2,094 matches
-
să se întoarcă acasă și să nu mai vrea, de îndată ce Matilda s-ar smulge brusc de el. Ei da! Dar asta putea să dureze cine știe cât... După trei luni începui să-i trimit Matildei scrisori rele, dure, la adresa lui Petrică, pline de înjurături și insulte. "Cum, idiotu-ăsta credea că are dreptul să țină astfel încurcată o femeie? Cu moaca lui stupidă de poet minor se crede sultan, să te țină închisă în casă, stăpân atotputernic, cu gândire medievală? Trimite-i lucrurile, schimbă cheile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai duc și eu rucsacul." Mi-l dădu și o luă vădit înainte. Tot atât de vădit, Matilda, care mergea înainte, rămase în urmă: "Poartă-te frumos cu el, îmi șopti, ține foarte mult la tine". Furios și drept răspuns trăsei o înjurătură grosolană la adresa ținutului lui Petrică la mine. "N-am nici o încredere în el, îi spusei, e topit de dragoste pentru tine, îi cunosc eu această expresie bleagă, care bineînțeles nu e de durată, iar dacă e de durată cu atât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
intendent! A apărut apoi imediat Pascu, caloriferistul nostru, l-a înjurat pe-ăla într-un mod și mai brutal decât îmi vorbise acela mie spunînd: du-te în... la mîne-ta! Cine te-a trimis pe tine aici? Și reproducând această înjurătură privirea marelui poet sticli de satisfacție și se opri din povestit. Îi plăcuse caloriferistul atât de mult încît ținuse să-i repete populara noastră trimitere la origine? Era evident, bruta care îl întîmpinase și îi spusese acele cuvinte fusese astfel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când i se spuneau numere care treceau de o mie, de pildă 1.003, cum era al meu, începea să urle, ieșea afară și începea să ne care la pumni în figură și lovituri cu bocancul în fluierele picioarelor, cu înjurături de o mare inventivitate. Am înțeles repede, însă, că individul nu știa să scrie astfel de numere, și unul dintre noi ne scăpă de furia turbată a acestui semianalfabet, pronunțând nu o mie trei, ci zece, zero trei. "Păi așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fereastră: "Atenție, strigă, unul din noi doi nu va mai ieși viu din această odaie." De ce? mă întrebam... A, da, îmi trecu prin fața ochilor ca o fantasmă, revelația, ceea ce îi spusesem, da, toate cuvintele mele o loviseră adânc și nu înjurătura. Aha! Nu suportă, în timp ce eu trebuie să suport... Eu trebuie să fiu blând... Da, ași fi fost, dar ea vroia să și fugă la viitorul ei bărbat, să-mi ia și copilul și să mă și spânzur. Și de ce toate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care mă inițiase în tainele vieții șobolănești... Un surâs interior însoțea amintirea petrecerii care urmase în chiar ziua în care fusesem angajat... Erau urmele fascinației... Ași fi vrut ca acel chef să se repete... După atâtea abstracțiuni, simțeam nevoia unor înjurături birjărești. Și într-o zi îi dădui un telefon lui Vintilă și într-adevăr cheful se repetă, dorința mea coincisese cu un eveniment pe care ei tocmai vroiau să-l sărbătorească. Curiozitatea mi se ascuți. După atâția ani grasul Calistrat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Micul dejun cu rinichi și alte momite durează cât aventura lui Ulisse pe insula Circei, unde oamenii lui sânt transformați în porci..." Deși Ciceo era relativ sobru în limbaj, de astă dată auzind toate acestea, trase, cu puternic accent ardelenesc, înjurătura prin care trimitem noi pe cineva antipatic la origine... "la mîne-sa, să se întoarcă de-acolo mai bun..." în clipa aceea Lavinia se ridică brusc și se îndreptă decisă spre dormitorul copiilor de unde auzirăm de îndată zdupăituri și chicoteli. "Vă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
către ea o paletă încărcată cu material. ― Atenție, îi zise politicos militarul. Ea-și ceru iertare și se dădu înapoi pentru a-i face loc. ― Scuză-mă. El nu se uită la ea, având privirea ațintită pe încărcătură. Trase o înjurătură și plecă spre Apone. Sergentul șef și Hicks punctau o listă. Așteptă în liniște ca militarii să-i vorbească. ― Vreo problemă? făcu Apone. ― Da, exact. Parcă aș fi a cincea roată de la căruță. Îmi ies din minți dacă stau degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Pasajul se lărgește. Hicks efectuă o panoramare cu camera sa. Militarii pătrunseră în interiorul unui vast dom cu pereții făcuți dintr-un material diferit. Faptul că toți infanteriștii își păstrau calmul se datora antrenamentului. ― Oh, Dumnezeule, murmură Ripley. Burke trase o înjurătură. Camerele și lămpile le ofereau imaginea sălii. În locul pereților netezi și ondulați de mai înainte, erau acum alții, grosolani și neuniformi. Se vedea în plus un basorelief compus din obiecte diverse provenind din colonie; mobile, cabluri, componete solide și lichide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ce semnal! Zece metri! Ripley se uită la ușă. ― Dau năvală. Vasquez, mai ai mult? Femeia nu-i răspunse. Picuri de metal topit îi ardeau pielea și plouau pe haine. Strângea din dinți și-și încuraja aparatul de sudură cu înjurături bizare. ― Nouă metri, opt metri! Hudson anunțase această ultimă cifră cu o voce ascuțită. Se uita în jur, vizibil înspăimântat. ― Nu se poate, insistă Ripley, deși propriul detector îi furniza aceeași informație. Ar trebui să fie aici, înăuntru. ― Exact, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu privirea lui tricoloră ațintită spre vestiar, lui Cătălin îi cădeau șurubelnițele din pantalon, iar Cezar, agățat în vârful gardului, încerca să lege o conversație: „Nu-număru’ 9, ma-mamă ce bună ești!“. Coboram împroșcați de apă și-o ploaie de înjurături, și-o luam la fugă printre blocuri, apoi prin părculețul de pe Aviator Mărășoiu, până când râsetele, întunericul și greutatea ghiozdanelor ne obligau să ne-oprim. În părculeț, după o bancă, băieții își scoteau sexele mici și dureroase și începeau să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de instructori: sunt pisălogi, dar au dreptate. Am intrat cu viteză prea mare și Opelul s-a zdruncinat ca o ladă de cartofi. În plus, am reușit să pulverizez toată apa pe-o bătrânică ieșită în poartă. Am tras o înjurătură, una din puținele din ultimii ani. Mă stăpâneam cu eleganță, încercând să par sobru și cuviincios, ca un stră-strănepot de boier pașoptist. Sau poate chiar eram. „S-a zis cu băbăciunea!“, a observat Mihnea. „Tocmai a prins baia trimestrială.“ „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bine, e drept, e firesc. Degeaba. Aluatul inconsistent care-mi curge în vene și-n creieri mă împrăștie-n alte forme, modele miniaturale ale durerii. Sunt un om fără prieteni, fidel unei femei care m-a părăsit, urăsc tristețea și înjurăturile, refuz realitatea și-o-nchid sub obloanele bucuriei, dar nimic nu durează, nici mingea împinsă în poartă, nici palma lipită de stâncile Moldoveanului, nici îmbrățișarea nebună în care viețile noastre tremurau în spirtul felinarelor. Ascult Radiohead. Dar cine va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nu-mi rămăseseră prea multe opțiuni. Am plimbat mobilul pe dosar, scanând paginile rămase: vreo trei-patru. Jetul de lumină albastră bâzâia ușor, în surdină, ca o ecluză pneumatică. În clipa următoare, am auzit un clinchet și mai puternic, apoi o înjurătură. Musafirul scăpase cheile pe jos. Am tras și ultima pagină și-am închis dosarul. Apoi am scufundat telefoanele înapoi în hanorac. Dacă aș fi avut timp, m-aș fi simțit ciudat: închizându-mi propriul dosar, ca la anchetă. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cum?“ Din spate, muncitorii începuseră să se revolte: „Bagă mare!“, „Haidi, bă, că n-avem toată ziua!“, „Behăie, bă, odată, zi ce vrei!“ Cezar a lăsat-o pe vânzătoare și s-a întors spre ei: „Ce pula mea vrei, băi?“ Înjurătura fusese fluentă, inteligibilă. Cezar râdea, cu fața spre noi, mândru de ispravă. Primii muncitori au sărit din rând, să-l chelfănească. Unul scosese un pantof fără șiret, cu tocul gros și stropit cu var. Pe ceilalți n-am mai apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din motive operative. Să nu-l deconspire.“ „Observ că ești în temă...“ „Mă, du-te-n chiloți! Vezi că se răsucește bunică-tu-n mormânt. Apropo, de ce-l urmărea Securitatea pe tipul ăsta al tău? Era periculos?“ I-am ignorat înjurătura, mai mult nostimă, decât răutăcioasă. Când se punea pe treabă, nu-l opreai pe Mihnea: îți inventa o măgărie din orice. „Așa s-ar zice, dacă citești Scrisoarea V. Bubuia avioane pe cer.“ „Bubuia virtual. Ți-l imaginezi tu lucrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scăpați în stradă. Un pocnet sec te anunța că îți loviseră o aripă sau plecaseră cu oglinda. Răsplata se împărțea prompt și binemeritat: șoferii și pietonii își dădeau mâna aici, pentru a-și face dreptate cu portiera, un potop de înjurături sau chiar un pumn. Am depășit clădirea Istoriei și ne-am apropiat de Litere. De data asta, am intrat pe la Matematică. Mihnea știa o ușă, care se deschidea într-un pasaj la etajul patru. Prin el traversai ca din pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apărarea lor, să le apăr slăbiciunile și frumusețea, grația și nepriceperea, încât, recunosc, înclin să fiu mai degrabă avocatul lor decât cel care le arată cu degetul! Toate manevrele lor greșite care pot să scoată din noi cele mai ciudate înjurături pot fi iertate pentru o singură privire, fie ea duios-piezișă sau fățiș-amenințătoare. Da, frate, în România sunt mai multe șoferițe decât șoferi, adică mai multe femei la volan decât bărbați la volan. Eu am înțeles și admis în forul meu
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
lipsească o intenție moralizatoare, și chiar în acest moment, ca să zic așa, în loc de-o lacrimă de bun-rămas, un sublocotenent tânăr și îndârjit, cu mâinile proptite în șolduri, țanțoș, o petrece de pe fața pământului cu cele mai neaoșe ocări, cu înjurăturile cele mai deșănțate, pentru un amărât de castron! Fără îndoială, sunt vinovat și îmi pare rău și acum, chiar dacă, după atâta amar de timp și după atâtea schimbări petrecute în caracterul meu, mi se pare că această faptă urâtă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru că mi-ați acordat atenție, permițându-mi să vorbesc, pentru că, după numeroasele mele observații, niciodată liberalul nostru nu e în stare să-i permită cuiva să aibă o opinie deosebită, motiv pentru care îi răspunde imediat oponentului său cu o înjurătură sau chiar cu ceva mai rău... — Aveți întru totul dreptate, observă generalul Ivan Feodorovici și, punându-și mâinile la spate, cu cel mai plictisit aer din lume, se retrase spre ieșirea de pe terasă, unde căscă înciudat. — Gata, ajungă-ți, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
generale; metodul nostru e cel urmat în științe în genere, în cele naturale îndeosebi. Oare supărarea bolnavului pentru că-i constatăm boala o modifică? Acum venim la forma în care scriem. Se zice că ea ar fi exagerată, c-ar cuprinde înjurături surugiești etc. În realitate stilul nostru nu este eufemistic. Ne-am deprins a căta pentru orice idee espresia cea mai exactă posibilă. Dac - am voi să glumim, daca nu ne-ar păsa de adevărul ce-l zicem am putea să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din științele naturale, de fiziologie, la Facultatea din București, istoria cum un om fără studii liceale ajunge profesor de istorie universală la aceeași Universitate; istoria cum un măscărici înjură pe Domnul țării și se decorează cu Bene-merenti tocmai pentru aceste înjurături. Iată... istorioare, foarte morale desigur, menite de a forma prin exemple inima elevului. Ca studii substanțiale s-ar putea introduce în Cartea de citire greco - bulgărească cultura caprelor. Item, indicație de parfumuri pariziene pentru a neutraliza foetor caprinus. Item cultura
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
este o dovadă în favorul oricui că e îndreptățit a se alătura la seria de idei pe care-o crede adevărată. Această îndreptățire ne dă totodată și tonul în care asemenea discuții trebuie să se poarte. A ne întrece în înjurături cu evreii nu credem de cuviință, de vreme ce aceasta e partea lor cea tare, ajutată și de... cunoscuta vitejie evreiască. Dar "Fraternitatea" susține între altele un lucru ce nu are a face cu teoriile noastre economice: că am falsificat un statut
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
formei unei pete apărute tocmai luni. La sfîrșitul săptămînii, nimeni nu se mai apropia de el, din cauza mirosului. Unul din clienții companiei mele mi-a vorbit despre un fost șef al lui, care, indiferent de contextul social, strecura cîte o înjurătură în fiecare frază. Grobienii sînt șefi cărora pur și simplu nu le pasă de modul în care îi percep ceilalți. Standardele lor diferă mult de cele ale persoanelor din jurul lor, dar ei nu conștientizează reacțiile celorlalți. Fie că grosolănia lor
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
pretins „științifică”, „rațională”, dlui Molnár, când, har Domnului, are cine să o facă din plin? Desigur, În cazul contrar, al acceptării punctului său de vedere, te expui pericolului de a fi transformat Într-o țintă pentru tirul naționaliștilor. Cu toate că receptarea Înjurăturilor proferate prin gazete poate constitui o experiență dezagreabilă, acesta este totuși un risc pe care ar merita să ți-l asumi. A fi În dezacord cu rinocerii de diferite categorii reprezintă, dacă nu un titlu de glorie sau un scop
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]