5,677 matches
-
și se înfioră de plăcere. Abia mai putea respira. Încet, timid, mâna îi alunecă în jos și mai jos, dar simți numai căldura pielii. Șocuri electrice îi coborau în spirală din vârfurile degetelor până în tălpi și, fără să vrea, își înfipse unghiile în coapsele lui. Spălându-i șamponul de pe păr și ștergându-i ochii cu un colț de prosop, Mircea îi mângâie gâtul cu buzele, iar cu limba îi aduna picăturile de apă de pe vârfurile urechii. Apoi o mângâie pe spate
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
puroi abject În boala rătăcită iubirea doar rănit-a Și-a-ncremenit în suflet, ca simplu obiect Cu răsuflarea-mi spartă, cu mintea-mi înnorată Îngenuncheat-am în fața ta, iubire, Dar mâinile-ți de aur țineau cu dor o daltă În mine înfigând-o, făr’ de păcat și-orbire Referință Bibliografică: Ne-am împărțit unul altuia pământul / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1707, Anul V, 03 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NE-AM ÎMPĂRȚIT UNUL ALTUIA PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352585_a_353914]
-
de legende, pe acel pământ binecuvântat în care râurile curg pe nisip de aur, munții, învăluiți de codri nemăsurați, ascund în sânul lor comori necunoscute, dealurile sunt acoperite cu vii și livezi, câmpiile - de holde îmbelșugate. În Oltenia și-au înfipt românii cele dintâi steaguri cuceritoare, și tot în Oltenia am avut cel dintâi voivodat;iar în zilele grele Oltenia me-a dat pe Mihai Viteazul, pe frații Buzești, pe Tudor Vladimirescu, atâtea suflete mari, atâtea pagini frumoase și înălțătoare în istoria
VARVARA&MITE MĂNEANUDEDICATIO CONSTANTIN BRÂNCOVEANU-300 DE ANI DE LA MARTIRIU. OLTENIA de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350573_a_351902]
-
al Europei. Nu te bucuri prea mult de acest privilegiu, pentru că un pod, o pasarelă nou nouța, a început să intre-n tremurici din cauza ploilor, iar picioarele-i au hotărât s-o ia la vale după pământul în care erau înfipte. Revenim astfel la vechiul și întortocheatul drum spre Sebeș, apoi, după o scurtă perioadă de timp și spațiu ne urcăm iarăși pe noua autostradă și nici nu ne dăm seama cât de repede am ajuns ... dincolo de Deva. De acolo până la
ZILELE EUROPEI LA VIENA DE PUIU RADUCAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350540_a_351869]
-
la noi hărți, ne folosim din nou și permanent de o altă descoperire a științei și tehnicii moderne, GPS-ul. Parcă fusesem de o viață pe acest drum. Nu am greșit cu nimic și deodată micuța minune ce stă cuminte, înfiptă-n parbriz “strigă la noi»: -Ați ajuns la destinație! Întrebăm de adresa... Kepler Plazz și ni se spune că acolo suntem. Trimitem mesaj domnului Godja că am ajuns și ne comunica expres că suntem exact la locul unde trebuie și
ZILELE EUROPEI LA VIENA DE PUIU RADUCAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350540_a_351869]
-
provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate depăși, dar care îi rămân pe viață în cârcă, asemenea unei jivine cu ghiarele înfipte în grumaz. Părintele Calciu știa că o cădere poate fi depășită numai prin asumarea ei conștientă și responsabilă, și aceasta l-a făcut, până la urmă, victorios” - potrivit aprecierii cuprinsă în „Predoslovia” cărții, semnată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]
-
little” și nu pe “yes”, interlocutorii începeau să turuie în engleză cu o viteză mult mai mare decât în serialele de la televizor. Rezultatul era în general un fiasco și, în final, îmi arătau un tabel cu prețuri în care îmi înfigeam degetul. A doua categorie de cehi era formată din cei care știau engleza cam cât mine. Pronunțau cuvintele clar, răspicat, folosind superfondul superprincipal de cuvinte. Cu ei nu dădeam niciodată greș. În general, îi găseai în magazinele, restaurantele sau tarabele
NUNTA DE CORAL LA PRAGA de DAN NOREA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350544_a_351873]
-
pot strica pielea și ar fi păcat,auzi regele o voce în cap și își dădu seama că vocea avea dreptate, deși nu știa a cui este. Comută pe glonț și apăsă trăgaciul! Era însă foarte emoționat și glonțul se înfipse într-un trunchi. Alb și strălucitor, inorogul se uită la el cu o privire ce denota un dispreț cumplit și sforăi de parcă ar fi râs. Un râs cam ironic, dar și plin de tristețe... - Nu pot să înțeleg cum de
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
aleargă mirese nevrotice, cu voalul inflamat de reziduuri fetale. camera mea are gheare cât un divorț malformat, râcâie pe ascuns creierul înrămat în suspine, declanșând dorul ca o soluție contra violenței singura soluție transmisă intuitiv, un fel de tsunami convalescent, înfipt în pragul cu pretenții de frontieră. Templul orbirii Nu există trup în templul orbirii, oasele curg într-o mocirlă de scrum, celula își urcă mătasea pe diguri, nu o mai paște mielul de plumb, rămân donatorii de albă țărână să
CARMEN TANIA GRIGORE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350619_a_351948]
-
întărească, semn că senzațiile erau de plăcere și dorință. Mă cuprinse cu mâna pe după gât și-mi mângâie părul de pe ceafă. Din nou, ajungând cu buzele la lobul urechii, i le-am sărutat. Mă strânse apoi cu putere de brațe, înfigându-și unghiile tăiate scurt în carnea lor. Simțeam că tot corpul ei era numai chemare. Chemarea dorințelor stăpânite mult timp. Încercam să nu mă grăbesc, să fiu rațional, însă raționalul a dispărut, nu-l puteam controla, nu-l puteam conduce
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
Basarabia nu avusese niciodată o voce cu adevărat distinctă pe tărâm interpretativ în stare să susțină cu o tenacitate ieșită din comun idealurile naționale continuu maltratate de-a lungul vremii de acele rațiuni dictatoriale meschine, care, printr-o semnătură adânc înfiptă în fibra unui tratat politic mârșav, au retrasat granițe statale diverse și au cârmit către Siberii înghețate mase întregi de destine umane încolonate neceremonios la tragedia propriei lor vieți. Alături de Grigore Vieru, Dumitru Matcovski, Leonida Lari, Ion Hadârcă și atâția
ZBOR PE-O ARIPĂ DE ETERNITATE... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351335_a_352664]
-
și-n euforia unei posibile regăsiri, aș strânge în brațele mele săteanul nobil ce a rămas legat de glie.” - mărturisea Ben Todică unui reporter. Fără îndoială, spre cinstea lui, în ciuda tuturor furtunilor compatriotul nostru este un român cu rădăcinile adânc înfipte în glia natală, cu fibră tare, greu de răsucit. (Ben Todică- „Între două lumi”, ediție revizuită și adăugită, Editura „Aprilia Print”, Timișoara, 2012) A poposit pe pământ australian (Melbourne) în 1979, mânat mai degrabă de curiozitatea tinereții, cum singur mărturisește
DINCOLO DE PASIUNEA PENTRU ARTĂ. LA ANIVERSAREA LUI BEN TODICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351322_a_352651]
-
De unde i-a venit glonțul?, m-am întrebat. Trimisul morții a venit din spatele meu. Eu ar fi trebuit să fiu ținta. Nici acum nu tăgăduiesc să cred că glonțul acela a trecut pe sub brațul meu în timpul vâslitului și s-a înfipt drept în inima nefericitului meu comandant de grupă”. Și povestitorul încheie cu un oftat adânc: “Așa a fost să fie. Nu la potopul de pe Don, ci la Tisa, aproape de casă”. Moș Nică Paiu ni s-a arătat ca un fulg
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
-l! Vouă, celor care nu mă citiți cu nedisimulată tristețe vă spun: nu veți cunoaște nicicând înălțarea din Clarviziunea obscură nici drumurile celeste Spre Fericitul Nicăieri unde chiar șiruind cuvintele pot să tac ore în șir vinovat ca o fereastră înfiptă în ziduri și nici Corabia, la care zi de zi am lucrat ca la o mare construcție căreia rând pe rând i-am probat prova, babordul trirema odgoanele gălețile cu rouă corabia care nu-i o corabie ca toate corăbiile
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
sânge, până ce crăpa de preaplin! Numai așa și după aceea încep să se usuce, pornind de la rezervorul explodat prin suprasarcină. Atunci când este în exercițiul aspirației, când funcționează ca atare, ploșniță, (chiar dacă îi rupi abdomenul-cisternă) nu se decuplează din efort: își înfige tot mai adânc acul otrăvit în carnea victimei și continuă să pulseze sânge, risipit către nicăieri, cu ultima fărâmă de vitalitate concentrată care i-a mai rămas în fălci... de unde putem deduce că, forța dobândită prin vampirism, se manifestă asemănător
PLOŞNIŢA PUTERII LA ROMÂNI de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351389_a_352718]
-
degetul. Ne spălam pe față. Urma cel mai frumos ritual. Pe turtițe mici și rotunde din făină de mălai, scoase din cuptor chiar în dimineața Crăciunului, mama punea o sarma, o bucată de caltaboș și una de friptură. In mijloc înfigea o lumânare, pe care o aprindea. Mirosul de tămâie și plâlpâirea lumânării mă încântau nespus. Parcă mai mult decât miile de beculețe puse acum prin pomii din Cluj. Ne duceam la vecini cu turtițele. Mama zicea că asta e pomană
CRĂCIUNUL POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351465_a_352794]
-
făcea nițel într-o „rână”, pe mijlocul ei era „albia” unui șuvoi năvalnic, pe timp de ploaie acesta „alinia” totul în cale, era zbatere mare între orătăniile care scăpau printre ulucile subțiri de oțetari, de fapt niște bețe mai groscioare înfipte de multe ori direct în glod și împletite cu tulpini de trestie, mărăcini și măceși, crengi și tulpini de caiși sau meri sau, pur și simplu în loc de gard cu vecinii, baloți de paie amestecați cu mărăciniș, brusturi și tufe de
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
invitație... Am lăsat să alunece doritul oaspete pe poarta larg deschisă, printr-o mișcare ușoară și prelungită. O clipă mai târziu, m-am retras și am repetat mișcarea, într-un ritm mai alert. Iubita mea părea înnebunită... gura i se înfipse în umerii mei și mă mușcă destul de tare... De plăcere, nu am simțit durerea și m-am pierdut de tot. Ea gemea la fiecare zvâcnet. Cu o mână îi mângâiam sânii și cu cealaltă o ridicam de funduleț, împingând tot
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]
-
foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încăodată, deși l-am mai văzut de multe ori. În urechi îmi răsunau
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > PRIN ALTA DATA Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului (Pictura Salvador Dali) O lume se desparte Misticul pervers, Lucire, doar imagini Înfipte-n nimb de vers. Se-așterne altă lume Se mișcă dor de faptă, Dar totul se ascunde În dans prin altă dată . Sunt mistic, sunt aprins De focu-nchipuirii, Prin muguri de albastru Se schimbă legea firii. M- așez la tâmpla
PRIN ALTA DATA de PETRU JIPA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350839_a_352168]
-
și executară brusc o mișcare de răsucire, atât de reușită încât proaspăta nimfă se trezi pe burtă, cu fața pe scândura slinoasă, dar nu avu nici acum timp pentru tânguiri inutile, fiindcă satirul o penetră la fel de frenetic. Unghiile doamnei se înfipseră în lemn și un răget animalic îi rupse coardele vocale. Deși avusese, mdeh, ca orice om, în viață, felurite fantezii sexuale, aceasta se dovedi executată fără nici un preambul, doar cu sălbăticie. Urletele de victorie ale cavalerilor însoțeau icnetele piticului de
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
ca să nu moară sufocată, iar namila căzu pe podea cu un zgomot asemănător unor tingiri aruncate pe trotuar. Nu gemu și nici nu încercă să se ridice, mai ales că, așa cum a observat Silvia, înainte de a răcni, avea un topor înfipt în cap. În cameră se produse un taifun. Toată lumea scotea țipete pe diferite voci, se agita și dădea să iasă. În îmbulzeală cavalerii călcară în picioare niște domnițe care se împiedicaseră în fuste, dovedind astfel că dormitul cu armura pe
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
a petrecut și, în 1996, la preluarea mandatului de către Emil Constantinescu. Închiderea președintelui, din afara FSN, în turnul de fildeș. La vedere, în mass media apare consensul, chiar laude la adresa noului președinte, lingușeli din partea prim ministrului-plagiator... prin spate, însă, i se înfig atipicului președinte, fără încetare, cuțite. Prin agenții de influență. Mai mult sau mai puțin subterani. Circuli cu autobuzul, tramvaiul, troleul și, brusc, auzi o voce din senin: „Mai lasă-mă dom'le cu adormitul ăsta de Iohannis! Nu vezi că
TABLETA DE WEEKEND (114): OPERAŢIUNEA MAREA IZOLARE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350869_a_352198]
-
crede în El - Dumnezeul tuturor ființelor din Univers. Cum “norocul sosește când te aștepți mai puțin” s-a adeverit și de această dată prin sosirea bunicului Costea - venit din pustiita Dobroge unde-și avea gospodăria. Acesta, un bărbat hâtru, bine înfipt în pământul dobrogean asemănător celui din Elada străbunilor săi, s-a oferit imediat să-i poarte micuței de grijă, așa cum își îngrija de o viață mieii, iezii, vițeii și mânjii fătați în saivanele si grajdurile lui primăvara, când natura renaște
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]