2,464 matches
-
și au avut parte din plin de ambele, suficient cît să-i țină În viață, atît cît au trăit. Pentru mine, Însă, asta nu era viață. Ca un idiot ce eram, eu aveam aspirații. Și, În afară de-asta, eram Îngrozit. Rialto rămînea unicul loc cît de cît sigur din tot cartierul atît de deprimant unde Încă mai puteai găsi cîte ceva de mîncare, și să mănînci liniștit, fără să-ți faci griji legat de nu știu ce calamitate care o să cadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ridică și se așeză în pat... Mintea îl purtă prin visul care abia se sfârșise. Imaginile înfricoșătoare îl cutremurară. - Doamne, oare ce să însemne toate ciudățeniile astea?! Murmură el, cu spaimă în suflet, privind către Sf. Icoană. De ce mă las îngrozit de coșmarul ăsta!... Dacă aș reuși să deslușesc sensul ascuns al acestor imagini chinuitoare, poate aș putea înțelege temerile și îndoielile care mă macină!... - Ești stresat, omule... ești stresat!... auzi o voce din lăuntrul lui. Trebuie să-ți înfrunți temerile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mele cum mi-aș extirpa singur, în oglindă, o rumoare monstruoasă. Simt aici o traumă veche, înșelătoare, ascunsă în mii de straturi de pieliță, orbitoare ca perla între limbile scoicii. Cu cât mă-nverșunez mai tare asupra ei, cu-atît mă-ngrozește însă gândul că nu retez o tumoare, ci un organ vital, ca și când textul meu ar fi adevărata mea ființă, iar eu însumi - doar o iluzie. în după-amiaza dinaintea închiderii taberei, ticniții mei de colegi zăceau pe paturi, trăgând din țigări
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
simplă: un purceluș și-un arici văd un panou pe care scrie „Cine nu-L cunoaște pe Dumnezeu, aceluia îi lipsește ceva!“ și pornesc în căutarea a ceea ce le lipsește. Trec pe la o biserică, o moschee și o sinagogă și, îngroziți de violența și ridicolul personajelor de-acolo, se întorc acasă, convinși că nu le lipsește nimic și că cine crede în Dumnezeu ori e sărac cu duhul, ori îi lipsește o doagă. Editorii și-au apărat cartea, spunând că e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
război. Cineva din mine tocmai murise ca în război: cineva trebuia să moară. Gândurile m-au împins într-un somn profund. Dormeam fericită în sângele meu. La miezul nopții am fost trezită de un zgomot ciudat la ușă. M-am îngrozit, apoi m-a liniștit gândul că ar putea să fie câinele vecinului de la parter. Sângele meu, poate, îl mânase spre cămăruța mea. M-am ridicat pe două picioare, m-am dus până la ușă și am dat cu piciorul în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
DAR O FEMEIE N-AM GĂSIT ÎN TOATE ACESTEA! Cuvintele semănau cu o declarație de război. Și Judit a răspuns imediat: GELOZIA E CA ÎMPĂRĂȚIA MORȚII; JARUL EI ESTE CA JARUL FOCULUI! Când Charlie a venit în vizită, s-a îngrozit: nu-l mai recunoștea pe vechiul său prieten. Slăbise cincisprezece kilograme! - Ești cumva bolnav? l-a întrebat el pe Noah. - Judit are un amant, a gemut Noah înfrânt. Vor să-mi facă de petrecanie cât mai repede cu putință. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ateriza - aeroportul era înzăpezit și furtuna era în plină desfășurare. Eu și alți pasageri gânditori am înțeles imediat că alesesem o zi nepotrivită pentru a călători. Pilotul fusese nevoit să zboare în cercuri deasupra Zürich-ului până când pistele fuseseră curățate. Priveam îngrozită prin hubloul avionului imensitatea albă cu care avionul încerca să lupte, făcând spirale în aerul rece străbătut de mii de săgeți de zăpadă prin care parcă nimic nu pătrundea. Dacă vom muri, mă gândeam, vom dispărea cu toții ca în albul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
al primăverii l-a trezit pe Sucki care a zburat deodată pe balcon, așezându-se pe balustrada de fier - sărea de la dreapta spre stânga și invers, cu o vivacitate nemaivăzută. Era poate un mic dans al libertății, care m-a îngrozit. Inima a început să-mi bată cu putere, am strigat, apoi am căzut în genunchi, am întins mâna dreaptă, rugându-l pe Sucki să se așeze pe ea: -Vino aici, nu te îndepărta de casa noastră, vino înapoi, iubitule! Lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
an în Paști. Oamenii de știință sublimează, iar Ge pur și simplu trăiește pentru plastic. Și bănuiesc că nu vrei să te întorci la Henry cu genele lui Ge în ovulul tău, nu-i așa? — în nici un caz! replică Eva, îngrozită de idee, iar după micul dejun, înainte să se ducă în cambuza îngustă ca să se spele, luă prima pilulă. Totul era așa de diferit de cursul de olărit și de cel de meditație transcendentală! Pe punte, Sally și Gaskell încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cuprinzîndu-mă din toate părțile. Mi-am acoperit față cu un sentiment îngrozitor de rușine și plăcere. Când am privit din nou, am observat că în peretele borcanului, care scânteia nebunește, apăruseră contururile subțiri ale unei uși. M-am repezit spre ea îngrozit de gândul că ar putea să fie deschisă. Dar am respirat ușurat: un lacăt enorm, moale, ca de carne, atârna la ușă. Pe drumeagul care cobora din munții îndepărtați și se oprea în fața ușii mele venea o fetiță. Părea cuminte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-ului. Nu fusese deci cu totul un vis, deși nu fusese cu totul nici realitate. Primisem o foaie dintr-un calendar care avea să apară cu peste douăzeci de ani mai târziu. Atât știam, și deja aveam de ce să mă îngrozesc. Nu puteam gândi mai departe, nu mai eram în stare să discern dacă încă mai visam sau eram trează. M-am ridicat în capul oaselor și-am mai zăcut și așa destul timp. Când m-am dezmeticit, am auzit, de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe cei care o chemau ca singura soluție pentru a pune capăt suferințelor? De câte ori nu și-a bătut joc de un sinucigaș care i se oferea pe tavă? Și de câte ori i-a târât cu forța pe cei pe care îi îngrozea ideea de a o urma? Necazul cu Moartea este că îi detestă în aceeași măsură și pe cei care o iubesc și pe cei care o urăsc. Necazul cu Moartea este că îl urmărește pe cel ce fuge de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și intră în mașină, dar imediat apăru din nou, ținând în mână un pistol pe care-l îndreptă spre capul lui Gacel Sayah. — Și acum ce spui, arab păduchios? exclamă. O să-mi dai apă sau nu? Ce dracu’ faci ? se îngrozi colegul său. Ai înnebunit? Lasă arma! Pe dracu’! răspunse înfuriat celălalt. Fără ea am rămâne de izbeliște în mijlocul deșertului. — Dar nu în felul ăsta! O să-i anunțăm prin radio și or să vină să ne caute. — Când? După șase ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
alții gândesc dar nu îndrăznesc să spună... — În privința asta ai dreptate. — Anumite meserii îi fac insensibili pe cei care le practică, adăugă francezul pe același ton impersonal. Din păcate, a trebuit să asist la multe autopsii și întotdeauna m-a îngrozit cu câtă naturalețe un medic legist fumează în timp ce scormonește în trupul unui băiat care cu câteva ore înainte cânta și râdea. Clătină de câteva ori din cap, cu o expresie de profundă oboseală. — Fac treaba asta de prea mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
știință la cale. Toate acestea sunt nemijlocit absurde. Ele pot arunca departe orice logică a bunei conviețuiri. Descoperă imediat latura tenebroasă a vieții, fiind terifiante în ordine cotidiană și socială. Le poți resimți în chip elementar astfel și te poți îngrozi de puterea lor. Avea dreptate Hegel, dacă privești viața omenească de aproape, cu tot ce se petrece de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
plic trimis mie de Roșiu și acuma nu-mi puteam închipui ce să va fi întîmplat cu suplica Zoi[i]. Eu, scumpul meu, mă mut cel mai târziu la 1 noiembrie, când voi avea atâta bucluc și necaz că mă îngrozesc de pe acum. Cu aceste te sărut, te sărut, te sărut și te mai sărut, petit Bebe a moi charmant și nervos. Veronica ta 26 oct. 1879, Iași Te rog să-mi faci cunoscută și adresa locuinței tale particulare, mă interesează
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să vii la Iași. Prin urmare, tristă și supărată, le sărut de mii de ori. Veronica 23 ianuarie 1880, Iași. [VERONICA MICLE] Domnule Eminescu, Grație intervenirei d-lui Carageale am capatat după 2 săptămâni un răspuns de la d-ta. Te îngrozește roiul de epitete ce o fi plăsmuit mintea mea, fii în pace și liniștit, la adresa d-tale nu mai am nici un cuvânt de îndreptat; eu sunt prea grosolană, desigur, pentru ca să pot înțelege gingășia amorului, poetica atențiune ce d-ta îmi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dragoste ca a lor. Și după aceea Potirul dispare din nou, de data asta pentru totdeauna, lăsându-i pe erou și pe eroină să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. — Doamne, Dumnezeule! Eu am scris asta, nu-i așa? m-am îngrozit eu. — Stalin s-a dat în vânt după piesa asta, a precizat Wirtanen. — Și celelalte piese...? am fost eu curios. — Toate puse în scenă, toate bine primite, mi-a spus Wirtanen. — Dar Pocalul a rămas marele succes al lui Bodovskov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
supărătoare. Pentru a o izgoni, se agăță cu voință de o imagine purificătoare. Numele "Isus" răsărindu-i în minte, aruncat de scurta apariție în penumbră a lui Simion, se strădui să-l cultive. Dar asociația interioară luă forme care-l îngroziră. Noua umbră albă se îndreptă către cealaltă, care aștepta râzând și mai sarcastic, și totul se amestecă grotesc. Felix scoase capul la aer și deschise bine ochii, ca să scape de rânjetele viselor. Preferă atunci să înfrunte treaz problema și ajunse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și mai viguros. Vreau să ai încredere în mine, să nu te mai simți așa de singură. - Am încredere în tine, zise Otilia, dar mi-e milă de papa.Cu el am trăit de mică în această casă, și mă-ngrozește ideea că toate astea au să se sfărâme. - Nici eu, Otilia, nu am pe nimeni, cum vezi; de aceea așfi vrut să fim amândoi alături. - Felix, zise Otilia, reluîndu-și vechea ei ținută hotărîtă,țin la tine și aș dori ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia văzu cum Marina, Stănică, Titi, Olimpia, Aglae treceau în șir, prin zăpadă, spre fundul curții, de dimineață, și sufletul i se umplu de revoltă. Avu impulsiunea de a deschide o fereastră a geamlâcului și de a țipa, apoi se îngrozi că bătrânul a murit și alergă în cămașă și-n picioarele goale până în sufragerie, unde bătrânul dormea liniștit, sforăind. Atunci se întoarse în odaia ei, se îmbrăcă și sculă după aceea și pe Felix, pe care-l duse la geam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
anul ocupației ruso-comuniste (1940-1941) erau prea vii în memoria lor, pentru ca cei care aparțineau anumitor clase sociale sau categorii de cetățeni înstăriți, ce puteau ușor intra în „atenția” N.K.V.D.-ului și activiștilor comuniști (în cadrul luptei de clasă), să nu fie îngroziți de ce li se poate întampla și să aleagă calea grea a pribegiei. Din nefericire, la scurt timp după stabilirea refugiaților în cadrul județelor din România ce le fuseseră repartizate, țara a fost ocupată și ea de trupele rusești (august 1944). Organe
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
doua oară, de la Basarabia noastră, într-o atmosferă de emoție și tristețe. Începe al doilea refugiu. Continuăm drumul, împreună, până la Buzău, unde ne despărțim. Fiecare pleacă spre destinația dinainte cunoscută. La 5 aprilie 1944, înainte de a intra în Ploiești, asist îngrozit la bombardamentul american asupra orașului Ploiești și împrejurimilor. Calul meu, atât de blând și docil, câteva zile nu-l pot stăpâni. În alte 4 zile voi ajunge la Rm. Vâlcea, localitate în care se stabiliseră părinții mei. Și de data
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
elevilor veți spune. Nu, oameni buni, nu În favoarea elevilor ci În favoarea unor autori și editori puși să facă bani peste noapte, și atât. Ați avut vreodată curiozitatea să răsfoiți măcar manualele alternative, dragi părinți? Și dacă da, nu v-ați Îngrozit? Eu vă spun că educatorii sunt Îngroziți: Învățători, profesori nu știu ce să mai facă ca să poată totuși da elevilor minimum-ul necesar de cunoștințe corecte. Vorbeam Într-o zi În tren cu o Învățătoare care mi povestea că nici nu mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
un mic fragment dintr-o operă a unui scriitor. Și pe această bază trebuia făcută o lucrare serioasă. Am Întrebat, de curiozitate, câte cursuri au fost susținute de profesor pe această temă: autor, operă și curent literar. Răspunsul m-a Îngrozit, cu toate că mă așteptam la el: nici o oră, pentru că dl profesor fusese mai mult plecat În străinătate. Singurul lucru bun În toată această mizerie a fost dorința tinerei de a Învăța cât mai mult și mai bine și tenacitatea ei. Și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]