1,814 matches
-
-i servesc pe musafirii noștri și pe alții, și pe alții, și pe alții... Spre surprinderea mea, Ion s-a dovedit un profesor foarte capabil, doar că uneori încalecă pe „căluțul său favorit“ - fonetica -, și atunci încep să mă simt îngrozitor, încep să-l urăsc, dar cu o ură supusă, și-mi vine să mă scufund în pământ de rușine... Ah, Petinca, dacă ai ști cât de îngrozitor pronunț româ nește! și totuși, la Consfătuiri, referatele le-am scris în limba
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
uneori încalecă pe „căluțul său favorit“ - fonetica -, și atunci încep să mă simt îngrozitor, încep să-l urăsc, dar cu o ură supusă, și-mi vine să mă scufund în pământ de rușine... Ah, Petinca, dacă ai ști cât de îngrozitor pronunț româ nește! și totuși, la Consfătuiri, referatele le-am scris în limba română și am luat de mai multe ori cuvântul, pronunțând rar, dar cu suficientă siguranță. Cu plecarea lui Ion însă, progresele mele vor lua sfârșit, cu siguranță
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai găsit. Părăsise casa a doua zi după arestarea mea. Cât despre Don José, venise a doua zi ca să ia biletul de tren, noi urmând să ne întâlnim la gară. Tata i-a spus ce se întâmplase. S-a speriat îngrozitor, a plecat și nu a mai revenit. Eliberându-se camera lui Ion, madame Simon, beneficiara ei de drept, s-a mutat în fine într însa. Merita săraca de ea acest gest de bunăvoință a sorții, după viața atât de grea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de perpetuare a speciei umane întrucât după opinia unui celebru arhitect și inginer roman: "Cel mai frumos exemplu de echilibru este corpul omenesc." (Marcus Vitruvius Pollio) Dar eu ce făceam? Ce? Genunchii mi se înroșeau, se învinețeau și mă dureau îngrozitor; așa că nu e de mirare că la vârsta de 14 ani eram deja posesorul unui reumatism poliarticular acut, care și astăzi mă "însoțește", provocându-mi dese și dureroase crize reumatismale. De aceea mă "dichisesc", ornându-mi cu migală ruina corporală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Eram inert, leșinat și cu sacul de tizic deasupra mea. Fața îmi era plină de țărâna îmbibată cu pleavă și cu alte resturi vegetale; buzele-mi erau plesnite, umflate și sângerau, iar dinții din față se clătinau și mă dureau îngrozitor. Sângele care-mi cursese din belșug se amestecase cu țărâna care-mi intrase în gură în momentul în care sărutasem involuntar și brutal pământul dușmănos, împiedicându-mă să respir în mod firesc, având pe gâtul meu sacul plin cu tizic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea..." Momentul doi era golirea scuipătorilor și spălarea lor. Era îngrozitor, de-a dreptul insuportabil! Obiectele acestea erau niște vase având dimensiunea unor castroane țărănești, confecționate din tablă zincată, prezentându-se sub forma a două modele: cu picior, adică situate în partea superioară a unei tije metalice înaltă de un metru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru a mă ridica, am fost străpuns de o durere atât de ascuțită care m-a săgetat prin tot piciorul, până în inimă. În cădere, una dintre articulații, un ligament, suferise o întindere din cauza călcării incorecte și acum glezna mă durea îngrozitor. Mă străduiam din răsputeri să mă ridic. Încetineala revenirii mele în poziție verticală a generat în gorila înfierbântată un puseu furibund, determinând apariția simultană a unor insule de roșeață pe obrazul lui garnisit cu un strat consistent de celule adipoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și a periuței de dinți, pigmentată cu reziduurile fermentate de ceapă și usturoi, respirația era într-adevăr ucigătoare precum pilulele produse de I.G. Farben care alimentau sistematic și profitabil funcționarea la parametri înfiorători a camerelor de gazare de la Birkenau. Era îngrozitor! Aglomerația era identică cu aceea a vagoanelor supraîncărcate monstruos cu evrei, oameni absolut nevinovați mergând pe un drum chinuitor de lung și de greu la capătul căruia îi aștepta o moarte înspăimântătoare: Auschwitz! Diferența era totuși semnificativă: în acest tren
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dreptate? Iau bicicleta și plec, cu promisiunea de a lua și eu ziarele, într-o bună zi. 7 septembrie 2003 Ora 3,06 dimineața. Nu pot dormi cu nici un chip. Nici chiar ceaiul marca Noapte Bună adus din România, mirosind îngrozitor a valeriană, mac și alte ierburi vrăjitorești nu-mi este de folos. Pe cutia de ceai, reproducerea unei celebre ilustrate comuniste reprezentând un apus de soare pe lacul Tăbăcărie din Mamaia. Aș dori să scriu mai multe despre această stare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de suportat. Dacă treceai de un pachet-două, chinul dispărea ca prin farmec și, lămu rit în focul cubanez, te transformai într-un om nou. Insensibil la durere ! Un bărbat ade vărat ! Ce-i drept însă, unul care începea să gîfîie îngrozitor după doar cîteva scări urcate. țigările occidentale erau foarte rare în „Barul nos tru“, și între acestea, bineînțeles, Kent-ul avea un rol privilegiat. Atunci cînd apărea un kentan în bar, se împărțea, de obicei, cu ceilalți (nu se făcea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tîlnise cu un prieten, coleg de serviciu, și stătea tot timpul de vorbă cu el. Dănuț făcea plajă „la bărbați“ împreună cu tatăl său și cu colegul, și cum cei doi întîrziau peste măsură în discuții, și cum el se plictisea îngrozitor, băiatului îi venise să pună degetul pe chestia aceea pe care tatăl său o purta cu multă grijă în față. Prietenul făcuse o figură scandalizată, iar părintele îi dăduse o palmă. Unde dă tata crește. și crescuse, desigur. în locul unde
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
începe și muzica aceea, mai întîi lentă, și apoi din ce în ce mai accelerată, o vedem acum de foarte aproape și, dintr-odată, cadrul se schimbă și avem perspectiva de deasupra apei - tipa, calmă pînă atunci, începe să se zbată și să țipe îngrozitor, se agață de o geamandură, pentru ca, în cele din urmă, să dispară sub apă. Blîc ! Dar, să revin. Întors acasă din Croația, le-am spus tuturor prietenilor cum am scăpat eu de angoasă, cum am înotat fără nici cea mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pînă la plecarea trenului. Experimentasem nu știu cîte tehnici, eram tot mozolit și roșu pe la gură, ajunsesem să nu mai simt nimic. După ce am condus-o la tren, pe drumul de întoarcere de la gară, am realizat că mă dor testiculele îngrozitor. Aurora în general, copiii din fața blocului nu puneau mare bază pe Dănuț, rareori îl cooptau în jocurile lor, iar atunci cînd o făceau era doar pentru că aveau nevoie de oameni și nu mai găseau pe nimeni pe-afară. La fotbal
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tras repede chiloții pe mine, am ieșit de sub pătură și m-am dus țintă la toaletă. Acolo mi-am văzut puța însîngerată și m-a cam luat cu rău de la stomac. În plus, cînd am făcut pipi m-a usturat îngrozitor. Nu mai vorbesc de usturimile suportate cînd am încercat să mă spăl. Căcat ! O beștelisem ! Auzisem eu ceva de „ruperea aței“, dar chestia asta nu mă liniștea deloc. Cînd îți vezi puța ferfeniță n-ai cum să nu te pierzi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acest tribut cînd n-a ajuns primul; după drumul halucinant la Polul Sud, unde a găsit fluturînd drapelul Înfipt de Amundsen cu cîteva zile Înainte, Robert Scott a murit Înghețat În zăpadă scriind pe ultima pagină a jurnalului său: E Îngrozitor să trăiești Într-o lume În care numai cel dintîi contează... Acest strigăt spune singur destul despre imoralitatea obișnuinței de a judeca totul ca la cursele de automobile... Pe de altă parte, dacă se instalează Între ruine, un creator autentic
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dormi în circumstanțele de față? Îl așteptase toată noaptea de pe undeva să apară. Așternutul era vechi și șifonat demult. Nu îndrăznise să se facă mai comodă, capul și-l simțea ca prins într-o menghină; îi zvâcneau tâmplele. Se simțea îngrozitor și se întreba ce căuta ea acolo. Oare de ce fusese atât de bădăran cu ea?! Nu mai era deloc politicos! Se purtase urât cu ea, caraghios... Toate amintirile cu el îi bâzâiau prin creier aidoma unei insecte. Fața ei albă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
omul visurilor. Nu un ratat sau o epavă. - Îmi spui niște lucruri care mă uimesc! Dar de fapt ce învârtiți voi acolo, mai exact? - De toate, în afară de a practica hoția și de a omorî pe cineva. - Sună cam periculos, chiar îngrozitor. - La început, atunci când mă consideram un pion care încurca lucrurile, încercam să îmi folosesc forța necesară și inteligența necesară. Mă comparam cu un arestat al 305 poliției sau cu o închisoare unde eram privat de libertate iar eu trebuia să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
absolut sigur!? Mama încă te mai iubește. - Te rog înțelege. Nu mai putem înoda ce a fost. Vei avea în curând un frățior. Spune că mă ierți și nu mă considera un tată vrednic de dispreț. - Nimic nu este mai îngrozitor ca ceea ce mi se întâmplă. - Înțelege că la vremea aceea am iubit-o mult pe mama ta. Era ca o perlă adevărată, veritabilă dar am pierdut această comoară. Am pierdut-o iremediabil. - Și atunci de ce ne-ai părăsit? - Au intervenit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
salt din umeri fără să-i pot da o explicație, se întoarce imediat și pleacă într-acolo grăbită. Du-te! îi strig eu încet, privind-o cum se depărtează, regretînd că nu i-am dat palmele pe care le merită. "Îngrozitor! exclam în gîndul meu, infiorîndu-mă. Dacă mai stătea puțin, o luam la bătaie... Să fie asta numai răutate, ori este și dorința de-a echilibra balanța dreptății?!..." Mă întorc și plec spre alimentara, s-o mai prind deschisă, altfel rămîn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a văzut despre ce e vorba, a făcut o criză de nervi... Doamne, ce scenă! se înfioară Fulvia. Abia au putut-o imobiliza milițienii veniți la fața locului. Au urcat-o în mașina Miliției și-au dus-o la spital. Îngrozitor!!... murmur eu, rezemîndu-mă cu spatele de tocul ușii. Îngrozitor... În-gro-zi-tor... Ha-ha-ha !... mă apucă un rîs isteric, înecat în gît, ca un hohot de plîns. Ha-ha-ha... Furtuna... Furtuna... Fulvia mă privește înlemnită. Iartă-mă! îi spun. Ești sigură că au dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
criză de nervi... Doamne, ce scenă! se înfioară Fulvia. Abia au putut-o imobiliza milițienii veniți la fața locului. Au urcat-o în mașina Miliției și-au dus-o la spital. Îngrozitor!!... murmur eu, rezemîndu-mă cu spatele de tocul ușii. Îngrozitor... În-gro-zi-tor... Ha-ha-ha !... mă apucă un rîs isteric, înecat în gît, ca un hohot de plîns. Ha-ha-ha... Furtuna... Furtuna... Fulvia mă privește înlemnită. Iartă-mă! îi spun. Ești sigură că au dus-o la spital? Pe cine? A, pe femeia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca un hohot de plîns. Ha-ha-ha... Furtuna... Furtuna... Fulvia mă privește înlemnită. Iartă-mă! îi spun. Ești sigură că au dus-o la spital? Pe cine? A, pe femeia în capot? Da, sigur. Abia puteau s-o stăpînească trei milițieni. Îngrozitor! șoptesc din nou, privind în jos, de teamă să nu întîlnesc privirea Fulviei. Pot să dau un telefon? Da, poftim! îmi arată ea spre telefon. Formez 03, cer numărul familiei Roman de pe strada Republicii, unde locuiește Brîndușa, apoi formez numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
duc de dimineață la obor după ouă și unt. Azi la ora cinci eram acolo, lângă casa lui Iancovescu, dar m-am întors la ora nouă cu mai nimic, niște smântână, niște caș proaspăt și șase ouă. M-a obosit îngrozitor. M-am dus pe plaja mică; ajutată de Șucuran, mi-am pus cortul. Irène și inseparabila ei Mirona au venit să-și lase lucrurile, apoi au plecat și am revăzut-o pe Irène astă-seară la 9. După-masă am stat mult
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
interes. Fac treburi casnice, mă afund în rutină, mă prostesc. Citesc foarte puțin, nu mai scriu, n-aud vorbindu-se decât despre bani... Și mă plictisește să aud vorbindu-se despre ceva ce n-o să am niciodată. Trebuie să lupt îngrozitor ca să mă întorc la Paris. Unde mi e viitorul? Mi-e „dor“ de voi toți. Aici nu văd decât puțină lume. N-am prieteni, n am pe nimeni cu care să stau de vorbă; devin o epavă intelectuală. O sărut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
noi îți vor putea scrie cel puțin atât: că sunt sănătoasă și muncesc cu dragoste și râvnă și mai presus de puterile mele. Mi-e frică să nu învăț să urăsc; ar fi îngrozitor, la vârsta mea, cum ar fi îngrozitor rictusul de maimuță, în locul surâsului cald cu care mă plecam peste trupșorul tău, spre privirea minunată de viață a ochilor tăi mari, castanii. Cât aș vrea să pot fi lângă tine! Iată „paradisul pierdut“. Înainte, desbrăcându-l de reminiscențele literare, livresci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]