3,364 matches
-
fă-o. În fiecare zi. Ia-o pas cu pas, zi după zi și respectă fiecare promisiune făcută ție sau ei. Așa pot s-o iau de la capăt, se gîndi, și s-o fac cum trebuie. Ai ajuns un moralist Îngrozitor. Dacă nu ești atent, o s-ajungi s-o plictisești. N-ai fost tu mereu un moralist? CÎteodată. Nu Încerca să te minți singur. CÎteodată, În diferite momente, În diferite locuri. Nu te păcĂli singur. Bine, Conștiință, spuse atunci. Da’ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
povestiri, aveai și de ce să fii. Nu, nu sînt. Toate povestirile alea Încrezătoare s-au pierdut. Cele pe care le-am publicat sînt din perioada În care nu mai aveam deloc Încredere. — Cum de s-au pierdut, Roger? — O poveste Îngrozitoare. O să-ți spun cîndva. — N-ai vrea să-mi spui acum? Nu-mi prea place să povestesc asta, pentru că s-a mai Întîmplat și altora, unor scriitori mai buni ca mine, și atunci parcă inventez toată povestea. N-are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Patrick. Nu-mi dau seama cum am reacționat eu, dar lui îi zboară paharul cu apă din mână. Se sparge pe ciment. E ud leoarcă pe haine și pe pantofi, iar eu sar de pe scaunul meu, care face un zgomot îngrozitor, ca râcâitul unghiilor pe tabla de la școală. Tremur din tot corpul. —Rebecca? Ești bine? Nu pot vorbi. Apuc șervețelele noastre și i le dau tipului. Bineînțeles că nu este Patrick. Dar pentru moment asemănarea a fost atât de dureroasă! Același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mă simt foarte jenată și încep să mă foiesc pe scaunul de plastic, încrucișându-mi picioarele la fiecare cinci secunde. Nici măcar acest lucru, care-mi dă prilejul să-mi admir minunatele ghete, nu mă ajută să mă eliberez de tensiunea îngrozitoare pe care o simt în tot corpul. Poate pentru că nici unul dintre cei prezenți nu trebuie să se întâlnească apoi cu el în particular; sunt aici să se susțină reciproc, dar se despart imediat după aceea. Ne simțim flatați ori de câte ori prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
chiar să merg cu rolele în Central Park, însă am căzut de atâtea ori, încât zgârieturile mele deveniseră subiect de glumă pentru colegii lui Patrick, care spuneau că mă bătea. Când ploua, stăteam în casă și mă uitam la emisiuni îngrozitoare, în care fetele făceau dragoste cu frații lor ori îi seduceau pe cei mai buni prieteni ai bunicii sau în care judecătorii, ajunși staruri de cinema, aveau unele cazuri în care foști prieteni își răpesc reciproc câinii ori nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Marfă“, zice, referindu-se la faza din toaletă. „Sunt îndrăgostită! Te sun mâine!“ Mă trezesc că îmi doresc ca Daisy să nu se aleagă cu nimic altceva decât cu o inimă zdrobită, să nu fiu singura tipă fără iubit. Sunt îngrozitoare! Însă nu suport să-i văd pe cei din jurul meu fericiți și implicați într-o relație stabilă, în timp ce eu sunt singură și sufăr. Am nevoie de ea pentru a ieși împreună în această lume insensibilă. Dacă o tipă grozavă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
timp, cred că noi, cei care n-am susținut încă, îi suntem recunoscători pentru că ne putem sustrage, ba mai mult, preferăm să luăm parte la niște așa-zise exerciții de încredere - ceea ce în mod normal ar suna de-a dreptul îngrozitor - decât să stăm în picioare în fața tuturor și să le vorbim despre suferința noastră. În următoarele zece minute, în sufrageria lui Finn se creează suficient spațiu. Suntem emoționați ca niște puști în prima zi de școală și așteptăm indicațiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cazul să discut cu ea între patru ochi? — A, nu! Cel puțin nu încă! E prea devreme. O să fii surprinsă cât de importanți pot fi unii care la început te enervează cumplit. Și în grupul nostru există un tip absolut îngrozitor - gălăgios și de nestăpânit - căruia cu greu ne abținem să nu-i spunem câteva. Cu toate acestea, mereu vine cu câte ceva interesant, profund. Adesea mă impresionează și chiar îmi dă de gândit. Până la urmă, e un exercițiu de toleranță. Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
omul nu este o insulă. Patrick însă a făcut tot posibilul să contrazică acest proverb. Își era suficient. Avea un singur principiu, să nu aibă nevoie de nimic și de nimeni. Nu-l condamn, știu că a avut o copilărie îngrozitoare, dar și mie mi-a făcut viața un iad. Jake mă privește cu compătimire. —Acum, când privesc în urmă, e limpede că a fost vina mea, deoarece nu mi-am dat seama că nu va trece dincolo de zidul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-și schimbe culoarea spre albastru-mov-negru. La naiba! zice Ben, alunecând pe un scaun și pipăindu-și capul. Jennifer se apleacă deasupra lui, scoțând sunete liniștitoare și depărtându-i mâinile ca să vadă rana. —Jim, zice Charlotte țeapănă. Cine era femeia aceea îngrozitoare? — Soția mea, mormăie Jim. Nu e un om rău... doar că se enervează uneori... Se enervează! exclamă Ben, îndreptându-și spinarea. Putea să mă omoare! Putea s-o omoare pe Jennifer! —A ieșit la ei cu tigaia în mână, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
anume Esquieu de Floyran. Se pare că, aflat În Închisoare pentru nu se știe ce fapte și la un pas de condamnarea capitală, Întâlnește În celulă un templier renegat, care era și el În așteptarea ștreangului, și-i ascultă acestuia Îngrozitoarele mărturisiri. Floyran, În schimbul promisiunii de a scăpa cu viață și al unei bune sume de bani, vinde ceea ce știe. Ce știe el e ceea ce șoptește toată lumea de la un timp. Însă acum s-a trecut de la șoapte la depoziții luate sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cunoștința. Dansează, până ce entitatea divină Îl abandonează, iar după aceea se va simți mai bine, curat și purificat”. „Ferice de ei”, zise Amparo. „Da, ferice”, zise Agliè. „Intră În contact cu pământul-mamă. Acești credincioși au fost dezrădăcinați, aruncați În alambicul Îngrozitor al orașului și, așa cum spunea Spengler, Occidentul mercantil, aflat În momentul crizei, se adresează din nou lumii pământului”. Ajunserăm. Din afară, cortul părea un edificiu obișnuit: și aici se intra printr-o grădiniță, mai modestă decât aceea de la Bahia, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca un cordon de mătase, care permite intenției cucernice să afle drumul către lumină, ca și cum ar pipăi, pe Întuneric. Astfel, În orice clipă, lumea, combinând literele Torei, se străduiește să regăsească forma naturală care s-o facă să iasă din Îngrozitoarea-i confuzie”. Și chiar asta fac eu acum, În plină noapte, În pacea nefirească a acestor coline. Dar alaltăieri seară În periscop, mă aflam, Încă Învăluit În balele vâscoase ale cochiliilor, pe care le simțeam În juru-mi, melci imperceptibili Încrustați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din nou cu multă Înțelegere, ca și cum ar vorbi despre copii, și-ți spun că trebuie să fii foarte atent cu lucrurile de soiul ăsta. Apoi Îți citează cazuri de diavoli care le-au făcut unor prieteni de-ai lor lucruri Îngrozitoare, tu te Înspăimânți, iar ei te Îmbărbătează spunând că de multe ori e simplă isterie. În fine, nu știi niciodată dacă cred sau nu. De multe ori, librarii Îmi dăruiesc bețișoare de tămâie, o dată unul mi-a dat o mânuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
material izolant. Era Înconjurat de o ghirlandă, tot din aur. Era pus Într-un loc uscat, unde câmpul magnetic atingea 500-600 de volți pe metru vertical. Se spune că Porsenna și-a eliberat cu ajutorul electricității, regatul de prezența unui animal Îngrozitor, numit Volt”. „Și de aia Volta și-a ales supranumele ăla exotic. Mai Înainte nu-l chema decât Szmrszlyn Krasnapolski”. „Să fim serioși. Mai ales că, În afară de manuscrise, am aici un evantai de scrisori care propun revelații asupra legăturilor dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să dea peste un lector de la catedra de limba română. Îngrozită de accentul lui moroșan, profesoara îl îndreptase spre orice altă facultate: Chimie, Aeronautică, Sport, numai la Litere să nu vină. La Bibliotecă aduceau mereu instrumente sofisticate de lectură. Pentru îngrozitorul examen la Pedagogie al lui Neagșu puteau să învețe doar cu ajutorul unor scânduri lungi cam de un metru. Cursul era o chestie tâmpită în sine, o înșiruire de definiții fără aplicabilitate; pe deasupra, mai avea și coperți orange. Cu Neagșu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe vecie a lui. Odată se arătase rece cu el, pe malul mării și, nici ea nu înțelege când și cum a fost posibil, l-a văzut până la piept în apa gheață. Voise să se sinucidă. Altădată o durea capul îngrozitor și îl trezise cu un telefon la patru dimineața. Dacă o iubea, să-i aducă un pin pitic, argintiu, așa cum văzuseră ei la Techirghiol. Îndrăgostitul sărise buimac în Dacia lui taică-său și peste trei ore era la ea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
strofe fierbinți. Nu mai cizela și nici nu le scria cu gândul să le publice, ci doar ca să-și mângâie inima. Roșu, după ce plecă Deliceanu și reporterul, își reluă explicațiile, acuma înmuiate în sarcasm din cauza comunicatului care tăgăduia o realitate îngrozitoare. Tânărul Herdelea se făcea că-l ascultă, dar vorbele îi intrau pe o ureche și-i ieșeau pe cealaltă ca niște sunete fără sens. Îl preocupa numai Tanța. Se gândea să adauge la adresă și o oră prin care să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici un scrupul, căci ruina țării, pentru ei, n-are importanță, ci numai acapararea guvernului, chiar al unei țări ruinate... Degeaba, sunt odioși, amice! Eu nu fac politică și-mi sunt indiferente partidele cu așa-zisele lor ideologii, dar ăștia sunt îngrozitori! Zbârnâitul telefonului îi întrerupse indignarea: ― Alo!... Da, da, Drapelul!... Domnul Herdelea? Aici... Poftim! Era Gogu Ionescu care cerea știri noi, pentru că azi i-a fost imposibil să mai vorbească la Pitești. Titu îi promise că va trece de la Modreanu pe la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acum întrebarea ce vom găsi la fața locului? Eu sunt democrat prin toată educația mea și umanitarist convins. Vă închipuiți ce-ar fi pentru sufletul meu, dacă ar trebui să ordon o represiune sângeroasă. Și totuși, interesele superioare ale neamului!... Îngrozitoare dilemă! Titu Herdelea îl asculta cu toată gravitatea cuvenită, dar în sinea sa se gândea că acest Baloleanu e un mare farsor. Își aducea aminte cu câtă emfază predica odinioară, la Enache, împărțirea moșiilor la țărani. Și acuma cum caută
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de foc, s-au concentrat la marginea satului și au refuzat să permită trupei să-și continue calea, amenințând pe ofițer cu moartea dacă ar încerca să pătrundă în comună. Baloleanu păli. Avea impresia că a căzut într-o capcană îngrozitoare. Administratorul de plasă a avut dreptate că țăranii sunt bine organizați și în stare să înfrunte chiar armata. ― Ei, domnule maior? Acuma? întrebă perplex și răgușit. Maiorul Tănăsescu avea scăpărări furioase în ochi. Răspunse războinic: ― Domnule prefect, avem noi ac
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
păruseră atât de lungi și întunecate ca în aceste momente. Fiecare metru pătrat al navei era cunoscut ea-n palmă de Dallas. Dar știind că o bestie hidoasă putea să se ascundă pe undeva șt să-l ucidă în chip îngrozitor, înainta cu băgase de seamă, neîncrezător, în nici un ungher, pe când înainte se plimba de la un capăt la celălalt cu ochii închiși. Toate lanternele erau aprinse. Și cu toate acestea lumina nu ajungea să străpungă obscuritatea difuză în care era adâncită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se rușinează de evanghelie” (Rm 1,16). În gândirea lumii romane, fiii lui Dumnezeu, eroii și salvatorii nu mor pe cruce. În acel timp, moartea lui Isus nu putea fi privită cu sentimentalism și, cu siguranță, nici crucea, un simbol îngrozitor în antichitatea romană. Pentru iudei și păgâni deopotrivă, nu era nicidecum clar în ce măsură toate acestea puteau fi numite „vestea cea bună” (semnificația cuvântului „evanghelie”). Dacă Isus nu a fost executat, dacă nu ar fi fost răstignit, de ce să se fi
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
liniște care îți pulveriza oasele și în care, îmi amintesc și acum, tot ce se auzea era fojgăitul gândacilor uriași și sunetul slab scos de antenele lor când se atingeau una de alta, omul își duse revolverul la tâmplă. Din cauza îngrozitoarei concentrări și a luminii slabe, ochii începură să-mi obosească, așa încît, deodată, silueta cerșetorului cu pistolul la tâmplă se descompuse în câteva pete galbene și verzui-fosforescente. Grundul peretelui alb din spatele lui se reliefa enorm: vedeam fiecare crestătură și fiecare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de flacăra pletelor împletite în mii de cosițe; șoldurile, largi, adăpostind puternicul organ viril; în totul, din creștet până-n tălpi, era doar lumină. Ochii îi ținea întredeschiși, zâmbea extatic și trist, iar în dreptul inimii, sub sânișorul stâng, avea o rană îngrozitoare, între degetele mâinii drepte ținea, cu un gest nespus de grațios, un trandafir roșu. Așa plutea, culcat, în spațiul care se străduia să-l cuprindă, dar care părea sorbit, cuprins de el... M-am trezit între mobilele reci ale odăii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]