2,269 matches
-
tina și cu Gămălie. Mai târziu a intrat și Savin pe ușă, a zis doar "Salut!" și s-a trântit pe pat, ca să frunzărească una din cărțile lui despre OZN-uri. Mi-a venit brusc în minte valea verde și înflorită, transparentizată de soare și fluturi, cu cele două corpuri goale în mijloc. Nu mă puteam însă concentra, pentru că mă bruiau imbecilii din dormitor, care dezbăteau cu neașteptată pasiune problema dacă tipa pe care-or s-o ia de nevastă se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mea femeie. O prostie, faptul că era puțin mai înaltă decât mine, ne-a despărțit până la urmă. Dar în briza aceea de aprilie îi sorbeam din ochi gura rujată și sânii care-i bombau helanca. Ne mâncam prăjiturile pe terasa-nflorită și vorbeam, firește, despre foștii colegi din IV F: ce mai face Mortul, pe unde mai e Cici, cu cine mai umblă Calceola Sanda-lina... Băieții erau mai toți în armată, fetele toceau pentru admitere... Și deodată fața dulce, cu nas
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urmă lumea se conformează spuselor sale, Mare figură! Nu l-am mai văzut de mult! Și sufletul meu nu s-a scuturat încă de starea aceea confuză, de acel sentiment pe care-l încerci atunci când privind cu bucurie o pajiște înflorită năvălește deodată o turmă de porci lăsând în urma ei cadavrele de flori, nu atât cuvintele urâte ale acelui bătrân m-au întristat cât mai ales, acum îmi dau seama, mi-era rușine de emoția reală pe care am trăit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
manevre, și după câțiva metri s-a dat toată lumea jos din tren, trebuiau să schimbe locomotiva, sau ceva asemănător, Aida și femeia bătrână dispăruseră, privirile mele sunt atrase undeva într-o grădină, nu departe de linia ferată, de un copac înflorit, semăna cu un magnoliu uriaș, dar florile lui erau mult mai mari decât cele de magnoliu, și dispuse pe fiecare bucățică de creangă, erau albe florile, m-am apropiat fericit de copac să rup o creangă superbă ce se legăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
uriașului cearceaf alb, cântă badea-i om de omenie, trei sferturi din tablou îl ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și-n colțul din dreapta sus mâna delicată ce pune clama de lemn, o bucată de cer alburiu, o creangă de prun înflorit, mi-amintesc sârmele pentru rufe, atârnate între pruni, de la un prun la altul, Așternuturi în soare, soarele nu-i, darul lui Theo de a face prezente lucruri care sunt absente din tablou, pe fereastra ce dă spre grădină, văd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-mi dau seama de unde vine cântecul și deodată izbucnește limpede foarte aproape de noi, Badea-i om de omenie, șialalalalalala, dar sărutul nu-l prea știe, șialalalalalala, și mă roagă ziua toată, dau colțul gardului de nuiele, printre prunii albi înfloriți rufe albe întinse la soare, Io-l sărut de nu mai pot, el îndată uită tot, o ghicesc în spatele rufelor, așternuturi mari de pat, albe, i se văd doar picioarele goale în iarba de sub pruni și umbra prin albeața strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
numai picioarele goale de la genunchi în jos în iarba tânără și, din când în când, degetele ridicate peste frânghie fixează în clame de lemn rufele, nu-i destul de înaltă dacă privirea nu-i trece peste frânghia bine întinsă între prunii înfloriți, cântecul vrăjit încă o dată și-ncă o dată, bade pălărie nouă, mâna dreaptă îmi umblă grăbită pe coala albă, desenul începe să prindă contur și în momentul acela soarele trecut de amiază se lasă brusc în florile de prun, printre crengi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nouă, șiadiradirara, tu mi-ai rupt inima-n două, șiadiradirara, tu mi-ai rupt-o tu mi-o coase cu fir roșu de mătase, Ochii mei atrași magnetic de colțul acela, umbra feminină văzută prin cearceaful ud, creanga de prun înflorit, soarele bătând în albul cearceafului și ochii mei se apropie tot mai mult, ca un aparat de fotografiat care își reglează distanța, decupez din realitate doar colțul acela pe care-l măresc la adevărata lui dimensiune în raport cu privitorul, o hiper-realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sunt elevă aici. Nu mă plictisesc niciodată, deoarece învăț zi de zi lucruri noi, care mă pregătesc pentru viață. Când voi fi mare, voi reveni aici, că să îmi vizitez draga scoală. Oare voi găsi toate lucrurile la fel? Livada înflorită? Băncile frumos aranjate din curtea școlii, pe care stăteam de vorbă cu colegele mele? Sper că da! În clasa a V-a, aș vrea să rămân tot aici, la acest colegiu, unde din când în când să o mai întâlnesc
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
le mișc. Începeam să înțepenesc, răceala se întindea asupra mea ca un suflu venind din pâlnia imensă. Mi-am strâns aripile lângă mine și am privit dincolo de golul în care se învârteau, într-o spirală interminabilă, culori, ramuri de copaci înfloriți, raze de soare, frunze răzlețe, sclipiri aurii, valuri de apă limpede, zăpadă spulberată înspre nori și ace de ceas. Era ceva amețitor și impresionant, acea priveliște rotitoare... însă, fără să-mi dau seama, pâlnia se apropia de locul în care
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nu mai era nimeni acolo, dacă fusese cândva... clădiri de metal și sticlă în care se reflectau culorile apusului - sau răsăritului - ziduri erodate de vremuri inexistente, copaci cu frunze verzi sau cu frunze îngălbenite sau deja cu crengile pustii, copaci înfloriți, copaci de diverse feluri, pui de copaci... la fiecare colț de stradă răsuna un ecou, niște pași, niște glasuri, niște prezențe fantomatice care erau de fapt poveștile... însă nu locuitorii. Legendele de demult și basmele încă neinventate, așteptând să apară
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
găsesc altul nou, mi-am propus să ajung dincolo, în partea cealaltă a lagunei. Mergând pe malul stâncos, am ajuns la ruinele unei porți de marmură albă, coloanele fiind acum acoperite de iederă, trandafiri sălbatici și alte plante agățătoare, unele înflorite, altele atârnând deasupra arcadei, parcă amintind de alte vremuri, plantele înviorând marmura prin prospețimea lor eternă și colorată. Poarta era doar un arc în mijlocul drumului, câteva coloane vechi, însă cândva fusese mult mai mult... o intrare spre vreun monument sau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ne redefinim în această lume, descoperind ceea ce ne este benefic să fim. Învățăm de la natură să zburăm ca păsările, să fim neînfricați ca leii, să apărăm ceea ce iubim, să avem dulceața mierii și limpezimea apei, să fim frumoși ca pomii înfloriți și miraculoși ca înnoirea primăverii, să creștem ca grâul auriu, să ajungem înțelepți și infiniți ca cerul și oceanele... să ne simțim eterni ca munții și rapizi ca apele râurilor, să ne schimbăm ca anotimpurile și să strălucim ca soarele
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
În favoarea ei; pe acestea trebuie să le aduc la suprafață“); iată, scoate o pungă cu tot felul de tăieturi Înăuntru. Citește. Jurnalul lui M. Merg prin baia de miros de tei, mă Înăbuș de plăcere. Când Bucureștii dau În tei Înflorit, nimic nu mă mai ține În casă, ies afară, Îmi umplu pieptul, merg, merg cu nările În ofensivă. Nici un oraș din lume nu are, cred, acest parfum paradisiac vara precum orașul ciobanului Bucur, care a adormit la umbra teilor uitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
explodează Într-o năvală de sunete, ce curg ca un fluviu sonor, se dilată, fulgi materiali ce se presară apoi peste lucruri cu o plutire Înceată. Nimic mai dumnezeiesc decât ploaia de sunete ce se afundă În baia de tei Înflorit când eu pășesc prin unghiul mai obscur al străzilor Înguste, atras de mișcări secrete, de foșgăiala erotică a pisicilor, izbindu-se de acoperișuri cu zgomot solzos și greu. Într-o zi ca aceasta, Mephisto se plimbă printre oameni cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acea zonă a incorporabilului, mă situez când scriu; fiecare cuvânt scris asistă, chiar În actul scriiturii, la propria-i geneză; el ia formă din ceața ce plutește deasupra apelor; „De ce m-ai strigat, soră?“; alergat de cuvinte pe marginea miriștilor Înflorite, a doua oară pândit de spicele de grâu coapte, ademenit de greieri În țărâna somnolentă; „De ce m-ai strigat, soră, nu știai că scriu?“; mă Întorc spre vorbire ca un prizonier Înrăit măsurând pereții temniței. (azi) Nu pot să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trecut o oră, Întâlnesc un individ; nu se uită la mine, Îl Întreb „strada polizu, vă rog“, face un gest cu mâna În direcția justă; intru pe o alee cu multe tufișuri, nu se vede gard, nimic, doar măceș sălbatic, Înflorit și liliac; sunt beat, nu se poate liliac În iulie, eu văd Însă liliac, albastru bătut, așa cum Îmi place mie; mă apropii, aplec o creangă, trag În piept, aspir miros senzual, mă destind, mă excit, ceva foșnește În tufiș; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu știu nici acum de ce E. m-a invitat la ea acasă Înainte de bacalaureat. Locuia singură Într-o Încăpere mică din fundul acelei curți, unde se ridicau mai multe case ale numeroaselor ei mătuși. Totdeauna, curtea aceea mi se părea Înflorită; miresme de sezon Îmbălsămau aerul până În stradă. Trecusem adesea prin fața casei sale, numai pentru a arunca o privire spre acel cuib secret și a trage În piept miresmele grele ale curții Înflorite. Mă intrigau balcoanele pline de perdele albe. Făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei mătuși. Totdeauna, curtea aceea mi se părea Înflorită; miresme de sezon Îmbălsămau aerul până În stradă. Trecusem adesea prin fața casei sale, numai pentru a arunca o privire spre acel cuib secret și a trage În piept miresmele grele ale curții Înflorite. Mă intrigau balcoanele pline de perdele albe. Făceam dese expediții la Olt, pentru ca, la Întoarcere, să am ocazia de a trece pe lângă gardul scund de lemn și să arunc o privire iscoditoare. Niciodată n-am văzut-o prin curte; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În aceeași prostrație parțială vecină cu leșinul. Când merg pe stradă, pe străzile ei, Împreună cu ea, accelerez pasul și o iau Înainte fără s-o mai aștept. Mă răzbun. (luni) Azi o colegă mi-a Întins o creangă de liliac Înflorit; probabil știa că mă bucură enorm mirosul acela puternic. Am făcut un gest cinic, l-am aruncat cât colo, cu disimulată mânie. Am privit-o disprețuitor. „Ce-mi pasă mie de primăvară! Eu nu observ aceste schimbări din natură, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ani. (iarna, 1965) Vine furtuna, e prevestită de aerul proaspăt ce m-a lovit În piept când dam colțul la Bărăție; țigăncușa care vinde flori acolo mi-a făcut cu ochiul; la biserica lui Brâncoveanu am observat tufe de liliac Înflorit. Liliacul e semnul meu erotic. Atunci când Înflorește, ies la vânat, mă furișez printre Margaretele ce se lasă mângâiate de boarea vântului de primăvară; ah, iar n-am văzut când s-a topit zăpada, iar am fost furat de viață. (acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin ierburi nici păsări, nici fluturi, nu se aud, nu se simt ciocârliile acelea, oare au existat cu adevărat? Te Îndrepți repede spre un grup de colegi, te avânți cu ei să jupuiți acel șarpe-copil găsit din Întâmplare pe răzorul Înflorit, zgâindu-se la o vrabie. El, șarpele nu e decât un element de decor acolo; „copii, dacă o să găsiți un șarpe, o să-i scoatem pielea și o să vă arăt din ce organe se compune corpul său“, spune brutal tânăra Învățătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
urmăritorii: costume din nylon, mătase, meșă fără păr, amprente false și alte articole de latex. Poate arăta de orice vârstă, rasă sau sex Capitolul IX Începuse deja să se simtă amestecul de mirosuri caracteristice pentru acest tip de locuri: liliac înflorit, fum de la patiserii ambulanți, carne friptă de la grătarele celor sosiți de mai demult, creme de protecție împotriva radiațiilor solare... Sachs și Kara se îndreptau cu pași hotărâți spre imensul cort de culoare albă ce aparținea Cirque Fantastique și care temporar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
puse la jug. Veți trece dealurile prin păduri și numai când vei vedea troița din capul satului vei fi sigur că ai ajuns În rai. Și ca să fie aievea miracolul, va trebui să vezi, plutind peste fânețe, fetele cu comănace Înflorite, purtând În ritm ascuns purtata și un balaur mare albastru dormind nepăsător În nori. Este vara În care acceleratul de Constanța a zdrobit la bariera Lizeanu un vagon de tramvai de pe linia lui 17. Ca printr-un miracol, vatmanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
frigider. Spusese că avea telefon. L-am căutat fără să-l găsesc, pe măsuța joasă cu o scrumieră în formă de scoică, pe șifonierul lăcuit pe care se aflau o mulțime de bibelouri, pe divanul vechi înviorat de o pânză înflorită. Pe perete era agățat un poster înfățișând o maimuță cu bonețică de nou-născut pe cap și un biberon între labe, fotografiată în lumina falsă a flash-urilor și a umbreluțelor de polietilenă ale unui atelier fotografic. Se întoarse imediat. Telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]