1,779 matches
-
dar de ce ne urăște bunica Bloomwood?“, iar eu va trebui să-mi înghit lacrimile și să-i spun „Draga mamii, nu ne urăște. Doar că...“ — Becky? Ți-e bine? Revin brusc la realitate și o văd pe Laurel privindu-mă îngrijorată. — Să știi că nu-mi prea place cum arăți. Poate ai nevoie de o pauză. — Mă simt perfect! Pe bune! Mă sforțez să afiș un zâmbet profesional. Așaa... uite fustele la care mă gândeam. Zic s-o încerci pe asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Becky... te aștept la mine în birou. — Christina, îmi... pare rău, zic, simțind că mă fac roșie la față ca sfecla. Foarte rău. — Ce s-a întâmplat? spune Tracy. De ce nu sunt de vânzare? — O să pățească ceva Becky? spune Lisa îngrijorată. O dați afară? Vă rog mult, n-o dați afară pe Becky! Ne place mai mult de ea decât de Erin... O. Își acoperă repede gura cu mâna. Iartă-mă, Erin. Nu te-am văzut. — Nici o problemă, spune Erin, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nevoie de nici un concediu! — Am remarcat de mai multă vreme că ești foarte tensionată, dar n-am știut că e chiar atât de grav. Abia azi-dimineață, când am vorbit cu Laurel... — Cu Laurel? zic, luată prin surprindere. — Și ea e îngrijorată. Mi-a zis că ți-ai pierdut pofta de viață. Până și Erin a observat asta. Zice că ieri ți-a zis de o reducere la mostre la Kate Spade și tu abia dacă ai ridicat privirea. Asta nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
conștientă de ecoul tăcerii la celălalt capăt; de distanța dintre noi. Păi, voiam să... ăă... O, Doamne. Îmi tremură bărbia și vocea mea de prezentatoare de știri s-a transformat într-un scâncet nervos. Ce-i, Becky? Mami ridică vocea, îngrijorată. S-a întâmplat ceva? — Nu! Doar că... că... Așa nu merge. Știu că Christina are dreptate. Știu că n-am de ce să mă simt vinovată. E nunta mea, sunt adult în toată firea și ar trebui să mi-o fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
toate lucrurile în același timp, așa că am presupus că... — Ei, bine, nu sunt, OK? Și, înainte să mă întrebi, nu, nu e vorba nici despre droguri. Atunci despre ce anume voiai să vorbim? Își pune cafeaua jos și mă privește îngrijorată. Ce era atât de important că trebuia să bați atâta drum? În dormitor se așterne liniștea. Îmi încleștez degetele pe cană. Acum e momentul. Introducerea a fost făcută. Asta e șansa mea de a mărturisi totul. Să-i spun lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
juma de oră. — Juma de oră? Aproape scap telefonul din mână. Păi, ce mai stăm! Hai să mergem! Dar n-am geanta cu lucruri, n-am nimic cu mine. Și am nevoie de o groază de chestii... Își mușcă buza îngrijorată. Să trec pe acasă mai întâi? — N-ai timp de asta acum! zic panicată. De ce anume ai nevoie? — Costumaș întreg pentru bebe... scutece... chestii de-astea... Păi și de unde... Mă uit în jur pierdută, apoi, cu un val de ușurare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că nu-ți aduci aminte! — A! Ba da, cum să nu! zic repede. Da, arată... foarte bine. Foarte frumos. — Becky, scumpa mea, mai e ceva, spune Robyn. Pune materialul deoparte și mă privește extrem de serioasă. Adevărul e... că sunt destul de îngrijorată. Simt că mă apucă iar nervozitatea și iau o gură de cafea pentru a-mi ascunde neliniștea. — Pe bune? Și... ce anume te îngrijorează? — N-am primit încă nici un răspuns de la invitații din Anglia. Nu e ciudat? Preț de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trebuiască. Doar că acum e... puțin stresat. Toată lumea se stresează! Dar asta nu înseamnă că trebuie să le iei pantofii! — Toată lumea se stresează. Dar nu toată lumea face cadou bancnote de o sută de dolari la străini. — Pe bune? Îl privesc îngrijorată. A făcut așa ceva? — L-am văzut la metrou. Era un tip cu păr lung și cu ghitară... Luke s-a dus glonț la el și i-a dat un purcoi de bani. Tipul nici măcar nu cerșea. De fapt, a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și a contramandat nunta de la Plaza. Așa că, până, la urmă, putem în fine să facem nunta la Oxshott. — Poftiiim? Vocea lui Suze aproape explodează la celălalt capăt al firului. O, Doamne! E incredibil! E fantastic! Bex, am fost atât de îngrijorată! Sincer, nu știam ce-o să faci. Cred că la ora asta dansezi țonțoroiu’! Cred că ești... — Sunt. Să zicem. Suze se oprește brusc din efuziune. — Cum adică să zicem? — Știu că totul s-a aranjat foarte bine. Știu că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
viața mea o asemenea rochie de mireasă. E pur și simplu o operă de artă. — Ce să zic, spune Christina. Când mi-ai spus că ai de gând să porți ultima creație a tânărului domn Kovitz, am fost un pic îngrijorată. Însă trebuie să recunosc... pune mâna pe o mărgică minusculă. Sunt impresionată. Bine, mai rămâne să vedem dacă nu rămâi fără trenă în timp ce mergi spre altar. — N-o să rămân fără ea, o asigur. Am mers o jumătate de oră prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trecem, simt cum mă cuprinde un val de fericire. Nu-mi vine să cred că totul a funcționat fără greș. După atâtea luni de griji și supărare. Suntem în Anglia. Soarele strălucește. Și o să ne căsătorim. Știi, sunt un pic îngrijorat, spune Danny, privind pe geam. Unde sunt castelele? — Suntem în Surrey, îi explic. Aici nu avem castele. — Și unde sunt soldații cu căciuli de un metru, din blană de urs? Își mijește ochii. Becky, ești sigură că suntem în Anglia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Annabel se uită în jur și i se luminează toată fața. Janice, scuză-mă o clipă, te rog... Se grăbește spre noi și-l îmbrățișează pe Luke strâns. — Ai venit. Îmi pare așa de bine să te văd. Îi scrutează îngrijorată chipul. Ești bine, dragul meu? Da, zice Luke. Cred că da. S-au întâmplat foarte multe și... — Am auzit câte ceva, spune Annabel și mă fixează atentă. Becky. Întinde brațul spre mine și mă îmbrățișează. Noi două trebuie să stăm puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în curînd, adică pînă în toamnă, se va aplica în învățămîntul superior o reformă structurală care-i va aduce pe mulți în situația de-a rămîne fără ore. Lumea, chiar și aceea care e sigură pe scaunul ei, e destul de îngrijorată. Privitor la viața literară, în general e atmosfera de pînă acum. Deși sînt sceptic, pot totuși spune că, cel puțin acum, relațiile mele cu Cronica sînt destul de bune. șefii sînt deosebit de amabili, îmi cer să le dau ceea ce eu am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și el toate acestea și are acces la lumea spiritelor.” Și tu, ce ești? Discuția despre șamani continuă după masa de seară, până în momentul culcării. Voi dormi din nou în cameră cu Sandra și Alfonso și încep să fiu ușor îngrijorată că dacă viața merge liniștit în continuare cazarea mea aici va fi permanentă. Lucrurile decurg lent în America Latină, nimeni nu are nici o grabă, timpul are valoare mai mult orientativă și conceptul de bază este că și mâine e o altă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mai apropiat de elementul țărănesc copleșitor în armata țării. În jurul datei de 1 mai urma depunerea jurământului de către recruți. M-am nemerit de serviciu pe batalionul de recruți și, în orele serii, surprind un grup de recruți foarte agitat și îngrijorat. Am aflat de la ei și motivul. Era rămas un obicei în armată ca în noaptea premergătoare jurământului „Doamna Militărie” să coboare din pod. Gradații se îmbrăcau cu cearșafuri și după miezul nopții trezeau brusc pe recruții adormiți și-i luau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mică, cu soțul remobilizat năștea o fetiță pe care am botezat-o noi. În prima duminică din acest ultim concediu de pe front m-am dus la biserica de lângă noi și după slujbă am discutat cu preotul și unii consăteni foarte îngrijorați că frontul se apropiase de Iași. Îi încurajez spunându-le că mă aflam tocmai în cutare loc, dar eu însumi aveam nevoie de o încurajare în acel moment! Am sărbătorit decent cei 28 de ani pe care-i împlineam la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tainele și capcanele gramaticii noastre. Lucram cu ea cu o anumită logică, aveam pe cine mă baza și mai ales aveam cu cine discuta pe concret problemele dificile, într-o atmosferă de voie bună, de glume și râs, încât soția îngrijorată și de această dată ne spune: „Râdeți voi, dar examenul bate la ușă!”. Rezultatul final a fost de „admisă” cu media 9,75. Păream a fi acum într-un moment existențial și mai bun, deoarece fiica intrase la facultate, școala
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o viat) de creativitate intelectual)”. În Vest, În America, nu suntem supuși unor asemenea tensiuni, Ins) avem și noi mecanisme interioare, reacționând la stimuli mai Îndep)rtați, fantome ale unor crize care scot În evident) infinite circuite ale unui calcul Îngrijorat. Ceea ce conduce sufletul În domeniul public este, mai Întâi, realitatea ameninț)rii la adresa civilizației și a existenței noastre; În al doilea rând, datoria noastr) de a lupta și de a rezista (așa cum concepem noi acest lucru); În al treilea rând
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
se urca pe bicicleta „Dux“ cu șa Înaltă, pe care valetul i-o aducea la scara verandei, de parcă ar fi fost un armăsar. Examinând starea luciului ei, tata Își punea apoi mănușile din piele de căprioară și Încerca sub privirile Îngrijorate ale lui Osip, dacă pneurile erau suficient de umflate. Apoi apuca ghidonul, punea piciorul stâng pe o plăcuță metalică ieșită În afară pe partea din spate a cadrului, Împingea cu piciorul drept, de cealaltă parte, roata din spate și după
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cunștinței mele) spera să ajungă Într-o bună zi În Statele Unite ca să asiste la vreo două electrocutări; În inocența lui, a derivat din acest cuvânt, adjectivul nehotărât „cutare“, Învățat de la un văr care fusese În America, și, Încruntându-se puțin Îngrijorat și melancolic, Dietrich se Întreba dacă o fi adevărat că, În timpul reprezentației, din orificiile naturale ale corpului ies niște senzaționali norișori de fum. La cea de-a treia și ultima Întâlnire a noastră (Încă mai erau câteva crâmpeie din el
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prășit porumbul. Totul a fost bine până ce soarele a început să dogorească. A simțit niște junghiuri cu care nu era obisnuită, dar, deși n-a vrut să renunțe la prășit, după puțin timp a fost nevoită să întrerupă lucrul, și îngrijorată, și-a rugat soțul să o ducă acasă pentru că-i e rău. Pe drumul către casă zduncinăturile căruței i-au mărit durerile și i-au înmulțit junghiurile. Ajunsă acasă, a trebuit să se așeze la pat, iar soțul a chemat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Mama Lucia din Cavaleria Rusticană de Piedro Mascagni (rol la care a ținut foarte mult, ca dovadă că păstrează cu pioșenie măgulitoare autografe acordate de regretații maeștri, după premieră). Cu căldura din glasul acelei mame iubitoare (Lucia), pășind agale părea îngrijorată mereu de soarta iubitului ei fiu (Turidu), pe care avea să-l piardă curând după o luptă a acestuia cu vecinul său (Alfio), iscată din gelozie. Maria cu glas duios de mezzosoprană, sublinia convingător dragostea și neliniștea maternă pentru viitorul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
învățământului, îngrijorările și exigențele erau și mai mari. Fiecare profesor urmărea cele mai bune rezultate de la noi. Începuse prigoana de tot felul a intelectualilor și noi, în clasele mai mari de acum, îi înțelegeam, tacit. Eram nevoiți să fim silitori, îngrijorați să nu ne schimbe profesorii pe care îi îndrăgisem (îi cunoșteam deja), și să nu vină alții necunoscuți cu alte metode, despre care ne parveneau vești proaste, de la colegi din alte licee. Ne dăm seama astăzi, curios, că ne preocupa
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
la pregătire? Nu am stat decât atât cât am avut de stat, am mințit. 109 După venirea de la pregătire pentru sesiunea din februarie la Ștefan Gheorghiu, stătusem două zile acasă cu familia. Grupuri, grupuri am plecat spre gară. Eram cu toții îngrijorați și confuzi. Toată lumea se uita la noi. Nu știam că sunt interzise grupurile mai mari de trei persoane. Comentam sinuciderea generalului Milea, fără a înțelege încă gravitatea faptului. Am coborât în gara localității Șesu cu gândul să găsesc o mașină
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Ce știm despre românii de peste hotare”. Cum doamna profesoară editează și o publicație pentru tineret, acțiunea educativă intreprinsă se va răspândi și dincolo de zidurile școlii. Scrisoarea Societății „Spiritualitatea românească din Republica Moldova” În condițiile evoluției spre o Europă Unită suntem profund Îngrijorați și preocupați de relațiile care orientează politica de Stat a României și Rep. Moldova. Este firesc ca aceste relații să aibă un caracter special față de românii din zonele românești tradiționale Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța răpite din trupul țării
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]