16,346 matches
-
sunt un băiat civilizat! Au coborât din nou la petrecere. Jos, Codrin i-a pierdut urma. Tinerii dansau în grupuri și, afară, pe fereastră, se vedeau copacii întunecați și un cer de peruzea deschis. Codrin avea același sentiment straniu de înstrăinare față de toți cei din jurul său. Fetele îi zâmbeau cu subînțeles din celălalt capăt al încăperii. El se îndepărtă curând până la niște rafturi cu cărți, prefăcându-se a citi un roman oarecare. Se gândea la fata nou venită, cam brutală ce
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Lumea se scălda în petrolul căruia multinaționalele îi puneau dop pentru propriul profit. AMA știa că televiziunea cauzează cancer la creier, dar lua mită ca să-și țină gura. Cum a fost drumul? Mașina le făcuse vreo problemă? Despre anii de înstrăinare, Cappy și Luther nu suflară o vorbă. Se așezară pe o canapea mizerabilă, fiecare la câte un capăt, în fața căminului din piatră de râu, din cabana construită de mâna lui Luther, unul strigând un nume din copilăria lor din Nebraska
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pomeni în aceeași după-amiază într-un punct mort din preria pustie, fără vreo tranziție în afara unui salt temporal. Se cază la un motel aflat chiar lângă autostradă. MotoRest - îl alese pentru inscripția de pe panou: BUN VENIT AMATORILOR DE COCORI. O înstrăinare totală - Am senzația că nu mai suntem la New York. El și Sylvie plecaseră din Midwest în anii 1970 și nu se uitaseră niciodată înapoi. Acum, întinderea unduioasă a locului său de baștină i se părea la fel de străină ca imaginile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar abia acum realiză Weber cât de mult îl iritase întotdeauna detașarea ei vagă față de suferință. Criza pe care siguranța lor tare ca piatra o ironizase întotdeauna - toate gesturile lor binevoitoare și jocurile stupide, care-i legau, Bărbat și Femeie -, înstrăinarea pe care niciodată n-o înțeleseseră la alții era acum a lor. Iar ea plângea, fără zgomot. — Atunci de ce dracu’ îmi spui mie chestia asta? Pentru că nu pot s-o las să însemne ceva. Ea își apăsă tâmplele. — Nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cernigov, doi ani, de la 25 Aprilie 1742 și până la 2 ianuarie 1748 când moare. După moartea Mitropolitului Antonie, Sfintele Moaște ale Sfântului Ioan Botezătorul au rămas în seama Rușilor. Din rânduiala lui Dumnezeu, Egumenul Mănăstirii Secu, Ieromonahul Nichifor, aflând despre înstrăinarea Sfintelor Moaște și dorind din toată inima să le întoarcă acasă, a răscumpărat piciorul Sfântului de la ruși cu mari sume de bani, între anii 1751-1752, și cu multe osteneli lau adus înapoi în Mănăstirea Secu. Egumenul de mai târziu, Ieroschimonahul
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
o poate evidenția vîlvătaia războiului: este istoria care se Întinde pe trei secole În perioada de Început a Americii, o istorie ciudată și de nepătruns, marcată de ceva sumbru și supranatural, ce răzbate prin sărăcie și greutăți, prin singurătate și Înstrăinare, și moarte și curaj de nedescris, ajungînd pînă În pustietate. Căci pustietatea este mama acestui neam și În această pustietate au ajuns să se cunoască pe sine acești oameni singuratici și ciudați care nu vorbesc Încă, dar locuiesc acest pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în care nu se știe dacă este dominată mai mult de distanță sau de apropiere, tentația de a o părăsi cu totul devine puternică sau, dacă se rămâne în ea, se rămâne superficial, abia atinsă, cu un anumit sentiment de înstrăinare. Un astfel de membru al Bisericii este de fapt o contra-figură a ecleziasticului care iubește Biserica acceptând-o ca pe familia sa: „Omul bisericii, el îi iubește trecutul, îi meditează istoria, îi venerează și îi cercetează Tradiția. [...] Scriptura, Tradiția, Magisteriul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
-sa ca la un sâmbure ce ar fi urmat să-ncolțească în carnea lui, ca la un spin roșu de trandafir altoit. Și-o amintea fericită, în seara logodnei lor, apoi la maternitate, cu Armin Caryan. În vis, ajungea la înstrăinarea ce îi măcinase mult timp, înainte de fuga lui. Ultima oară când i se păruse că îl iubește cu adevărat fusese la absolvire, la Universitatea Azad, când și el se simțise mândru de diploma ei de licențiată și o așteptase cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi fost de partea dreptății, era, înainte de toate, bărbat persan. Se întrebă pentru a suta oară, în ultimul an, ce ar fi spus Omar despre tot, dacă ar fi îmbătrânit împreună, dar ce ar fi spus și Leclerc, care, în pofida înstrăinărilor lui, se născuse și crescuse la Teheran. Nu demult, iubitul ei Sebas o lovise în plex când îi făcuse, cu calm, o mărturisire: „N-ai vrut să divorțezi, nu îmi ești nici sigheh, dar nădăjduiesc că am să simt la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rumân, iar în Transilvania șerb. iobăgie - sistemul de totală dependență a unui țăran de feudalul al cărui pământ îl lua în folosință. Deși asemănător cu sclavia din Antichitate, teoretic, nu se permitea vânzarea iobagului ori uciderea lui, dar se accepta înstrăinarea prin căsătorie, danie, împrumut etc. Iordanes - istoric. A scris o carte intitulată Getica. Iorga Nicolae (1871-1940) - cel mai mare istoric român, om politic, profesor universitar, academician (vezi Academia Română). A studit istoria românilor și istoria universală, a scris numeroase cărți. islam
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
cu fața la părete, Cu gura arsă de sete, N-are cine să m-adape, Să-mi pue mâna la cap, Să mă-ntrebe de ce zac, Că nu zac de nici un rău, Zac numai de dorul tău. {EminescuOpVI 167} E. DOINE DE ÎNSTRĂINARE 107 Cucule de pe pădure, Du-te la maica de spune C-unde m-a dat nu mi-i bine, Patul mi-i de mărăcine Și cuptiorul de ciuline. - Și m-aș duce, zău, m-aș duce Da mi-i calea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de a nu ne lăsa prinși de momelile care ne atrag doar în colivii aurite. Ele doresc să ne deschidă ochii în confruntarea cu noi înșine, încât să devenim capabili să ne acceptăm, să ne stabilim obiective proprii, să îndepărtăm înstrăinarea, să sfărâmăm posibilele constrângeri. O asceza există și în viața de căsătorie „Să nu dorești...!” Pentru soți, aceasta înseamnă și: „Să nu-ți faci iluzii asupra unui posibil partener, care aparent ți-ar satisface toate așteptările, ci mai degrabă redescoperă
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
privind unele probleme. Din Germania primesc o ilustrată prin care o româncă îmi mulțumește pentru volumul ce i-am trimis, ca să nu uite limba maternă. A plecat pentru o mai bună stare materială și acum simte acut acel sentiment al înstrăinării. M-am bucurat sincer de puținele rânduri scrise cu dor de România. La ora 20 am dat telefon confratelui profesor și scriitor Mihai Bejinaru din Câmpulung Moldovenesc, angrenându-mă într-o amplă și interesantă discuție ca oameni formați la același
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
iluzie... Nu cumva iluzia este preferabilă pentru că e mai aproape de vis și ideal, mai aproape de perfecțiune, mai maleabilă și mai accesibilă decît înghețul realității? Nu este preferabilă cinismului și alternativei unui deșert lipsit de sentimente, unui tărîm al nepăsării și înstrăinării de căldura soarelui interior?... Care este atunci iluzia: înghețul sau energia vieții? Nepăsarea sau iubirea? Frica sau curajul? Monotonia sau miracolul? Oare nu se ajunge la mediocritate și implicit la neant prin frică și prin refuzul posibilului care apare inițial
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
judecător scrie, În deplină candoare, că este dispus să-i ajute pe membrii care ar putea ajunge la el În tribunal acuzați fiind de orice fel de crimă, acuzație pentru care recomandă „un sejur prelungit În Orient“. Cu toate acestea, „Înstrăinarea afecțiunii unei amante“ era o ofensă de neimaginat și una care se cerea rezolvată cu ajutorul pistolului. Duelul este des menționat În jurnal, uneori pe față, uneori criptic. „ Îi vom duce dorul Doctorului LB. Am comandat o medalie din gloanțele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ortodox eretic, exclus din monahism, mulți simboliști cochetează cu teozofia, ocultismul, ezoterismul, mistica orientală. În România, pe fondul conflictului cultural/ideologic dintre sat (depozitar al tradiției autohtone autentice, necorupte) și oraș (spațiul al nevrozei, al corupției, al desfrîului și al înstrăinării) și al unei tot mai pronunțate aculturări modern-francofile a elitelor culturale, estetismul decadent a fost îmbrățișat de „proletari intelectuali” (Bacovia, Petică, Traian Demetrescu, M. Cruceanu), de clerici eretici (Arghezi, Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
critique des poétes”, Paris-Journal, 5 mai 1914, reprodus în vol. De la Ingres la Picasso, antologie de texte și prefață de Dumitru Dancu, traducere de Elis Bușneag, Ed. Merdiane, București, 1970, p. 120). Simbolul și debutul „tinerei generații” postsimboliste Acuzată de „înstrăinare” de către Viața românească și salutată de Noua revistă română ca fiind o publicație „deloc simbolistă”, în ciuda titlului, Simbolul (25 octombrie-25 decembrie 1912) reprezintă placa turnantă dinspre simbolismul „insularilor” către postsimbolismul preavangardist; abia o notiță strecurată în numărul 3 scoate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și „rigiditatea ideologiei estetice susținută printr-un permanent efort de voință” i-au frînt „unitatea personalității literare”. Avem de-a face, așadar, cu o trădare a unei sensibilități tradițional(ist)e, autohton(ist)e, în favoarea „spiritului comercial”. Bref: cu o înstrăinare sub toate aspectele (schimbînd ce e de schimbat, nu altceva afirmase E. Lovinescu...). Fuga de banal pentru a bifa „modernismul” se manifestă - potrivit lui Const. I. Emilian - prin „trivializarea” imaginilor. Perspectiva sa conservatoare identifică însă mai rapid decît cea a criticilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și simplu, obsedate de relaționarea lui Urmuz cu literatura absurdului și a alienării tragice. Într-un articol intitulat „Măștile lui Urmuz” și apărut în Contemporanul, 1970, nr. 17, p. 3, Antoaneta Tănăsescu identifică în textele urmuziene un „sentiment disperat de înstrăinare, de alienare a ființei umane, într-o lume, dacă nu direct vrăjmașă, cel puțin distinctă, depărtată, indiferentă, sentiment devenit dominant pentru conștiința modernă”. Și exemplele pot continua... Într-o secțiune a eseului despre Urmuz din volumul Formă și deschidere, Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spațiului. Totuși, spațiul se află În ele Însele, nu e decât propria lor creație mentală. În acest spațiu de care se tem, mai scrie Djerzinski, ființele umane Învață să trăiască și să moară; În spațiul lor mental se creează separarea, Înstrăinarea și suferința. La toate acestea, sunt foarte puține comentarii de făcut: iubitul aude chemarea iubitei peste munți și mări; peste munți și mări, mama aude chemarea copilului. Iubirea leagă, și leagă pentru veșnicie. Facerea de bine este o legare, facerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
creadă că nu mai au nevoie de reguli și de semne orientative pentru se relaționa cu ei înșiși și cu ceilalți, și nici nu se mai trudesc să dea mărturie. Ei bine, dacă în primul caz riscul este acela al înstrăinării de istorie, în cel de-al doilea caz ne paște pericolul identificării prea îndrăznețe și fără rezerve cu acel spirit al vremurilor, atât de recomandat, grație profeției papei Ioan al XXIII-lea, de conciliul Vatican al II-lea. DE LA O
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nu trebuie să o ia în calcul. Dar dacă acest termen era folosit de o persoană observată sau intervievata, cercetătorul trebuie să-l redea fără ezitare, încadrîndu-l între ghilimele. • Dificultățile utilizării limbajului propriu mediului. Nu trebuie să neglijam "efectul de înstrăinare" produs de intrarea în mediu a unui observator novice și total străin. Dincolo de diferențele de clasă, diferențele culturale sau religioase induc transpuneri în categoriile obișnuite ale observatorului, iar naivitatea novicelui exprimă șocul cultural. Alți studenți debutanți și de origine etnică
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
de trup și de duh? Fiziologia și cunoașterea se întîlnesc în ambiguitatea ei constitutivă, încît nu ești mai prezent ție însuți și mai solidar cu tine ca-n clipele de tristețe. Va fi aceasta - ca și conștiința - un agent de înstrăinare de lume, un factor de exterioritate; cu cât ne îndepărtează însă de toate, cu atât coincidem mai mult cu noi. Seriozitatea - tristețe fără accent afectiv - ne face sensibili numai la un proces rațional, căci neutralitatea ei n-are adâncimea care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poposi în brațele ei. Dar Dumnezeu a împrumutat prea puțin vieții ca să am ce să caut în pustiul lui. Nu se mai poate trăi decât pândind viața peste tot unde nu-i la ea acasă, ca s-o salvezi de la înstrăinare. Astfel, te surghiunești în moarte, ca să guști viața în umbletul ei deșert. Ceea ce lipsește sănătății este infinitul. Iată de ce au renunțat oamenii la ea. În îmbrățișări, senzația de fericire și de nefericire te chinuie într-o sfârșeală echivocă, în care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
firii. N-ai încotro: ești împins spre ele. Zaci - cu voie sau fără de voie - în straturile ultime ale existenței. - Viața îți pare atunci - atunci dramatic al fiecărei clipe - un vis pe care-l depeni din priveliștea Absolutului, o nălucire a înstrăinării tale de toate. Cum luneci așa, pe panta rosturilor nemărginite, și prin vagi instincte trebuie să te mai ții de lume, contradicția soartei tale e mai dureroasă ca năpădirea primăverii într-un cimitir de țară. Omul e un naufragiat al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]