3,818 matches
-
mai văzut în viața mea niște pisici așa mari! Și vărgate pe deasupra! Curios, Rufus întoarce capul. — Nu-s pisici, zâmbește, ci pui de tigri. Din întunericul zidului se conturează pe nesimțite un perso naj fantastic, cu o coroană pe cap, înfășurat într-o pânză fină de diferite culori, care se schimbă în funcție de cum bate lumina torței din perete, trecând rând pe rând de la albul orbitor al crinului la galbenul șofranului și la roșul aprins al trandafirului. Face o plecăciune adâncă în fața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de mirare că la aproape 18 luni nici nu se poate ține pe picioare de gras ce e, bombăne în continuare Pomponia. Asta pentru că-l îndoapă cu toate prostiile, ca pe o gâscă. De câte ori nu le-am zis să-l înfășoare strâns, să nu i se îndoaie oasele sub atâta greutate... Pruncul, ca și cum ar vrea să-i răspundă la reproș, se ridică trepădând mânios din piciorușe, aidoma unui mic Marte răz boinic. Germanicus nu mai este însă atent la ei. A
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
criminali la nevoie, dacă sunt bine plătiți, mațe-fripte în căutarea unei mese bune, poeți a căror singură resursă de trai este spiritul... — În țarina săracă, stăpâne, nici taurul nu se silește, îi întrerupe gândurile un individ numai piele și os, înfășurat într-o togă jerpelită și uzată până la urzeală. Germanicus îl recunoaște imediat. Clutoricus Priscus. Poet talentat și inteligent. Scrierile lui, pline de ironie și sarcasm, nu sunt lipsite de originalitate. Iar despre el a vorbit întotdeauna cu respect. — Dacă trupul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ulei parfumat în creștet, pe care îi masează cu o mână expertă în pielea capului. — Iluzia tinereții e completă, scrâșnește Tiberius printre dinți. Îl refuză cu un gest scurt pe Lygdus, care îi prezenta tunica. — Toga, cere răspicat. Și-o înfășoară direct pe piele, ca în vremurile de demult. Își trage apoi în picioare calceii. Un frison îl străbate pe neașteptate. Lygdus înțelege. Desface curelele de piele ale sandalelor și-i învelește picioarele de la gleznă până la genunchi cu fâșii de in
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toga. Se drapează cu artă, desigur, însă lasă prea multă libertate gustului personal. Toga trebuie aranjată riguros, să stea drept pe umăr, nu să cadă pe braț. Și nici nu o aduci imediat pe cel stâng, ci mai întâi o înfășori în jurul taliei, ca pe o centură, ca să formeze pliuri largi când o arunci pe spate. Probabil că poartă o stofă dintr-o singură bucată, nu din două. Cuprins de o bănuială neagră, își pipăie discret propriul veșmânt, ca nu cumva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
strigă înecându-se în plâns. În acest moment apare grupul de flamines. În fruntea lor pă șește cu demnitate dialul, slujitorul lui Jupiter, urmat îndeaproape de flaminii lui Marte și Quirinius. În spate urmează ceilalți preoți minori, reprezentanții plebei. Cu toții înfășurați în mantalele lor ciudate, legate pe umeri cu două fibule peste toga albă cu tiv de purpură. Pe cap poartă apex-ul înalt și brodat, prins sub bărbie cu niște curelușe de piele și terminat atât de ridicol cu pampo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nervos cu umărul și apucă brațele bătrânului pontif. — Ține-te de mine! îi poruncește. Culege apoi toiagul și i-l pune în palmă. Flaminul reușește cu chiu, cu vai să-și ridice trupul bicisnic. Rămâne în picioare, tremurând de epuizare, înfășurat în toga lui groasă de lână, prinsă în copci. Tiberius Nero se uită lung la el. Îl cuprinde mila, dar și dezgustul. Această epavă umană este Paullus Fabius Maximus, slujitorul lui Jupiter, cel mai important dintre toți flaminii. Dar, mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi îngrijite și bronzate. Hotărăsc că aș arăta fantastic chiar și într-un halat de baie. Mă uit la vechiul meu halat de baie care atârnă după ușă: e imens și voluminos. Îmi place la nebunie să mi-l înfășor în jurul trupului pentru că mă simt bine, însă încercând cu disperare să ignor faptul că arăt ca un balon cu picioare. Dar când o să ajung slabă, am să păstrez halatul. Fiind unul bărbătesc, se va aduna în falduri în jurul noului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mâinile, iar eu voi părea drăguță și vulnerabilă. Atunci o să arăt minunat chiar și dimineața. Îmi închipui că l-am întâlnit deja pe domnul Perfect și că stau fără machiaj și cu părul ciufulit încolăcită într-un fotoliu, cu halatul înfășurat în jurul meu, lăsându-mi la vedere doar picioarele lungi și strălucitoare, genunchii osoși. Și normal, el va fi îndrăgostit până peste cap de mine. Mă gândesc la asta ceva timp, după care îmi amintesc de revista mea. O scot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
curând. ― Mai dă-mi o dată adresa. Așa și fac. ― Doamne, tu chiar îl placi, nu-i așa? spune Sophie, care stă pe canapea făcându-și unghiile. În cap are înfipte tot felul de obiecte țepoase și poroase, părul îi e înfășurat în noduri strânse și mici - se pregătește pentru diseară. Dau din cap fericită, când deodată, realizez ce se va întâmpla când va veni Ben: așa cum arată ele acum, nu există nici o șansă s-o placă pe vreuna dintre ele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
altfel, cine poate crede că Jemima, draga noastră Jemima Jones, ar putea trece ca o vijelie? ― Ce să crezi? spune Jemima distrată. Și-a ochit vechea ei haină neagră și imensă, pe jos după canapea. O scoate și și-o înfășoară în jurul trupului ca să-i țină de cald: Jemimei Jones îi e deseori frig, pentru că nu mai are căptușeala care-i încălzea oasele. ― Uită-te la tine, spune Geraldine. Ești slabă. ― Nu fi ridicolă, îi răspunde Jemima. Cu greu pot trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-ți face griji, am toate instrucțiunile pe cardul AT&T. Geraldine m-a salvat din nou, insistând să iau această cartelă, ca să fie cât mai ieftin când îi dau raportul referitor la progrese. ― Bine. Ne vedem curând. Ies din baie înfășurată într-un halat de baie alb și pufos pe care Brad, grijuliu cum e, mi l-a agățat pe spatele ușii; am un alt prosop alb și pufos imens înfășurat peste părul umed. Îmi scotocesc în geantă și scot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
referitor la progrese. ― Bine. Ne vedem curând. Ies din baie înfășurată într-un halat de baie alb și pufos pe care Brad, grijuliu cum e, mi l-a agățat pe spatele ușii; am un alt prosop alb și pufos imens înfășurat peste părul umed. Îmi scotocesc în geantă și scot de acolo o mică broșură cu instrucțiuni de la AT&T. Citesc instrucțiunile, după care mă așez pe pat și ridic receptorul. 1 800 225 5288. ― Bună ziua și bine ați venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
perfectă, deși nu mai am nevoie să mă încurajeze să cheltui și mai mulți bani decât am făcut-o deja. Pur și simplu, nu știu. Încerc o rochiță neagră și deși stau ceva timp pe gânduri, minunându-mă cum îmi înfășoară abdomenul plat și talia, îmi dau seama că e mult prea elegantă: o dau jos și o agăț înapoi cu grijă. Încerc o pereche de pantaloni crem de mătase și un tricou alb - care arată minunat - dar apoi mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
grijă de tine. Înainte să apuc să-i răspund, își înclină capul și-mi dă un sărut. Partidele scurte, mă gândesc eu după zece minute, pot fi la fel de excitante ca și cele lungi, savuroase, languroase. ― Mmm, spune Brad, care mă înfășoară într-un prosop. Poate c-ar trebui să renunțăm la seara asta și să ne petrecem seara în pat. ― Nu te-ai săturat? Omul ăsta chiar nu se poate opri? ― De tine nu mă satur niciodată, spune el, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și se duce la telefonul din dormitor, iar eu mă rostogolesc și mă vait. Alo? îl aud spunând. A, bună. Se lasă o tăcere scurtă, timp în care presupun că ascultă pe cineva. Trag un prosop de pe suport și mă înfășor în el, încă încălzită de delicioasa senzație de după ce facem dragoste, întrebându-mă cum naiba am putut să ratez acest sentiment incredibil vreme de atâția ani. Știu că sună nebunesc, dar sunt sigură că-l aud pe Brad vorbind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în micul apartamentul al lui Lauren ca un derviș. Cu ce să mă îmbrac, cu ce să mă îmbrac? Trag pe mine niște pantaloni negri mulați, o cămașă albă încrețită, de in și o pereche de pantofi sport albi. Îmi înfășor o curea de crocodil în jurul mijlocului și-mi scutur capul în toate părțile ca să-i confer părului imaginea aia atrăgătoare și ciufulită, ca și cum de-abia m-aș fi dat jos din pat. ― Mă văd cu Ben! tot țip eu spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de nicăieri, în mers, parbrizul e lovit de niște picături de ploaie, și cerul se întunecă de nori aducători de ploaie. N-am văzut pe nimeni cu cea mai mică urmă de bronz, și pe toată autostrada Kilburn sunt oameni înfășurați în hanorace, oameni care se grăbesc să-și ducă acasă cumpărăturile înainte să le ude ploaia. Ador toate astea, pentru că aici sunt în siguranță. Sunt în siguranță, sunt fericită și protejată. Nu-mi pasă că exact opusul Californiei. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu idei reci, îndrăznețe; Ce puternic e - gândi ea, cu-amoroasă dulce spaimă; El prezentul îl răscoală cu-a gândirilor lui faimă Contra tot ce grămădiră veacuri lungi și frunți mărețe. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfășoară În stindardul roș și fruntea-i aspră-adîncă, încrețită, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau și vorba-i trezea furia vulgară. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfârâind
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
încheie haina plină de șireturi: Să iertați, boieri, ca nunta s-o pornim și noi alături". {EminescuOpI 88} STRIGOII I ... că trece aceasta ca fumul de pre pământ. Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat, cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpân peste Avari; Încet, adânc răsună cântările de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și nu ai teamă; Te întreabă și socoate Ce e rău și ce e bine; Toate-s vechi și nouă toate: Vreme trece, vreme vine. {EminescuOpI 199} ODĂ (ÎN METRU ANTIC) Nu credeam să-nvăț a muri vr-odată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei-nălțam visători la steaua Singurătății. Când de-odată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pîn-în fund băui voluptatea morții Ne-ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu se treziseră la viață. Primăvara nu venise încă. Într-unul din centrele de lucru, misionarul aștepta în picioare răbdător ca unul dintre credincioși să-și isprăvească munca. Într-un târziu, se apropie de el un bărbat cu un ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Shiraishi adresă fiecăruia în parte cuvinte de încurajare, dar când samuraiul se înfățișă la urmă împreună cu Yozō și cu ceilalți trei însoțitori ai săi să-și ia rămas bun, seniorul se ridică de pe scaun ținând cu amândouă mâinile o cutie înfășurată în brocart. — Rokuemon, iată scrisorile Stăpânului! i le înmână seniorul cu voce puternică. Simțind cum tremură din tot corpul, samuraiul primi cutia grea ca plumbul. Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
voce puternică. Simțind cum tremură din tot corpul, samuraiul primi cutia grea ca plumbul. Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit în larg de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și cei patru însoțitori ai săi se uitau muți la flamurile albe și la slujbașii și pedestrașii înșiruiți de-o parte și de alta a steagurilor. Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care le văzuse samuraiul până atunci. În fața ochilor săi, prova se înălța semeață ca zidul de piatră al unei fortărețe, bompresul din vârful provei străpungea văzduhul ca o suliță și pe catargul cel mare construit sub formă de cruce erau înfășurate strâns vele uriașe legate cu nenumărate parâme. Marinarii spanioli care deja se îmbarcaseră erau aliniați pe punte și priveau bărcile apropiindu-se. Unul după altul, japonezii urcară pe punte pe o scară de frânghie ce se legăna. Vasul avea trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]