4,243 matches
-
îmbuteliat, expirat deja de vreo doi ani, niște carne înghețată, pe care Vagabonzii au savurat-o tacticos, și câteva sticle de mied. Nimic interesant! Au cotrobăit prin căminul de locuit în fiecare cameră și au găsit, în sfârșit, o hartă înghețată care se despături cu greu. Era sub un teanc de cărți de teologie din biblioteca clădirii. Își dădură seama că ceea ce căutau nu era la Polul Nord, ci în apropierea sa. De asemenea, au văzut pe bucata veche de hârtie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
voința sa diferea teribil de cea a populației, care văzuse că Leveriful era parolist și își ținea promisiunile până la cea din urmă literă. Solicitaseră sprijin și îl primiseră, iar după un an, Ministrul trebuise să se mulțumească doar cu Nordul înghețat. Așa se face că nu dură mult până când ușile albe ale Sălilor din Oman fură deschise, iar înăuntru păși nimeni altul decât Gregory Allston însoțit de doi paznici imperiali. Avea părul încărunțit, care începea să se și rărească. Ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
soțul ei. Augustus închide ochii obosit. Pe fața lui trasă, mustăcește însă un zâmbet ascuns, care îl încurajează pe Antonius Musa să continue: — Am fost chemat la căpătâiul multor bolnavi cărora Themison le-a recomandat să facă scufundări în lacuri înghețate chiar pe gerurile cele mai năprasnice. Augusta intervine siderată: — Dar și tu l-ai tratat așa pe împărat... Cezarul o bate ușurel cu palma peste genunchi. — În tinerețe, Livia, în tinerețe... Suspină nostalgic. Regimul pe care i l-a prescris
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prichindei. — Ai să ajungi să nu mai poți atinge pământul decât atâr nând pe mâinile celor ce te susțin de ambele părți, îl mustră pe băiat. — Lasă-mă-n pace! Proasto! se smucește nervos copilul. Ici și colo izbucnesc chicoteli, înghețate imediat de privirea rece a bătrânei. — Bravo! îi admonestează ea pe pedagogi, bucurați-vă când spune vreo necuviință. Că doar ăsta e rolul vostru: să le stricați copilăria prin plăceri. Fără să-și dea seama, a pus sare pe rana
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se roagă să fi plecat colegele ei de apartament, se roagă pentru puțină liniște și pace, pentru ocazia să fie singură. Dar cum deschide ușa, aude muzica bubuind în sufragerie, le aude chicotelile ce le punctează conversația, și cu inima înghețată, își bagă capul pe ușă. ― Bună, le spun eu fetelor, care stau câte una pe fiecare canapea, făcând schimb de bârfe. Vrea cineva o ceașcă de ceai? ― Oo, Mimey, aș vrea una cu mare plăcere, spun ele într-un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în discuție, pentru că oricum ai privi chestia asta, întâlnirile pe internet sună la fel de ridicol ca răspunsul la reclamele Lonely Hearts - înainte să întrebați, nu, nu am făcut asta niciodată. ― Și, adaugă Geraldine, plescăind cu gura plină de lăptuci crocante și înghețate, fără dressing, Jemima o să-l sune în după-amiaza asta. ― Bravo ție, spune Ben distrat, uitându-se la ceas și sărind în picioare. Mă uit și eu la ceas și văd că trebuie s-o șteargă dacă vrea să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ce adie Cânturi dulci ca un fior, Când prin flori de iasomie Își sting sufletele lor, Astfel notele murinde Blânde, palide, încet, Sbor sub mîna-ți tremurânde, Ca dulci gânduri de poet. Sau ca lira sfărâmată Ce răsgeme-ngrozitor, Când o mână înghețată Rumpe coardele-n fior, Astfel mîna-ți tremurândă Bate-un cântec mort și viu, Ca furtuna descrescândă Care muge a pustiu. {EminescuOpI 19} Ești tu nota rătăcită Din cântarea sferelor, Ce eternă, nefinită, Îngerii o cîntă-n cor? Ești ființa-armonioasă Ce-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
visul ce se-mbină Palid, lin, încetișor, Cu o rază de lumină Ce-arde geana ochilor; Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor flor Dispărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. {EminescuOpI 20} AMORUL UNEI MARMURE Oștirile-i alungă în spaimă înghețată, Cu sufletu-n ruină un rege-asirian, Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumată Gemîndul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, Să fac să rump-o lume ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
simțirea-i să se poată înșela, Să confunde-un craiu de pică cu un craiu de mahala... Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugărește, Pe când craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i crește, {EminescuOpI 163} {EminescuOpI 164} Ochiul înghețat i-l umplu gânduri negre de amor Și deodată e vioaie, stă picior peste picior, Ș-acel sec în judecata-i e cu duh și e frumos... A visa că adevărul sau alt lucru de prisos E în stare ca să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de multe ori împotriva înaintașilor Stăpânului, dar acum el avea rang înalt și era unul dintre vasalii de seamă. Samuraiul îl luă cu el pe Yozō și plecă din sat dis-de-dimineață, iar pe la prânz ajunse la Nunozawa. Cădea o lploaie înghețată și picăturile fără număr se topeau în clipa în care atingeau apa din șanțul ce înconjura castelul împrejmuit cu ziduri de piatră. După ce își trase puțin sufletul în anticameră, samuraiul intră la seniorul Ishida. Seniorul era un om rotofei. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se oprească a doua zi în vale să-și tragă sufletul în drumul său de întoarcere de la castel unde luase parte la o întrunire. La auzul veștii, sătenii din vale începură cu mic cu mare să împrăștie pământ peste zăpada înghețată și să umple hârtoapele și se trudiră să înlăture zăpada de pe casa samuraiului. Riku, nevasta samuraiului, era și ea într-o forfotă nemaipomenită îndrumându-le pe femei și dereticând toate odăile. A doua zi, slavă Domnului, cerul era senin, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiul își spuse că în acel moment începea destinul său. CAPITOLUL III Pe cinci mai am pornit din micul port Ojika. Numit de japonezi „Mutsu Maru”, iar de marinarii spanioli, „San Juan Baptista”, galionul nostru înaintează legănându-se prin apele înghețate ale Oceanului Pacific, în direcția nord-est. Pânzele sunt umflate ca un arc. În dimineața plecării, am privit cu nesaț de pe punte insulele Japoniei unde am trăit vreme de zece ani. Zece ani - mă doare să-o spun, dar Dumnezeu încă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de aceea ar fi fost mai bine ca de acum încolo să mijlocim noi negoțul. — V-aș fi recunoscător dacă ați trimite cât mai repede vorbă în Spania că ordinul nostru a botezat niște japonezi. În ochii lui până atunci înghețați începu să joace o lumină. — N-am să trimit nici o dare de seamă care să fie păgubitoare pentru voi, mă bătu el ușor pe umăr. Padre, dumneata ți-ai greșit menirea. În loc să te faci misionar, mai bine te-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care stătea să cearnă ninsoare, acoperea lacul. Învăluiți în niște haine de paie numite la ei în vale „velințe” și încălțați cu cizme de paie, samuraiul și Yozō așteptau cu suflarea tăiată la marginea apei presărate ici-acolo cu zăpadă înghețată. Dintr-un desiș de trestii uscate, se zărea luciul întunecat al apei unde se adunase un pâlc de rățuște. Yozō îl bătu pe umăr și îi arătă sub un pom, singuratică pe lac, o lebădă albă cu gâtul lung scufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nici din camera însoțitorilor nu se mai auzeau râsete sau cântece. În seara aceea luminile se stinseră devreme la mănăstire, iar clădirea în care ședeau japonezii rămase liniștită ca un mormânt învăluit în întunericul de smoală. Pe povârnișul de piatră înghețat, paznicul de noapte, îmbrăcat cu o manta uriașă și ținând în mână un felinar de fier, mergea încet cu pași răsunători zornăindu-și mulțimea de chei de la brâu. Când ajunse la colțul străzii, se întoarse ca și cum și-ar fi amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Senior Tanaka... și-a luat viața. Rămas în genunchi mă uitam dus pe gânduri la flacăra sfeșnicului din mâna lui. Flacăra se zbătea în mâna lui Hasekura. „Facă-se voia Ta.” Însă, acum această voie era de o cruzime mai înghețată decât gheața însăși. Fără nici un cuvânt, Hasekura m-a dus în camera de culcare a lui Tanaka. Pe coridor era întuneric beznă și pe perete se înfiripau două umbre, dar și eu, și Hasekura tăceam. Doar în încăperea din fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Chipul său era roșu ca racul. Nu e vina voastră, zise împăciuitor seniorul Tsumura. Poruncile Măriei Sale de a opri credința creștină au schimbat totul. — Eu m-am creștinat! La strigătul lui Nishi, seniorul Tsumura își ridică brusc capul. Un fior înghețat străbătu încăperea cufundată în tăcere. În liniștea aceea, Matsuki își îndreptă pentru prima oară privirile către ei. — Adevărat? glăsui încet seniorul Tsumura într-un târziu. Asta e... — N-am făcut-o din inimă, zise samuraiul încercând să-l oprească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scăunel și le strigă numele, apoi se aplecă să-i șoptească ceva la ureche celui care părea să-i fie superior. Acesta era un bărbat rotofei. Desfăcu o hârtie pe care era scrisă pedeapsa și o citi. Sufla un vânt înghețat. În zare marea spumega. Când pedeapsa fu în sfârșit citită, temnicerii îi împresurară pe cei trei și le legară mâinile. Le puseră frânghii și de gât, dar acestea nu erau atât de strânse. Convoiul se puse în mișcare. Coborau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
este un munte acoperit de zăpadă, are o Înălțime de 5892 metri și se spune că e cel mai Înalt munte din Africa. Vârful dinspre apus este numit Masai „Ngàje Ngài“, Casa Domnului. Foarte aproape de acest vârf se află hoitul Înghețat și uscat al unui leopard. Nimeni nu a putut explica ce căuta leopardul la o asemenea Înălțime. Zăpezile de pe Kilimanjaro — Cea mai tare chestie e că nu mai simți nici o durere. După asta Îți și dai seama că Începe. — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Vorarlberg și În Arlberg?Patru ierni, și Își aminti de omul care voia să le vândă o vulpe când intraseră-n Bludenz, ca să cumpere cadouri, și de vișinata bună, cu gust de sâmbure de cireașă, de alunecarea rapidă pe cursta Înghețată a zăpezii pudrate cântând „Hi!Ho! așa a zis Rolly!“ În timp ce coborau ultima pantă Înainte de povârnișul abrupt pe care-l tăiau În linie dreaptă, și apoi depășeau livada din trei mișcări și apoi peste șanț, și de aici pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a zăpezii pudrate cântând „Hi!Ho! așa a zis Rolly!“ În timp ce coborau ultima pantă Înainte de povârnișul abrupt pe care-l tăiau În linie dreaptă, și apoi depășeau livada din trei mișcări și apoi peste șanț, și de aici pe drumul Înghețat din spatele hanului. Își desfăceau legăturile și scăpau de schiuri dintr-o smucitură și le sprijineau de pereții din bârne ai hanului, și prin fereastră se zărea lumina lămpii iar Înăuntru, În fumul și căldura care mirosea a vin nou, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și moșul Îl amenințase că-l bate din nou. Băiatul luase carabina din bucătărie și când moșul Încercase să intre cu forța-n hambar Îl Împușcase, și când s-au Întors l-au găsit În țarc, mort de-o săptămână, Înghețat și câinii mâncaseră din el. Ați Învelit Într-o pătură ce mai rămăsese din bătrân, l-ați urcat pe-o sanie și l-ați prins cu frânghiile, și băiatul te-a ajutat și ați pornit-o amândoi cu schiurile, șaij
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lire și două de câte una. — Mulțumesc, caro, mulțumesc, spuse Peduzzi cu tonul unui membru al Carleton Club care primește Morning Post-ul de la un confrate. Asta da, viață. Gata cu grădina hotelului, gata cu furca cu care sfărâma bălegarul Înghețat. Viața i se deschidea-nainte. Atunci ne vedem la șapte, caro, spuse, bătându-l pe spate pe tânărul domn. La șapte fix. — S-ar putea să nu vin, spuse tânărul, băgându-și portofelul la loc În buzunar. — Ce? zise Peduzzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întuneca devreme. Atunci se aprindeau luminile prin case și era plăcut să privești ferestrele când te plimbai pe stradă. În fața magazinelor atârna o grămadă de vânat și zăpada pudra blana vulpilor cu cozile bătute de vânt. Căprioarele atârnau și ele Înghețate, grele și golite de măruntaie, și păsărele mici fluturau În vântul care le Întorcea penele pe dos. Era o toamnă rece și vântul venea din munți. În fiecare după-amiază ne duceam la spital și erau mai multe variante de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acoperit de o brumă care Înghețase, așa că toți copacii golași, tufișurile, boscheții, iarba și pământul, parcă toate fuseseră poleite cu gheață. L-am luat cu mine pe micul setter irlandez, să facem o plimbare scurtă la șosea și pe lângă pârâul Înghețat, dar abia ne țineam În picioare pe gheața ca sticla, și câinele roșcat aluneca, iar eu am căzut rău de vreo două ori și o dată mi-a scăpat și pușca și a alunecat Încolo, pe gheață. Sub un mal Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]