cum i-a înghețat sângele în vine când a auzit de poliție. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
restul corpului și că pluteam peste el. Și avea sens. Părți din corpul meu nu păreau să fie ale mele. Zăceam jumătate pe asfalt și jumătate pe altceva, iar mâna de sub mine nu se mișca oricât aș încerca să-i îndoi degetele. Oh, Dumnezeule, am pierdut o mână. Nu mâna dreaptă, Te rog, Doamne. Apoi mâna s-a mișcat, prinsese viață singură. M-am holbat la ea cu oroare și pur și simplu nu-mi venea să cred. Dintr-odată m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că și eu aș fi în stare s-o fac... Acum Bogdan cred că și-a aprins o țigară, pentru că s-a întors cu spatele și nu-mi dau seama ce face. Uite-l, uite-l cum mă privește, se îndoaie zidul palatului de privirea pe care și-o aruncă spre mine, prin el. Se întoarce. Plânge. - Luca, ceva nu e în regulă! O simt! Lumea este construită după reguli greșite, iar eu vreau s-o schimb, înțelegi?! Pronunțând ultimele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
limbă astfel: „kai!”. Cu un urlet, directorul sări cu picioarele pe birou, unduindu-se, țintuind cu privirea sa goală și verde câteva dintre ciudatele vestigii ce îi împodobeau încăperea. Clossettino înșfăcă două dintre ele cu o asemenea forță, încât le îndoi, trădându-și astfel energia anormală, de proveniență Luciferică. Era vorba despre un craniu, respectiv o suliță bizantină ieftină, probabil un suvenir mizer adunat de prin cine știe ce călătorie. Clossettino sărută craniul, apoi îl linse, strecurându-și limba în orbita goală. Cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
este? Ce zeu din panoplia figurilor celeste s-a întrupat în corpul aureolat de fantastică lumină al acestui conducător de car ceresc? Desigur, cred că nu cine-aș vrea eu. Poate cumva am să-i pot vedea chipul? Mă cam îndoiesc. Nu, desigur, nu-i cazul să înnebunesc definitiv tocmai acum privindu-l, iar figura lui rămâne oricum ascunsă în chiar dosul nimbului diamantului uluitor pe care îl ține în mâini. Nimic, nimic mai inuman decât acest tablou a ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]