2,826 matches
-
scaieții, ce nu mai alergau de colo-colo, scoțând șopârlele din vizuinele lor și făcând păsările să se lase la pământ, căci nici să zboare nu mai îndrăzneau când, în sfârșit, ajunse la zenit. Targuí-ul opri atunci animalul, îl obligă să îngenuncheze și înfipse în pământ spada sa cea lungă și bătrâna-i pușcă, ce slujiră drept suport, împreună cu șaua, pentru un micuț acoperiș de pânză groasă. Se retrase la umbra acestuia, își sprijini capul pe spinarea albă a mehari-ului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unde a venit, când soldații, mereu nerăbdători, vor fi obosit să-l caute. „Acum sunt furioși, își zise. Dar peste o lună nici n-or să-și mai amintească de existența mea.“ Către amiază se opri, obligă mehari-ul să îngenuncheze într-o mică zănoagă pe care apoi o înconjură cu pietre, înfipse în pământ spada și pușca, întinse pătura ce îi slujea drept acoperiș, oferindu-i umbra atât de necesară la acel ceas, și se ghemui dedesubtul ei. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urmă, petrecu mai bine de un ceas studiind cu atenție malul, pentru a găsi locul cel mai potrivit pe unde să-și înceapă coborâșul cu cel mai mic risc. Când avu certitudinea că făcuse alegerea bună, obligă mehari-ul să îngenuncheze, îi puse în față trei pumni de orz, își instală cortul și adormi pe loc. Patru ore mai târziu, în momentul când soarele își începea timid coborâșul, deschise ochii de parcă brusc un deșteptător ar fi sunat lângă el. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
transforme în plumb topit, dându-și seama că în groapa formată de salină, fără o adiere de vânt și încinsă de soare, temperatura era mai mare cu cinci grade, iar aerul îi ardea plămânii. Observă că targuí-ul obligase cămila să îngenuncheze și îl aștepta în picioare, lângă ea, cu pușca pregătită, și la mijlocul drumului regretă ce făcuse, pentru că sudoarea i se prelingea pe tot corpul, trecându-i prin uniformă, iar picioarele păreau pe punctul de a refuza să-l mai susțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
caută osânda veșnică. Nici o zi n-a fost atât de lungă. Nici atât de călduroasă. Sarea reflecta scânteierile soarelui, multiplicându-i puterea, făcând aproape inutil minusculul adăpost, anihilându-l și anihilând mehari-ul, căruia îi legase cele patru picioare după ce-l îngenunchease, deși îl durea sufletul să-l facă să sufere fără să fi meritat, după atâția ani în care îl purtase prin nisipuri și bolovănișuri. își făcu rugăciunile ca prin vis, și ca prin vis lăsă să treacă ceasurile, nemișcat, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în timp ce Abdul călărea pe cea mai rezistentă cămilă, o femelă tânără, pe care oboseala și lipsa apei păreau că n-o afectaseră; și când o lumină lăptoasă începu să șteargă stelele de pe cer, cel dintâi se opri, obligă animalele să îngenuncheze și apoi înălță deasupra lor pânza mare din păr de cămilă. După o oră, Abdul-el-Kebir începu să simtă că se asfixia și că aerul nu-i ajungea la plămâni. — Apă, ceru. Gacel se limită să deschidă ochii și să clatine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ispitindu-te și amăgindu-te iarăși și iarăși. Îl recunoșteai sau doar ți se părea, era la tot pasul și, cel mai adesea, vorbea în numele lui Dumnezeu. Viclenia lui era inepuizabilă și vorbea prin gurile celor care se închinau și îngenuncheau la mormintele ucișilor lor. Eroii-martiri, orfanii, în numele lor se făceau și se desfăceau alianțe, apăreau și dispăreau partide, se formau centrele de putere care aveau să decidă și deja decideau care-i voința poporului și blestemul lui perpetuat și amplificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a dezvolta o argumentație, de a te adresa atât rațiunii, cât și sufletului. Tot el Îi făcea să memoreze codul secret pe care trebuia să-l utilizeze În comunicările lor. La sfârșitul fiecărei ședințe, studenții veneau unul câte unul să Îngenuncheze Înaintea șefului misionarilor, care le trecea pe deasupra capului un document care purta semnătura imamului. După care se ținea o altă ședință, mai scurtă, hărăzită femeilor. — În Egipt am primit toată Învățătura de care aveam nevoie. — Nu-mi spuseseși tu odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca și mamei, scrisori lacrimogene. Ținea să mă vadă, fie și pentru o singură dată, Înainte de a muri. Am plecat În goana mare, Întrerupându-mi toate studiile și, pe vapor, Îmi pregăteam rolul pe care trebuia să-l joc, să Îngenunchez la căpătâiul lui, să-i țin cu curaj mâna rece, ascultându-l cum Își murmură ultimele povețe. Toate acestea au fost cu totul inutile. Bunicul mă aștepta la Cherbourg. Parcă Îl văd și acum stând pe cheiul din Caligny, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îmbrăcat În veșmântul de gală confecționat pentru jubileul său, cu fire de aur, podoabe de turcoaz și smarald, tocă Împodobită cu pene. În marea sală a sanctuarului, Își alege locul de rugăciune, i se Întinde la picioare un covor. Înainte de Îngenunchea, Își caută din priviri soțiile, le face semn să se așeze În ordine În spatele lui, Își netezește mustățile lungi și subțiri, albe cu reflexe albăstrui, În vreme ce mulțimea năvălește Înăuntru, credincioși și mullahi, pe care străjile se străduiesc să-i țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alături de nepot. Mama copilului suspina, repeta monoton, Copilul meu, tatăl meu, și sora ei veni și-o Îmbrățișă, plângând și ea și spunând, A fost mai bine așa, a fost mai bine așa, viața acestor nefericiți nu mai era viață. Îngenuncheară amândouă pe pământ plângând morții care păcăliseră moartea. Bărbatul mânuia deja sapa, săpa, scotea cu lopata pământul desprins, și săpa din nou. În adâncime pământul era mai dur, mai compact, puțin pietros, abia după o jumătate de oră de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
alteori cu atenția brusc trezită de un amănunt scandalos al spovedaniei, aplicau la sfârșit o penitență pro forma, atâția tatăl nostru, atâtea ave marii, și hotărau o absolvire grăbită. În intervalul scurt dintre spoveditul care se retrăgea și următorul care Îngenunchea, mușcau dintr-un sendviș cu pui care avea să fie tot prânzul lor, În timp ce Își imaginau vag compensații la cină. Predicile aveau invariabil drept subiect tema morții ca poartă unică spre raiul ceresc, unde, se spunea, n-a intrat nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de picioare, cu licența ta de a ucide zero zero șapte fără valabilitate În acea casă, niciodată, de când ești moarte, recunoaște-o, n-ai fost Într-atât de umilită. Atunci ai plecat din dormitor spre sala de muzică, atunci ai Îngenuncheat În fața suitei numărul șase pentru violoncel de johann sebastian bach și ai făcut acele mișcări rapide cu umerii care la ființele umane obișnuiesc să Însoțească plânsul convulsiv, atunci, cu genunchii tăi duri proptiți pe podeaua dură, exasperarea ta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
eu mă arunc orbește asupra hainelor care își pierduseră deja orice identitate, încerc să bag piciorul tremurând prin mâneca unei cămăși, iar el mă așază pe fotoliu, fața lui se alungește de tristețe, mă îmbracă așa cum faci cu un copil, îngenunchează și îmi leagă șireturile pantofilor, apoi mă ridică și mă conduce pe scări, până când mă lovește aerul rece de afară, arzându-mi fața, cât de mică este distanța dintre rece și cald, picăturile de ploaie îmi lovesc capul în timp ce fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la loc, înăuntrul tubului transparent din sticlă, zdrobind sub genunchii mei mitul lor distrus. Undeva în spate auzeam pași apropiindu-se de mine, dar nu am îndrăznit să îmi ridic privirea, tati, nu te supăra, am izbucnit eu în lacrimi, îngenuncheată printre ruine, îți voi cumpăra unul nou, mâine-dimineață îți cumpăr unul nou, din banii pe care îi vom primi la nuntă, iar el a spus cu vocea aceea joasă, lipsită de viață, dar nu mai găsești așa ceva, acesta este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bucur de viața scurtă, scurtă a florilor de primăvară, care se consumă aproape la fel de repede ca aceea a unui chibrit, iată că printre copaci văd o siluetă palidă învârtindu-se în pași de dans, sărind de la un trunchi la altul, îngenunchează, își pleacă nările spre pământ, ca și când ar împlini un ritual antic, ce îmi trezește frica, imediat cobor grăbită, ies din hotel, merg spre pădure, iar acolo stă el culcat printre copaci înalți și floricele strălucitoare, cu umerii tremurând, urlete provocatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
imediat cobor grăbită, ies din hotel, merg spre pădure, iar acolo stă el culcat printre copaci înalți și floricele strălucitoare, cu umerii tremurând, urlete provocatoare pornesc dinăuntrul său ca din adâncurile pământului. Udi, ce se întâmplă, mă reped spre el, îngenunchez lângă el, ce îți mai fac ochii, vezi ceva? El suspină, ochii sunt bine, dar nu pot respira, îmi este greață, iar eu întreb, de ce ai ieșit, de ce nu m-ai așteptat în cameră, ți-am adus lămâie, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar în clipa aceea îmi dau seama că am mâncat tot, că nu lăsasem nimic pentru Noga, nimic din mâncarea aceasta care îi plăcea atât de mult, cum am putut să fac așa ceva, mă îndrept împleticindu-mă spre baie și îngenunchez în fața vasului de toaletă, nu pot păstra greutatea aceasta în burtă, îmi îndes două degete în gură, simțeam că, atunci când voi da totul afară, mă voi purifica, dar nu voia să iasă nimic, bulgărașii de carne mi se lipiseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu poți dezerta de pe corabia vieții, să o lași pradă cruzimii hazardului, sperasem că nu se va întoarce la mine, nu o pot ajuta, dar iată că acum o aștept, traversez din nou strada pustie, râul fierbe, pe malurile sale îngenunchează mașinile însetate, cum va proceda ea, nu are pe cine se baza, iar eu o dezamăgisem. În cele din urmă, n-am de ales, trebuie să intru, apăs fără să vreau clanța spre poveștile acelea pline de secrete, fetele strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plâns, mucii îmi alunecă pe față, nimic nu mă mai interesează, doar să ajung odată la mașină, să depun trupul acesta bolnav pe bancheta din spate, dar nu voi reuși, labele picioarelor mele cedează sub greutatea noastră, în curând voi îngenunchea în mijlocul coridorului, o grămadă de mădulare care și-au părăsit trupurile, atunci aud zgomotul unor pași mărunți apropiindu-se repede de mine, un copil chel aleargă pe lângă mine și strigă, așteaptă, lasă-mă să te ajut, dar eu nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dai seama dintr-odată că lupta a luat sfârșit, că ea nu are nici un sens, că trebuie să renunți, că nu ai de ales, pierzi totul, dar câștigi o pace fără margini. Privește în jurul tău, Naama, șoptește ea, pereții casei îngenunchează, dar acest lucru îți permite să vezi peisajul pe care l-au ascuns de ochii tăi atâția ani, o ascult cu o disperare care mă supune încetul cu încetul, cum poate sporovăi acum despre prostiile ei, despre clișeele astea, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aveam impresia că se deschide din ce în ce mai mult, până ce buzele mi se vor rupe, ca la naștere, atât de mare era dezamăgirea care mă năpădise, faptul că nu venise mă șocase mult mai tare decât faptul că plecase, întreg trupul meu îngenunchează cu un strigăt sfâșiat, mamă, ce faci aici? Am venit să te ajut, zice ea, scările o aduc din nou spre mine, mă prăbușesc în brațele ei într-o cădere fără sfârșit, îi îmbrățișez genunchii cu o uimire copilărească, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar mie acest lucru mi se pare complet nerealist, faptul că a existat un bărbat cu părul inelat la ceafă, care m-a iubit îndeajuns de mult, încât să mă lase liberă. Îmi amintesc felul în care s-a aplecat, îngenunchind deasupra coapselor mele, iar eu i-am atins pentru o secundă ceafa, atunci a ridicat ochii spre mine, avea un ochi albastru și altul cenușiu, amândoi erau triști, ce îmi promitea el atunci, ce încerca să îmi spună, suspin, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în timp ce soarbe câteva linguri de supă de pui, puțin ceai călduț, apoi se întoarce în pat ca o somnambulă. Hipnotizată de frică, merg pe urmele ei, parcă ar fi un obiect suspect descoperit în stația de autobuz, privesc patul acela îngenuncheat sub greutatea membrelor ei fierbinți, a firelor căzute din părul ei bălai, așternuturile de-a valma unele peste altele, ca și când un cu totul alt om va ieși în cele din urmă de sub pături. Mă simt bine în compania tăcerii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o lumină ciudată, lumină slabă și iritantă, ca de lună în mijlocul amiezii, doar așa, șoptește el înăuntrul gurii mele, iubesc aceste cuvinte, dar iată-l înghețând, paloarea îi cuprinde chipul, ca paloarea lui Udi pe vremea când era bolnav, apoi îngenunchează pe sânii mei cu un oftat de ușurare, n-a fost rău, spune el pe un ton provocator, înveți repede, Naama, încă mai ai o șansă. Imediat ne vom ridica și ne vom aduna oasele, așa cum aduni lucrurile împrăștiate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]