2,895 matches
-
în goană Stoian Militaru, să mănânce, să facă un duș, să se apuce mai iute de temele acelea ciudate, de poezie. În hol, Nicoloaica, răvășită și târnosită prin plâns, îi aținu calea. Și, aruncîndu-i-se-n brațe, într-o clipă, îi și înmuie, de lacrimi, hanoracul. - Sinistrate! În seara asta trebuie să fim mai uniți ca oricând, Sinistrate. Și să ne ținem de mînă! - Bine. Să fim. Să ne ținem, încuviință, cam neatent, Doru, lepădîndu-și servieta în hol și grăbindu-se să ajungă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
strungii de stradă. - Predolene... - Mmîh. Ordonați! zâmbi strâmb cel ce fusese strigat. - Jeane! Puștiul... E de belea. Dar o pățim noi. Dumirește- ni-l tu. - Prelucrează-l cu vigoarea și înțelepciunea ultimelor experimente psihologice! - Copile, nu știu cum te vei acomoda dumneata... înmuie vocea, bingănind, tartorul profilor. Dar, dacă inspirația ta dă greș, nouă, forurile superioare ne vor pisa capetele, ca pe boabele de piper. - Dă-l, mă, în mă-sa, cu metafora ta! Bă, boule!... - Cătăline! La ce concluzie am ajuns noi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuie clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta, se întreabă râzând: - Dar cum or arăta fustița, bluza și< chiloțeii ei? Pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă să le spele. Se gândește tot timpul la Flora. E nemaipomenită, nu s-a așteptat la așa ceva acum îi pare rău că a fost atât de direct, obligând fata să îi facă pe plac din prima seară
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tare, strigîndu-se. Intrară în câteva locuri. Dădeau bună ziua și hăinarul îi poftea mai lângă tejghea. Manufacturile miroseau la fel: a stofă ținută la căldură și a lume multă. Înăuntru, deasupra rafturilor, ardeau lămpi care împrăștiau o lumină plăcută. Negustorii își înmuiau glasurile, îi momeau, lăudîndu-și marfa, până scoteau baloturile, aruncîndu-le pe tejghelele din fața lor. Stere căuta haine de gata. De când se știuse, tot pe căpătate se îmbrăcase. Îi aducea jupânul niște pantaloni de-ai lui, vechi și cârpiți 20 În genunchi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cuscrul Vasile. Ceilalți oftau împrejur, mulțumiți. Prin ferestrele mari răzbea lumina strălucitoare a zăpezii și de afară se auzeau clopoțeii cailor. Mirosea a cozonac șezut la răcoare și a friptură. Preotul a sfințit apa cu crucea lui de argint, a înmuiat tistimelul de busuioc și a blagoslovit casa. Apoi a luat, cu nașa și nașul, copilul, ce începuse să țipe, și -lau scufundat de trei ori în cazan. I-au zis Alexandru. După ce -lau înmuiat, Aglaia 1-a înfășurat în crîșmitul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urmă, numai soarele dacă-l vezi, a ta e libertatea! Iar te-apuci de meserie! Stăpânul tăcea, întunecat și crunt. Se simțea bătrân și obosit. Se gândea ctt o să-i mai meargă și lui, că se cam trecuse, i se înmuiaseră oasele, și, dacă -lar fi prins, nu mai scăpa. În tinerețe, fugise de la pârnaie, era mai ușor. Ager, cu sângele fierbinte... Ce mai primăvară! Plesneau florile de salcâm și toată groapa era verde, verde, plină de dudău și barba-popii. Mărăcinii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
e vai de măiculița voastră! Caii... - Ce cai? se răsti Paraschiv. Simțise în gură gustul sărat al sângelui și încleștase pumnii. Șeful se uită la el, zâmbi și vorbi iar: - Zi, tu ai și clanță mare, ia să ți-o-nmoi eu oleacă! Dar parcă se răzgândi, se plimbă puțin prin fața lor, strânse fălcile și așteptă. Tăceau. - Va să zică, nu spuneți! Se depărta cu mâinile la spate, învîrtin-du-se pe călcâie. Nu spuneți, bine... Se rezemă de masa hodorogită. Lor le ardeau obrajii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tutun. - Cum îți zice, mă, ție? - Da ție cum îți zice? Ce-oi fi vreun șpiler? Vătaful a ridicat pumnul să-l lovească. Treanță înlemnise. Cu o mișcare iute, pungașul i-a prins mușchiul între degetele lui subțiri. I-a înmuiat mâna. Din ochii verzi ca mucegaiul ieșeau scântei. Se uitau și ceilalți. - Așa, micule! îl zădărî unul. Cel tânăr -la slăbit și i-a lăsat pumnul în jos, spunîndu-i: - Zexe-mi zice, dacă vrei să știi! Asta a fost. De
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îmi văd suflarea - și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. Cum nu sunt un șoarec Doamne - măcar totuși are blană - Mi-aș mânca cărțile mele - nici că mi-ar păsa de ger... Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer, Un palat borta-n părete și nevasta - o icoană
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fiindcă tu nu m-ai iubit niciodată, zise el cu amărăciune. Negri vor trece anii mei... În toate chipurile voi căuta să te uit. Tu ai o inimă de marmură... Nici zâmbiri, nici lacrimi, nici rugăciuni, nici îndărătnicia n-o înmoaie. - Lasă, lasă! gândi ea și zâmbi cu mândrie că poate fi atât de aspră. - Eu ți-am spus-o, domnul meu, de atâtea ori, că numai amiciția adevărată poate să fie legătura dintre noi. Ce cei mai mult?... Ce vrei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca și tărâțele. Și acestea pot fi amestecate în alimente, dar într-o cantitate mai mică: între 15 ml și 30 ml (între una și două liguri) pe zi sunt suficiente. Pot fi mâncate și ca atare, întregi, măcinate sau înmuiate în apă timp de câteva ore înainte de a le consuma. Cât despre semințele de psyllium, ele stimulează într-o manieră blândă intestinul. Pentru a fi mai eficiente, se recomandă înmuierea lor în apă timp de o jumătate de oră. Apoi
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
decât cea albă. Dacă nu găsiți acest tip de argilă, puteți folosi și argilă albă. Aveți nevoie de un vas de sticlă sau din plastic în care să puneți o cantitate semnificativă de argilă și puțină apă. Așteptați să se înmoaie aproximativ o oră, fără a amesteca. După acest interval de timp, argila ar trebui să fie bine umezită și să aibă aspectul unei paste de o consistență destul de densă. Acum puteți trece la acțiune: întindeți pasta pe care tocmai ați
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
slăbit. Pentru a face o cataplasmă cu frunze de varză, alegeți-le pe cele mai bune și spălați-le bine. Cel mai bine este să înlăturați nervurile frunzelor, mai ales pe cele proeminente, deoarece pot fi dureroase. Pentru a le înmuia este suficient să le lăsați în apă caldă timp de câteva minute. Apoi, cu ajutorul unui sucitor, se strivesc frunzele pentru a uniformiza și nervurile rămase. După această operațiune, frunzele devin flexibile; este suficient să le aplicați pe suprafața în care
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
este gustul, în sensul strict al cuvântului? Gustul este permis de excitarea mugurilor gustativi care conțin chimio-receptori (neuroni specializați) răspândiți în faringe și pe limbă. Stimularea cu ajutorul unui fir de păr (ca o periuță de dinți cu un singur fir) înmuiat într-o soluție arată că există doar patru senzații gustative. La fel este cazul pentru cele mai multe animale, ceea ce dovedește în mod destul de evident că cele patru sensibilități au o funcție de adaptare (prin selecția naturală; Le Magnen, 1951). Fără a ține
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
bizarerii legate de reacțiile noastre emotive. Pentru a evita un ambuteiaj, putem reacționa foarte repede frânând și trecând pe banda de urgență (asemeni căilor nervoase rapide), pentru ca apoi (la fel ca în cazul funcției lente a hormonilor) să ni se înmoaie picioarele și să avem o senzație de vomă... Așa se explică faimosul șoc posttraumatic ce apare după un pericol... Pentru mai multe detalii Fraisse, P., „Les émotions”, în P. Fraisse și J. Piaget (ed.), Traité de psychologie expérimentale, PUF, Paris
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
care prezintă amănunțit, cu ironie fină, efectele disconfortului provocat de „gâlci” și remediile terapeutice aferente: Cu mălai la gât am stat și eu, Când aveam gâlci, mai mult de frică să nu-mi dea mama-n gât, Cu degetul arătător înmuiat în sare. La sare gâlcile dădeau înapoi, dar și la mălaiul înmuiat Câteodată. Stăteam cu cârpa udă-n jurul gâtului, Parcă eram lord, cum am văzut mai târziu că se purtau englezii Țepeni și cu bărbia-n sus din cauza gulerului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
năluc, Și aidoma ca luna Ce să schimbă totdeauna.” Singura formă de Întrupare a femeii este privirea. Ochișorii furioși, Înlănțuitori sau săgetători, anunță prezența unei ființe materiale. Calitatea lor este mai degrabă negativă: ard, ucid, produc leșinuri, topesc picioarele și Înmoaie brațele bravului suferind. Însă robul este satisfăcut, fără durere el n-ar fi nimic, viața-i atîrnă de aceste lațuri ce le Întind, de săgețile otrăvite ce le slobozesc privirile femeii: „A ochilor tăi rază Îmi place să mă arză
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fost hirotonit pentru a i se conferi calitatea de preot. Pentru Tommaso nu exista scăpare, interogatoriile preliminare fuseseră încredințate intenționat celor doi judecători deja puși pe jar și înfuriați de modul său de a se apăra. E nevoie să-l înmuiem și să-l eliminăm înainte de a răspândi din nou fiere și alte confuzii. Răspunsurile lui par cele ale unui posedat; dacă în creierul lui domnește nebunia, trebuie să fim atenți să nu ne-alegem cu povara lui. Vom verifica și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
atât de mult să aud un glas de om. Simțeam cum se rarefiază întreaga lume, totul mi se părea pierdut. Oare te-au corupt și te-au convins, prietene drag, să le faci jocul? Sau odată cu trecerea anilor te-ai înmuiat și le faci concesii tocmai acum când ei nu mai pot să-ți facă niciun rău, dat fiind că procesul, procesele s-au încheiat? Tu mă provoci mereu fiindcă ești convins, revolta și indignarea slujesc spre a ține în formă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
spre ei în același timp din adâncurile cerului și din măruntaiele pământului, Aurica scoase un țipăt scurt. Apoi tremurul ei dădu în plânset, ca și cum ar fi vrut să tragă înapoi tot aerul pe care gâfâielile îl risipiseră... Plânsul i se înmuie într-un tors de pisică. Mai târziu, când și acesta încetă, Petrache înțelese că Aurica, așa încălecându-l, pe jumătate dezvelită, adormise cu capul culcat pe umărul lui. Îi ridică paltonul pe umeri și i-l strânse peste șale. Privi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din temelii, cineva o lovea, pereții, deschiși până atunci și primitori ca două palme lipite căuș, se îngustară, strângându-l ca niște chingi. Încheieturile îl ardeau, striga și gura parcă i se umplea de nisip. Când loviturile conteniră, lumea se înmuie iarăși, dar nu mai era apa limpede și hrănitoare, ci una tulbure, cu vinișoare sângerii, străduindu-se să oblojească ceea ce fusese vătămat pentru totdeauna. Nu-și amintea de tatăl lui dispărut decât prin vocea lovind în pereții odăii lui primitoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și aerul îmbâcsit. De-aia ne însurăm devreme, să ne putem vedea nepoții. La patruzeci de ani ești bătrân. Mare lucru dacă nu te scoate și la pensie. Rada se așeză în fața lui, hotărâtă să ia paharul în care își înmuie buzele. Îi plăcu, mai gustă o dată. — Ar trebui să-mi fie milă de dumneata ? întrebă. — N- are de ce să vă fie, zic eu. Noi știam asta când ne-am angajat. Așa a fost mereu. Acuma, de când s-au tot închis
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se împrietenească, fără ca asta să le îmbunătățească starea de spirit. Și de aceea întâmpinară cu aceeași neliniște bătăile în ușă. Ce-i, pomponel, ți-e rău ? îl dădăci maică-sa din pragul ușii. Dacă ești încuiat la mațe, să-ți înmoi niște prune uscate... Jenică se ghemui sub pompoanele cu care îl împopoțona maică-sa până să meargă la școală. Clătină din cap. Prunele umflate în apă îl îngrozeau chiar mai mult decât dantelele și pompoanele sub care abia se vedea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în care urmează să fie instaurat un spațiu de comunicare între două grupuri familiale, închis fiecare cu strămoșii lui într-un câmp singular. Rolul cultural atribuit banilor dezvăluie această particularitate: preotul satului îi stropește pe participanți folosindu-se de bancnote înmuiate într-un vas umplut cu apă adusă dintr-un loc sacru. În aceste două cazuri, procesul este depășirea conservatoare și producerea unui spațiu de comunicare deschis spre alt domeniu, cel în care se intră în relație cu zeii; schimburile rituale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
L-am ajutat pe bolnav să se ridice și am văzut că forțele sale se micșorau sensibil. A rămas tăcut și spre ora patru a cerut să se culce din nou. Când a fost aproape de pat, picioarele i s-au înmuiat. A ațipit un pic [...] apoi a survenit o nouă criză. Eram așezat lângă el, cu ochii fixați pe figura sa, ascultând această respirație care întâlnea atâtea obstacole. Impresia pe care am resimțit-o a devenit atât de puternică, că a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]