3,183 matches
-
de mântuială și la care se poate ajunge urcând o scară. Un semn abia lizibil pe care scrie că numele vasului este Nelly. Cam tot spațiul punții este ocupat de cutii de lemn și ambalaje, astfel că membrii echipajului își înghesuie hamacele pe unde pot. Jonathan ajunge lângă motor. Echipajul alcătuit dintr-un căpitan tăcut și un trio de marinari de punte, murdari de funingine, își urmărește somnolent pasagerii, iar fochistul mai aruncă din când în când câte o lopată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
face să spere că ar putea fi o biserică. Lângă ea, două camioane ale căror platforme sunt încărcate cu role gigantice de cablu și în jur, pe o jumătate de milă în fiecare direcție, este o tabără provizorie. Oamenii se înghesuie, gătesc, spală, aduc apă sau pur și simplu se adună în grupuri cu chipuri nefericite. Pe o oarecare distanță, în toate direcțiile, malul râului a fost lipsit de vegetație. Au adunat tot ce se putea arde. Etnografii pornesc în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în jos. Răul din alte ținuturi a fost cunoscut dintotdeauna, iar noii călători Fotse confirmă faptul că pe măsură ce te departezi tot mai mult, cu atât este mai rău până ajungi la locurile unde temperatura este foarte scăzută, unde oamenii se înghesuie unii în alții, iar morții zac pe câmpuri. Cine vine de pe alte tărâmuri ca să-i ia pe oamenii Fotse? Ale cui sunt spiritele supărătoare care le călăresc femeile în fața marii tobe și le face ca din disperare să danseze în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
febră, dar este absolut necesar să meargă în continuare, chiar dacă nu-l mai urmează nimeni. Are prea mult echipament de transportat, așa că-l abandonează pur și simplu, făcând o grămadă sub un copac, apoi renunță și la asta, și își înghesuie niște conserve în rucsac, o pătură o armă, câteva alte lucruri esențiale. Tabăra pare să se clatine, să se încline, să se depărteze de el și cu o smucitură se pune iar în mișcare, indiferent unde s-ar fi dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căreia totul este topit, fără formă și curge. Zace acolo mai multe ore sau zile, în timp ce torțele ard și sunt înlocuite, iar urmele mâinilor se mișcă pe traiectorii predeterminate, precum constelațiile într-un planetariu. Uneori, novici vin să-l hrănească, înghesuindu-i o fiertură în gură, calmându-l cu un lichid amărui. Se uită la bolta plină de palmele lor și simte cum inspiră și respiră stânca, și-l aude pe bătrân care-și continuă incantațiile și descoperă că-și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și Gittens au umplut-o cu grijă și meticulozitate. Au luat câte o bucată din tot ce se găsea în Fotseland: ciubere de apă, brățări Fo, săpăligi, zaruri de oracol.... au fotografiat tot ce n-au putut lua și au înghesuit farfuriile laolaltă cu artefactele, lumina făcând prizoniere în ele ultimele înregistrări ale unui loc pe care-l destinaseră deja istoriei, morții. Popsește o vreme deasupra lor urmărindu-i. Observă luptătorii care se târăsc, șiruri de spinări negre care converg spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la un spectacol, fusesem așe zată între președintele țării respective și soția lui. După concert, urlete de entuziasm pentru dirijor, vine direc to rul teatru lui să ne arate drumul spre cabina lui Sergiu. O puzde rie de spectatori se înghesuiau să-l felicite. Eu, plină de atenție față de doamna președintelui, o liniștesc spu nându-i să nu se îngrijoreze, pentru că e cu mine. Numai că, în mulțimea aceea nebună, m-am rătăcit de director, de președinte și, bineînțeles, de doamna respec
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nemuritori. Asta înseamnă că gestui poetului de ridicare a brațelor spre a arăta ce e pe cer se adresează doar oamenilor activi, celor trudiți de cele opt ore petrecute în zgomotul uzinelor, sau celor care petrec alte ore pe la cozi, înghesuiți în magazinele supraaglomerate, și nu se adresează celor inactivi, care, neavând ce face, pot să se uite pe cer și fără îndemnul poetului. Sau se adresează și acestora? "Tuturor oamenilor", bănuiesc că ar protesta el cu un gest larg și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nostru în momentul în care din munca pe care o depunem ne putem hrăni și adăposti. Restul e de la diavol. Ei bine, restul acela, ce facem cu el? Ce să facă oamenii de afaceri cu sumele lor uriașe de bani înghesuiți în seifuri? Am auzit că acești posesori de valută se îkitîlnesc din când în când în adunări ultrasecrete și hotărăsc să ardă o anumită cota din ceea ce a strâns fiecare pentru a nu lua toți foc de câtă bogăție au
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mine? Atâta știam, atâta spusesem, n-aveam la ce mă gândi. ― Gîndește-te! mă somă bătrânul domn ca și când mi-ar fi ghicit gândurile. Și deodată răcni: gîndește-te! Și se dădu jos, se repezi la mine, mă lovi cu pumnii în cap, înghesuindu-mă în uriașa hartă la care nu vroiam să mă gândesc, apoi făcîndu-și din degete gheare mi le înfipse în abdomen horcăind bestial: ― Îți scot mațele din tine! Vroia într-adevăr să mi le scoată, fiindcă, după ce mă îndoii și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
unui anume număr de pahare cu vin acru. După ce, preț de două ceasuri, am înotat prin burniță și mocirlă, căruța ne-a deșertat pe o toloacă udă unde, pe două capre, tocmai se întocmea scena pentru festivități. Invitații s-au înghesuit, parte în bodega cocoțată pe un vîrf de deal, parte întro casă de la șosea. Neștiutori, eu și Ieduț ne-am adăpostit în casă. Acolo, din picioare, se căpăta un pahar cu vin roș. Vesel, cineva ne îndemnă să bem. Am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fi posibilă. Cea mai crîncenă exploatare e cea morală. - Viața trebuie codificată. Aceasta înseamnă realism. - Dar nu cu etichete. Viața e un proces perpetuu în care noutatea curge ca arabescurile unei cascade. În loc să caute s-o înțeleagă, dogmatismul dumitale o înghesuie în forme prefabricate, ignorînd ce dă pe dinafară. - Dogma înseamnă forță. - Și neadevăr. Ea aplică prezentului formule mulate pe realități trecute ori viitoare. - Numește-o cum dorești, dar tăria gîndirii noastre stă în lipsa ei de șovăială. Asta ne capacitează acțiunea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mic o recunoșteai pe-a șefului, ci și după înfrigurarea cu care mulțimea adăsta în fața ei, ca și după agitația stîrnită ori de cîte ori ieșea dinăuntru un ins ce pescuia cîte un client. De regulă, la ușa șefului se înghesuiau numai solicitanți; uneori însă pica și cîte un control, altminteri anunțat din vreme. Pentru ambele împrejurări, micul dumnezeu instalat la birou avea cîte un comportament adecvat. Tocmai întîlnisem pe coridor doi foști colegi de facultate. Bine dispuși, intrarăm tustrei, fără
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
gras, unul din ei își mișca mîinile și picioarele strîmbe, căutînd să și le bage în gură. Mirosea a urină și fecale vechi. Îmbrîncindu-se și călcîndu-se pe picioare, muții de afară se strecurară printre noi, repezindu-se pe laiță. Se înghesuiră lîngă pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
satele din comună. Se năștea solidaritatea acestui popor pînă mai ieri neîncrezător în idei. Rotundă și căruntă, căpățîna lui bădia Nică, brigadierul, apărea lîngă sicriu, parcă neînstare să înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la femeile care se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat alături. Cu nelipsita lui geantă la șold, atîrnată de o curea încrucișată peste pieptul lui lat, bădia Nică opunea reguli meschine într-un moment a cărui măreție ciocănea în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unul, Oaie, șofer de camion la CAP și om cuminte de felul lui. Chiar nițeluș fricos. Spun oamenii despre el că, atunci când conduce hârbul și se apropie din sens opus altă hărăbaie, el Își trage curul așa, mai spre dreapta, Înghesuind pasagerii ca, În caz că se ciocnește cu ăl din față, să fie cât de cât la fereală. Tata avea de gând să valorifice la obor o scroafă de vreo două sute de kile. Pe vremea comuniștilor toate alimentele mergeau la export, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la câmp - abia spre primăvară. Dordonică, după ce se convinsese la autogară că nu pleca nici o cursă, n-a vrut cu nici un chip să renunțe la misia lui de dascăl. A ieșit cu un tramvai la marginea orașului și s-a Înghesuit În remorca unui tractor, sub o prelată, lângă niște muncitori de la drumuri. Tractorul l-a dus până la vreo douăzeci de kilometri de Satul nostru cu Sfinți. Și pe viforu-ăla a luat-o frumușel la pas către unde-l chema datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Directorul, cum ar veni (adică tac’-tu, Ectorașe, zise către Blond) - a vrut să fie cât mai bun la suflet cu putință și ne-a chemat și pe noi, elevii, la ciorba de pește și la pește fript. Ne-am Înghesuit doi la o lingură și patru la un castron - că nu erau de ajuns. Dar nu ne păsa. Înghițeam zeama cu bucățoaiele de mămăligă. Ne frigeam la dește și plescăiam ca porcii. Foiște stătea la masă și sorbecăia ciorba la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe niște baloți de paie În camionul lui Oaie. Ne zgâlțâia de ne amețise și aveam grijă, când vorbeam, să nu ne mușcăm limbile. La tuspatru ne era gândul la merindele din cabină. Într-o traistă cu băieri lungi se Înghesuiseră o grămadă de bunătăți și stomacele noastre, hărtănite de gropile și pietroaiele drumului, Începuseră să suspine dureros după cuvenita hrană. Mai mult, gurile pline de praf ne Îndemnau cugetele către damigeana de zece litri pe care Directorul o luase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fumeze țigări străine. Din vorbă În vorbă, șoferul o cârmi către Îngrijorarea lui de părinte. „Domnule, nu știu ce să-i mai fac. Adică știu, da’ nu prea am timp să-l duc prin alte părți, că aici, În sat, nu se Înghesuie muierile, că se cam aude. Și plătesc bine, domnule!” mai zise, scoțând din buzunarul de la piept un teanc de sute și izbind cu el, parcă În scârbă și proptit de neputință, de măsuța de lemn cu trei picioare. Apoi, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și jocul o lua de la capăt. Șobolanii ăia erau niște rafinați: nici măcar ei nu se puteau apropia de singurele prăjituri care se găseau În holurile cinematografelor (Într-o carapace de glazură colorată care pocnea și trosnea În dinți, maestrul cofetar Înghesuia un soi de cremă cu desăvârșire scârboasă care, după două Înghițituri, provoca greață - Însă când uitam gustul leșios, cumpăram iară din prăjiturile alea, ocrotind În adâncul sufletului, neexprimată, nădejdea că aș fi putut nimeri una mai bună...). Pesemne că li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
auziseră - acoperit fiind de pufăiturile locomotivei - pe prăpăditul de peron, și așa găurit și spart ca vai de el, se prăvălise un obuz. După ce praful Începuse să se așeze și țipetele de spaimă și surpriză să se ostoiască, atât refugiații Înghesuiți În vagoane, cât și oamenii ce se aflau În preajma ruinelor gării băgaseră de seamă că singurele victime făcute de acea bombă vicleană de calibru mic fuseseră cerșetorul olog și câinele său, un dulău alb, cu ochii nefiresc de mari, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cotiseră brusc spre grămada pestriță de civili și soldați, cu gând să cumpere câte o pâine căci, leșinați de foame, simțiseră În nări miresmele răspândite de Întreprinderea de panificație aflată În apropiere. Nimeni nu voise să le ia bani, așa că Înghesuise fiecare pe sub manta jumătăți de pâine caldă care Îi făceau să lăcrimeze de poftă. Abia terminaseră de ascuns hrana și tocmai se pregăteau să alerge ca să-i prindă din urmă pe ceilalți, când aproape că dăduseră nas În nas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hârtia albastră pentru Învelit caiete. Înainte să apară Învelitorile din plastic, toată suflarea școlărească Își cumpăra, pe lângă altele folositoare grelei munci de Învățăcel, și acea hârtie albastră de la prăvălia fără firmă de la capul satului, numită după vremelnicii gestionari. Pe când magazinașul Înghesuit Într-o singură odaie strâmtă se numea La Titi, Ectoraș (care se Împrietenise cu vorbărețul gestionar ce se plângea tot timpul că, după cât câștiga În urma negoțului său, ar fi fost mai Înțelept din partea lui să investească o sticlă de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Aici se Îndrăgostise Ectoraș de o fată cu vocea limpede, chitară ieftină, sâni mari, piele albă și o fire cam exuberantă - ceea ce pe mucosul Îndrăgostit Îl stârnea și-l Îndărătna totodată. Băieții ceilalți, și mai ales porcul de Vieru, o Înghesuiau prin cotloane și-i pipăiau sânii, iar ea se prefăcea că se apără, mușcând și zgâriind ca o mâță, Însă păstrând mereu pe chip un zâmbet de Încântare, căci era, probabil, mândră că farmecele ei atrăgeau atâția bărbătuși Înfierbântați. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]