1,859 matches
-
musai conspirațiile și prin viețile noastre. Conspirația mondială, după cum urlă unii, ne-a prins definitiv în ițele ei. Un fel valah de a-ți țipa neputințele și încăpățânarea, îndârjită în nebuloasa tradiției, de a nu-ți râni ograda, chiar dacă vezi, îngrozit, că vine vecinul sau drumețul și-ți spune, deschis: „De ce n-o cureți, nu vezi că pute?“. Dar pute românește, patriotic și la vedere... O priveam pe Lia și-mi venea să plec, chiar în același moment, de lângă ea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
buteliile de aragaz. Aceeași cheie era folosită la trei-patru alte astfel de aparate, răspândite prin celelalte saloane. Într-o noapte, cheia rămăsese în rezerva noastră. La un moment dat a intrat o asistentă speriată, țipând: „Cheița, cheița“. A înșfăcat-o îngrozită, zbughind-o pe ușă. Agitație, larmă apoi pe culoar. Se întâmplase ceva. Dimineața am aflat că murise o bătrână „de la șase“. Se sufocase și, până să vină cheița, nu a mai rezistat. Bătrânul din rezerva mea era speriat. Se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost? De ce m-ați lăsat singur? De ce m-ați părăsit și voi?“. Am dat să întindem masa de Paște, dar el ne zorea să ne strângem lucrurile și să plecăm. Curând aveau să vină să ne aresteze, tot șoptea el îngrozit. Îl căutaseră acasă după-amiaza trecută. Fusese plecat, dar îi spuseseră vecinii că l-au căutat și urmau să se întoarcă. Era speriat, bâiguia întruna: „Știam că așa am s-o sfârșesc. N-aveam cum s-o termin altfel“. Cu chiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ușor, ca atins de boală. — În codrii ăia nenorociți am făcut-o. În blestemata aia de concentrare pe zonă, când ne retrăgeam din Bucovina. N-am vrut să-l mai ascult. Frica, cumplita frică, dintr-odată se prăvălise peste mine. Îngrozit, am urlat doar la Vichi: — Nenorocito! Îți dai seama în ce m-ai băgat?! Curvă afurisită, cu tot neamul tău! Te-ai prins ce mi-ai făcut?! Trombă a sărit și a dat să mă lovească. Țipa și el. — Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Zi, ce-ai fi făcut?! Te-ai fi spânzurat, când tovarășul Moriț ți-a garantat că, gata, dacă ești dispus, supus, totul va fi bine? Dădu iar să se repeadă la mine. Mă trăsesem în tocul ușii și îl priveam îngrozit. Se opri dintr-odată în fața mea, tocmai când ridicasem brațul și mă avântasem să-l pocnesc. Zâmbi, ca luminat de cine știe ce rază care îl străbătea chiar atunci. — Eu nu m-am spânzurat. Eu am vrut doar să trăiesc. Doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
altceva, necunoscut, fără stare, fără contur, fără greutate, un fel de fulg soios pierzându-se în rotocoalele puzderiei de alți fulgi zburătăciți în noaptea Bulevardului. M-am oprit chiar la intrarea în parc. Moartea mea, o adulmecam, venea din Cișmigiu. Îngrozit, m-am răsucit spre Conți. Adormise. Dormea din picioare. Un fir de salivă i se prelingea pe barbă, pe fularul galben, în jos, până spre cordonul pardesiului gri, boțit. Am început să urlu... 34tc "34" ...Am urlat o săptămână? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe o minusculă plajă de pietre. CÎnd, după tragica odisee pe care tocmai o trăiseră și În care fuseseră cît pe-aci să piară, văzînd și cum se Înecau ceilalți tovarăși de drum, reușiră În sfîrșit să deschidă ochii, descoperiră Îngroziți că fuseseră legați strașnic de mîini și se aflau În puterea celei mai abominabile și mai respingătoare ființe omenești. Unul dintre ei, majordom pe vas, nu a avut nici măcar prilejul să priceapă ce anume i se Întîmplase, pentru că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se aruncă asupră-i, gata să-i dea lovitura de grație, se trezi deodată cu un pistol Încărcat Între ochi. - Un pas numai și-ți zbor capul de pe umeri! mîrÎi Oberlus furios, iar francezul rămase nemișcat, țintuit la pămînt și Îngrozit, În timp ce lăsa să-i cadă arma din mînă, cu un gest neputincios. La dangătul clopotului sosiră tovarășii lui de captivitate, care nu trebuiră să pună nici o Întrebare ca să Înțeleagă, dintr-o singură privire, ce se Întîmplase. Iguana Încă mai sîngera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ținîndu-se pe picioare, nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și privi În jos. Marea se retrăsese la baza falezei, lăsînd să se Întrevadă o prăpastie neagră, și presimți, mai degrabă decît văzu, Îngrozit, că În depărtare un val uriaș se forma și era gata să Înainteze, Înspăimîntător de tăcut deocamdată, spre insulă. Îl Încununa, ca un coif semeț, o creastă gigantică de spumă, care se Încovoia foarte Încet, acumulînd forță; o forță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea să Învețe să-l respecte, temîndu-se de el. Încercă puterea neînsemnatei sale baterii private și Îl amuză să constate panica pe care o provocau exploziile În rîndurile coloniei de fregate, albatroși, pelicani și corbi-de-mare, care Își luară imediat zborul, Îngroziți, acoperind cerul cu croncănitul și găinațul lor. Era ceva măreț să se preschimbe În stăpînul atîtor bogății - două tunuri și cinci bărbați - și să se așeze acolo ca să-i vegheze, cu ajutorul lunetei, pe prizonierii lui. Dintre nou-veniți, doi, Souza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tunet sau de propria-i panică, spre a privi În jur, În așteptarea temutei și odioasei prezențe a răpitorului său. Apoi, cînd nu mai erau decît trei ceasuri pînă la ivirea zorilor, noaptea redeveni liniștită, iar el băgă de seamă, Îngrozit, că loviturile răsunau teribil În liniștea insulei, ale cărei stînci păreau să Întoarcă, sporite de sute de ori, miile de ecouri. Dar veriga de lanț părea acum extrem de slăbită și el știa că nu se poate opri. Își smulse pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și Încetă cu totul să mai respire. CÎnd nu mai Încăpu nici o Îndoială că era mort, Iguana Oberlus lăsă la o parte vîslele cu mare grijă, ca să nu cadă În apă, și Își scoase Încet cuțitul. Niña Carmen Îl privi Îngrozită. - O să-l mănînci...? Întrebă aproape fără să poată articula cuvintele. El tăgădui: - Nu, dacă nu e absolut necesar - arătă În jur. Dar trebuie să fim aproape de mal... Nu mai e cum era În larg, unde apa era adîncă. Aici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
jumătatea drumului l-am văzut pe Ben ieșind din bucătărie. Știam că dacă-l văd în halul în care sunt o să-l sperii și mai tare, așa că m-am oprit și am urcat iar, simțindu-mă prostește de nefiresc. Eram îngrozită că mama sau tata ar putea ieși din dormitor să mă vadă cum mă furișez înapoi sus și să-și imagineze că-ncercam să trag cu urechea la ușă. Când am ajuns în siguranță la mine în cameră, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
încet capul și am sărutat-o pe o parte a gâtului, afundându-mă în falduri de carne delicioasă și inspirând mirosul de parfum ieftin, amestecat cu acela de transpirație. A chicotit puțin și mi-a împins capul la loc sus, îngrozită că ar putea să se uite Lena. Am decis să nu risc și mi-am luat brațul de pe ea, apoi m-am ridicat și mi-am îndreptat spatele, oftând în același timp ca să-mi maschez jena. — Bine, am căscat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
E uimitor cât de mult te ajută să scoți lucrurile la iveală, am încercat ani de-a rândul să nu mai cheltuiesc bani cu obiceiurile mele ridicole de a juca la jocuri de noroc și am fost mereu atât de îngrozită că vreunul dintre voi ar putea afla. Acum că s-a-ntâmplat, nu mi se mai pare atât de rușinos și, în mod ciudat, nemaifiind atât de rușinos mi se pare mai ușor să mă opresc. Chiar mă străduiesc, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
convertire, dar, și mărturisirea unei bătrâne, într-un plan foarte îndepărtat, fantastică, halucinantă, numai aparent nefăcând parte din tradiția ortodoxă, făcută nu înaintea preotului duhovnic, ci la această soție credincioasă, mărturisire pe care aceasta o ascultă ca în transă, contrariată, îngrozită, aproape peste voința ei („Tanti Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o porție. ― Într-o zi am să învăț să gătesc. Până acum... Ridică din umeri nedumerit. E nostim, dar n-am avut timp. ― Îmi închipui, mârâi doamna Miga. Dascălu începu să chițăie plimbîndu-și arma pe sub nasurile bătrânilor care-l priveau îngroziți. Căruntul îl apucă de braț. ― Hai, băiete! Celălalt își izbi o palmă pe frunte. ― Știu ce-o să-mi mai cumpăr cu banii mei! O fanfară! ― Și un chioșc, se auzi glasul lui Scarlat din bucătărie. Fără chioșc nu faci nimic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceilalți va fi prea tîrziu." Țâșni pe neașteptate în picioare azvârlind ceaiul clocotit în obrazul căruntului. Nucu Scarlat scoase un urlet îngrozitor. Se chirci apăsând automat pe trăgaci. Proiectilele se înfipseră în piciorul mesei. Șerbănică Miga alunecă pe lângă zid. Privea îngrozit fără să scoată un sunet. Șoferul se năpusti spre ușă. Gloanțele îi vâjâiau pe lângă trup fără să-l nimerească. Scarlat, pe jumătate orb, trăgea în neștire. Melania Lupu își reprimă strigătul în capul pieptului. " Trebuie să-l oprești! Cu orice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
te interesează pe tine. Nu, fetițo, nu intra în panică, asta ar fi cel mai rău din ceea ce ți se poate întîmpla. Trebuie să cîștigi!" Dascălu se ridică și, cuprins de furie, începu să lovească cadavrul șoferului. Bătrânii îl priveau îngroziți. ― Fii cuminte, îl rugă Nucu Scarlat. Ce-i cu Ionescu? Melania Lupu dădu drumul încet motanului și-l ascunse cu picioarele sub scaun. Cârnul înconjura odaia cu pistolul în mână. Pe fața schimonosită ochii îi ardeau. ― De ce n-ați avut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
smulse pistolul și-l îndreptă spre ceilalți. Degetul nesigur nu nimerea trăgaciul. Primul glonț al cârnului îl lovi în umăr. Al doilea, în piept. Căzu moale, cu ochii luminoși agățați de cerul cenușiu care se prăvălea peste el. Maiorul strigă îngrozit: ― Foc! Raul Ionescu și Dascălu se prăbușiră aproape în același timp. Doamna Miga zări siluetele răsărite la marginea pădurii, apoi altele venind dinspre șosea. Ioniță Dragu își încovoie privirea. Lumina din ea se chirci. Ochii i se stinseră cu mult
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sec: ― Mai mort decât atât nu poate fi. Își mușcă buzele până la sânge încercînd să se stăpânească. Grigore Popa își puse ochelarii. Mâinile îi tremurau. ― Otravă! Nenorocitul a murit otrăvit. Se vede după culoare. E vânăt. ― Deci o crimă! exclamă îngrozită Valerica Scurtu. Melania Lupu șopti cu lacrimi în ochi: ― Ar fi prea îngrozitor... Atinse ușor brațul sculptorului: De ce? Nu înțeleg nimic. Tânărul îngenunche din nou, mirosind buzele cadavrului. Simți o aromă iute, de migdale. ― Cianură? întrebă Grigore Popa. ― Da... Cred
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
chiar mâine o să am banii... Adică un cec. Am să-mi cumpăr o meda..." Gândul rămase suspendat. Simți o durere sfredelitoare în tot trupul și deschise gura sufocat. Țâșni cu un urlet din fotoliu, apoi se prăbuși. ― A murit! spuse îngrozită Melania Lupu. Doru Matei înghiți în sec: ― Cianură. * Întins pe divan, maiorul Cristescu privea perdeaua încărcată cu maci și albăstrele. Dincolo de tulul subțire, un felinar ridica o lumină gălbuie, ca de vată. Maiorul reglă sonorul aparatului de radio. Vocea crainicei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
putea ridica. - Pune-l aici. Dă din bici și-l sue la - mpăratul cu fedeleș cu tot. Îi Zice-mpăratul: - Ce ai aici? - Aici-i toată puterea mea-mpărate... arată-mi fata ori o destup. Împăratul de-odată s-o-ngrozit, da pe urmă (el, viclean) o aduce s-o vadă el. Da-mpăratul pe unde se suie pe dealul cel de steclă nu se știe, el avea o putere strașnică, neștiută. După ce-a adus-o, da el după ce-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pusese stăpânire pe cugetul lui. După o noapte de somn adânc, își înfige un stilet în piept. E plâns ca un martir, „lângă catafalcul lui unii soldați se sinucideau. În mai multe tabere militare gestul acesta era repetat“, consemnează Tacit îngrozit. „Numai un om care vrea să trăiască se ia la harță cu zeii și cu oamenii“ - iată, se pare, ultima frază rostită de Othon înainte de a se duce la culcare. Avea treizeci și șapte de ani. Înainte să-și taie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
un sărut pe nasul lui. Arată atât de... romantic... pe un inel pentru șervete. Of, unde era oare colierul meu? — Să nu cumva să ai o confruntare cu el. Nu e o dovadă clară că are o aventură, spuse Lauren, Îngrozită. —Aventură, am rămas eu cu gura căscată. Cuvântul m-a scos complet din minți. Singurul lucru care contează ca dovadă de netăgăduit a unei activități extraconjugale este găsirea de lenjerie intimă care nu-ți aparține. Că nu ai primit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]