1,931 matches
-
depărtat la vreo zece metri de noi, Laur o strigă și o face să se așeze. Pare s-o instruiască, deși ea a avut probabil destul timp să vadă ce se Întâmplă pe aici, după cât de tare i s-au Înroșit umerii și brațele. - Neli, se milogește văr-miu, ieși repede-n șosea prin Tabără. P-ormă intri din nou pe plajă, imediat după ce treci de Spital, și-o iei ușurel până-n Sud la capăt, ca să le iei fața la țigăncile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lor ca țânțarii, întunecau soarele ca pe timp de eclipsă. Era ceva nemaivăzut... Văzduhul tremura vălurit, pământul părea că se leagănă. O clipă doar... și erau deja deasupra Bucureștiului. Deodată, pământul fu zguduit înspăimântător, și, văzduhul la fel, cerul se înroși de fulgere și flăcări. Cât prindea ochiul, vâlvătaia înroșea cerul. Părea că pământul se prăbușește... văzduhul fierbea ca în iad... Erau clipe de coșmar... ceva, greu de înfățișat în cuvinte. Trenul nostru se apropia de Videle. Gonea nebunește, îndepărtându-se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
eclipsă. Era ceva nemaivăzut... Văzduhul tremura vălurit, pământul părea că se leagănă. O clipă doar... și erau deja deasupra Bucureștiului. Deodată, pământul fu zguduit înspăimântător, și, văzduhul la fel, cerul se înroși de fulgere și flăcări. Cât prindea ochiul, vâlvătaia înroșea cerul. Părea că pământul se prăbușește... văzduhul fierbea ca în iad... Erau clipe de coșmar... ceva, greu de înfățișat în cuvinte. Trenul nostru se apropia de Videle. Gonea nebunește, îndepărtându-se, cât mai mult de moarte... Înghesuiți în compartiment unul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se limpeziră... La răsărit, pe Crainicu, prima panglică auriu albăstrie se întindea ca un brâu luminos.. de sus, de pe Bivolu până jos pe Vârfu Mare... Peste puțin timp, din pâcla sură, izvorâ dimineața albă. Spre răsărit, de pe Crainicu, cerul se înroșea din ce în ce.. și soarele se ivi ca un disc de aramă, care creștea.. tot creștea... Era mărețul spectacol al soarelui care răsare.. pe care, l-a contemplat, din copilărie, în acest loc, de atâtea și atâtea ori.. Acum
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
frunzele răvășite de vântul toamnei, reamintindu-ne, că și noi suntem ca și ele... „Trecători”. O adâncă emotie ne-a cuprins pe toti. Când m-am uitat la Bistriceanu, avea ochii umezi, parcă, porniți pe lacrimi... Ochii lui Mircea erau înroșiți... el e omul tare, care nu plânge niciodată. Frunzele continuau să cadă în legănări calme.. Parcă te întâmpinau cu celebrele vorbe ale „trapiștilor”.. „Memento mori !” Ideea morții ne dădu fiori.. și, un fel de teamă puse stăpânire pe sufletul nostru
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tai cu cuțitul... Hm ?!.. făcu altul din colegi, cu gândul la Calea Lăpușneanu, zâmbind trist. Ochii i se înrouraseră de o amintire dulce, poate cea mai dulce amintire din adolescență... Eram, într-a cincea.. Începu el, cu glas ușor tremurat.. înroșindu-se până în vârful urechilor... Își drese, nodul din gât, și tăcu.. zâmbindu-și sieși, apoi continuă. Atunci, am condus-o pe Alina... era și ea într-a cincea la „Oltea...”, Era subțirică, trupeșă, cu privirea lăsată în jos, semnul unei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nici tată, nici frate și nici patrie. Ca să-și împiedice tatăl să-l urmărească pe iubitul ei, a sfârșit prin a-și omorî fratele, tăindu-l în bucăți. I-a dezmembrat trupul și i-a împrăștiat sărmana carne peste tot, înroșind câmpia cu sânge nevinovat. Aia mi-a descoperit că numele grecesc al orașului Tomis (Toμή) vine chiar de la verbul a tăia (τέμνειν). În locul ăsta, așadar, s-a consumat un sacrificiu înfiorător: până și țărâna pe care calc pare să conțină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o dată totul rămâne suspendat. Nici aerul nu se mai mișcă, așteptând ca tânărul să expire și sufletul său curat să fie primit de Zalmoxis. Trupul mesagerului n-a avut nici măcar o tresărire când a fost străpuns de sulițe. Sângele a înroșit postamentul alb al altarului. În clipa aceea, o pasăre mică, albă, apăru ca o săgeată din vârful brazilor și se înălță drept în sus până ce dispăru din vedere. Sufletul pur al tânărului zburase în cer și zeul îl primise cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Prin contrast, uneori mă gândesc - așa cum am scris în Metamorfoze - că mi-ar plăcea să semăn în el dinți de balaur. Ca și în mitul fantastic despre fuga Medeei, probabil c-ar răsări din ei niște războinici mercenari, capabili să înroșească pământul-mumă, ucigându-se între ei. Geții nu sunt animați însă de spirit războinic și recurg la arme numai ca să se apere. În schimb, grecii și romanii sunt cei care le alimentează ura și sfârșesc prin a împiedica populația băștinașă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de infam: trebuie să mă port ca un poet, iar poetul e întotdeauna drept. M-am destăinuit în fața Aiei și am hotărât să mă ascund ca un trădător perfid. N-am participat la bătălia de la Troesmis, unde sângele geților a înroșit fluviul sacru Istros. Iată-mă din nou bolnav. Mi-e rușine să ies și nu mai am curajul să-i întâlnesc pe acești oameni pe drum, să-i salut. Am redevenit pentru ei „romanul”, ocupantul. Interdicție Un șir de furnici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
aventurieri, bancheri, vippuri, Încrezători În steaua lor norocoasă, din acea noapte, mai ales la poker și ruletă. Când se bat zorile În imensa putină lăptoasă a cerului și soarele mijește timid, vezi ieșind pe ușa cazinoului, cu fețe buhave, ochi Înroșiți de nesomn, oameni mirosind puternic a tutun și băutură, Împleticindu-se de ghinionul care i-a Însoțit În noaptea fatidică... Puțini sunt cei ce zâmbesc fericiți de norocul neașteptat ce a dat peste ei și sumele mari câștigate din neatenția
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
aflat mai târziu de la membrii echipajului. Continui plimbarea pe bolta cerească, m-am mirat de pozițiile Urselor, Îmi aleg o steluță care din depărtările hăului ceresc abia sclipește candid... Mai apoi, lumina stelelor a prins să moară, cerul s-a Înroșit puțin la răsărit, Încet s-a ridicat pleoapa nopții și soarele a pornit să rostogolească pe boltă giganticul disc astral. Răcoarea a plecat dintr-odată, alungată de răsuflarea de jar a deșertului. S-a făcut ziuă, mă reîntorc În cabină
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
bogăția. Intrând și În livezi , Toamna și-a scuturat haina și a Îmbrăcat livada cu frunze aurii. Cu ultimele puteri, soarele a Îmbrățișat fructele, dandu-le o strălucire deosebită. Toamna i-a venit În ajutor strângând În pumn merele și Înroșindu-le, pictând cu galben perele, Îmbrăcând În puf auriu gutuile și Înnegrind perele. Când am ajutat la strânsul fructelor, noi, copiii, am fost foarte Încantați. Ne-am cățărat prin pomi și am adunat rând pe rând roadele livezii. Împreună cu ai
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
aplicare ceea ce m-a învățat odată un bun prieten, avocat, îi spun că voi suna la 112, voi chema poliția pentru a-l acuza de abuz, jigniri și sechestrare, voi cere probe video etc. Rasul în cap se schimbă, se înroșește la față, bate în retragere, mă lasă în pace, dar nu pierde ocazia, după ce plătesc contravaloarea sticlei de apă minerală, să strige tare, pe ușa magazinului, pentru a fi auzit și de șoferii de la stația de taxi învecinată : „Moldovenilor, plecați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu cu carne. Tot În Mauthausen era o baracă pentru cei pedepsiți, cam 20-30 de inși pe zi care, Între ghilimele, „nu se Încadrau” În program. Și aici pedeapsa era bătaia cu vergeaua Înfierbântată. Dacă rezistai la 20 de vergele Înroșite În foc urma o pauză de o zi; și dacă rezistai și la ziua asta urma pedeapsa capitală, să treci prin-un dispozitiv cu niște clape care te loveau, În lungime de 15-20 de metri. Și când ajungeai, dacă ajungeai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
până jos. - Existau ustensile, foarfece? - Erau indivizi, adică tot din ăștia, de drept comun. Și ăia ne-au tuns și ne-au uns... Apa aia era cu formol: când am ieșit de acolo nu mai puteam merge, că mi se Înroșise toată pielea. Mi-au dat o pijama, niște bocanci de lemn, care erau mai mici, mergeam greu - și acum am degetele Încovoiate -, fără chiloți, fără șapcă, fără nimic și: „Afară”. - Nu vi s-a permis să mai păstrați nimic? - Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mare. Ce-ascuns fu-ntâi văzui apoi pe-alocuri, precum roteam, trecând prin mari orori, ce-ntr-una tot sporeau din mii de locuri...1164. Cât de greu reușește Dante să descrie infernul de dincolo de râurile ce se prăbușesc în ponoare, ape înroșite de sângele oamenilor ocoliți de îngeri. Puțuri și râpe, imaginație și vis, constituie o adevărată suspendare a realității. Dacă mediul nostru terestru are un caracter iluzoriu, acest lucru este adevărat numai în comparație cu Inteligența divină care l-a conceput și creat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
căutat Într-unul, am citit studiul și am văzut că nu corespundea nicidecum cu ceea ce spunea tipul. Așa că mi-am ridicat mâna În timpul sesiunii de Întrebări din partea participanților și am citit două rânduri din rezumat, la care tipul s-a Înroșit ca racul“. Digitizarea și stocarea tuturor cercetărilor din cadrul Universității Johns Hopkins din ultimii ani au făcut ca Brody să poată căuta prin ele instantaneu și virtual fără să stea prea mult pe gânduri. Progresele tehnologiei wireless i-au permis să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ordon eu! Că eu sunt cineva aici. Sandu Ștefănescu, stăpânindu-și tulburarea, i-a răspuns calm: Domnule gardian, fiți om înțelegător. Când va bate vântul vom vântura floarea soarelui. Lăsați-ne la Biserică. Nu! Eu hotărăsc aici, a zis el, înroșindu-se la față. Încolonarea, direcția Biserică!, a hotărât Sandu Ștefănescu. Toți ne-am încolonat și am pornit imediat. Sandu intuise de ce ar fi în stare prostănacul și a rămas mai aproape de el. Gardianul, enervat că nu i se execută ordinul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Se păstrează încă obiceiuri arhaice. Oamenii au credința că cei răi se fac după moarte strigoi și se întrupează în animale de pradă, în special în lupi. După moartea acelora e nevoie să li se străpungă inima cu un fier înroșit în foc sau să fie arși și cenușa să li arunce în patru vânturi sau pe apă. Legenda spune că norii sunt purtați ca oile la păscut de duhurile ploilor, niște uriași leneși care dorm zi și noapte prin peșteri
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bieților săi părinți nu ar fi rezistat. Dar Dumnezeu i-a cruțat de această ultimă lovitură. În cerneala cu care s-a așternut pe hârtie această mare pledoarie în favoarea idealului legionar sunt stropi de sânge, sânge tânăr românesc, care a înroșit odinioară betonul infernalelor celule în care a fost torturat acest mărturisitor. Fie ca sămânța fericitei și îndelungatei sale jertfiri - cuprinsă în această mărturie, care scoate din mormântul tăcerii o pagină din istoria eroismului românesc - să rodească plenar în sufletele tinerilor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Ce? — El crede că Titus e fiul tău. Hartley își lăsase mâinile, cu palmele întinse, pe masă. Luminată puternic de flăcările lumânărilor, avea acum aerul unui prizonier supus la un interogatoriu. Mi-am îndreptat spatele pe scaun, simțind cum mă înroșesc tot de uimire [i indignare, și am constatat că și eu îmi rezemasem pe masă mâinile cu palmele întinse. Ne holbam unul la celălalt. — Hartley, cred că nu vorbești serios, cred că el nu e serios. Cum ar putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
uitat la ceas. M-am așezat lângă Hartley. Își luase mâinile de pe față și acum zăcea inertă, uitându-se la masă. Acolo unde o apucasem de rochie, se ivea o ruptură triunghiulară. Și prin ruptură vedeam o fâșie de piele înroșită de soare, care cobora dinspre gât. Îi zăream sutienul și rotunjimea sânilor conținuți în cupele de pânză. Și palpitul respirației aproape gâfâite. Era într-adevăr obscen. Încă de la primele înfiripări ale acestui plan, îmi încolțise în minte intenția de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Lizzie că scăpase de el. M-a întrebat și despre Jeanne, i-am povestit câte ceva, și după aceea am regretat, văzând cât de mult o îndurerasem. În aceste plimbări, Lizzie, transpirată, gâfâind, purtând rochii vechi, șifonate, cu obrajii lucioși și înroșiți de soare, cu ochii mereu plini de lacrimi, își arăta din plin vârsta. Era una dintre acele femei a căror înfățișare variază enorm. Uneori, reușea să arate ca o fetișcană, în felul misterios în care bătrânețea și tinerețea se pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu pământul. — Așa încât, mi-am spus că-i mai bine să pun eu mâna pe Peregrine, înainte de a începe să se dea la Angie. — Dumnezeule! exclamă Peregrine. Amândoi izbucniră în hohote nebunești de râs, Peregrine încrețindu-și fața mare, ridată, înroșită de soare și de șampanie. Rosina se cocoțase, ca de obicei, pe brațul fotoliului lui Peregrine, legănându-și picioarele goale care-i ieșeau de sub rochia albă, trasă cât mai sus. Se aplecă asupra lui Peregrine, frecându-și nasul de părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]