85,475 matches
-
Alexandra Olivotto S-a întâmplat ca, de curând, fiind în vacanță, să nu îmi pot stăpâni curiozitatea și să pun piciorul într-un muzeu erotic. Pe lângă alte exponate sub sticlă, respectiva instituție se lăuda cu o minusculă sală de cinema care "te simțea" la intrare
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
trebuia să ochească primul"), Hasdeu compune o scrisoare testamentară (probabil că și Mayendorf), se măsoară distanța ("zece pași") etc. Paradoxal, din cauza emoției, Mayendorf nu nimerește ținta, iar Hasdeu - fără să ochească - își rănește grav adversarul. După tot ce s-a întîmplat, rănitul îi strînge cavalerește mîna lui Hasdeu, spunîndu-i: "Ești un brav și sînt mîndru de prietenia ta." În urma acestui duel, statutul tînărului Hasdeu în rîndul tovarășilor din escadron s-a modificat radical: "Astfel am băgat frica în toți ofițerii, iar
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
portes de l'Orient, oů tout est pris ŕ la légčre" (Raymond Poincaré). Camil Petrescu romancier În primele decenii ale secolului al XIX-lea - notează Vasile Alecsandri -, "bonjuriștii" români se duelau "pentru motivuri de nimic".29 Cam la fel se întîmplă lucrurile peste un secol, în 1926, cînd își plasează Camil Petrescu duelul din romanul Patul lui Procust. Evident, cauzele înfruntării țin de codul cavalerismului în societatea mondenă bucureșteană. Fiind "la băi", la Tekirghiol, Fred Vasilescu o jignește în public pe
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
emisiunile postului de radio "Europa Liberă" cu sentimentul că în felul acesta comit un act de rezistență, se opun regimului. Cei mai mulți se tîrau prin viață pur și simplu. Renunțaseră de mult să-și mai pună întrebări despre ceea ce li se întîmplă. Ticălosul, idealistul, lingușitorul, fanaticul, cinicul, generosul, lașul, revoltatul, contemplativul, filozoful, artistul, activistul, securistul, deținutul politic, principialul, resemnatul, învinsul, toți au avut locul lor în visul urît care a durat mai bine de jumătate de secol și din care ne bucurăm
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
onoruri -, la megalomania agresivă a lui Nicolae Ceaușescu, un individ pe care bunul simț elementar te îndemna să îl eviți. O istorie a comunismului românesc este necesară, dincolo de informațiile factuale pe care le oferă, pentru a înțelege ceea ce s-a întîmplat în realitate și cum au funcționat mecanismele puterii, indiferent de calitatea oamenilor aflați în frunte sau de valoarea programelor pe care aceștia le-au pus în practică. Vladimir Tismăneanu este persoana cea mai îndreptățită să scrie istoria comunismului românesc. Descendent
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
ca societatea românească să se spele de păcate se va irosi. Pentru totdeauna. Ridicarea vălului de pe atrocitățile petrecute sub regimul Iliescu ar conține și un binevenit aspect didactic: garanția că în viitorul previzibil astfel de lucuri nu se vor mai întâmpla. Orice șef de stat, orice ministru de Interne, orice lider extremist se va gândi de zece ori înainte de a dezlega câinii războiului civil. Modelul Iliescu trebuie îngropat o dată pentru totdeauna. Dacă se poate, chiar împreună cu întreaga echipă care l-a
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
nou prilej de a crea spectacol, rămâne, în cele din urmă, fără obiect. În opinia mea, Iliescu a fost fundamentalmente defensiv: cuvintele sale trădau teama că nu va păți și lucruri mai rele decât acelea care deja i s-au întâmplat. În logica bolșevică în care PSD-ul continuă să funcționeze, liderii istorici părăsesc scena doar pe năsălie. Excepția numită Gorbaciov nu face decât să confirme regula: el a ieșit de pe scenă deodată cu partidul care l-a creat. Situația nu
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
în buzunare șase milioane de dolari și că ar fi fost eliberate persoanele răpite. De ce n-am crede că, în vederea acestei operații, lui Băsescu i s-a cerut să-și țină gura? Totodată, înainte de a povesti presei ce s-a întîmplat cu prizonierii din Bagdad, Băsescu trebuie să afle mai întîi de la ei ce au pățit. Așa că e greu de acuzat că procedează ca în telenovele. Una peste alta, românii ar face bine să își amîne călătoriile în Irak, fiindcă e
Brelanul lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11687_a_13012]
-
în zbor amenințător, apa învolburată a Nistrului, orizontul aprins, sângeriu). Nimeni în literatura basarabeană nu are fraza arborescentă a lui Vladimir Beșleagă, o frază cu numeroase ramificații, interogativă, tatonantă și cercetătoare ca brațele unei caracatițe: "Despre cele ce s-au întâmplat când a trecut întâia dată dincolo și a încăput pe mâinile nemților, iar apoi Bărbosu l-a mânat din urmă, până la mal, acolo i-a dezlegat ochii ca să poată vedea satul pe celălalt, adică pe aistlalt mal (n-are a
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
textual, validat de un limbaj noțional sub înfățișarea letrismului sonor, este și mai aproape de oralitate, adică de gradul zero al controlului temporal, întîmplările muzicale din specia text-composition-ului fiind absolut indiferente la presiunile oricărui fel de structuri formale induse, așa cum se întîmplă, de exemplu, în unele creații semnate de Hans Helms ori Karlheinz Stockhausen în anii ^60 al secolului 20. Conceptualismul formal, în care compozitorul își enunță sintagma sonoră printr-o formulă (ecuație) logico-matematică, pariază pe o schemă abstractă (ceea ce înseamnă în
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
dar mintea cititorului stă la rama de aripi de fluture pe care o prozatoare care-și știe bine meseria o trage, dintr-o mișcare, de jur împrejurul caleidoscopului. Furtunile dintr-o lume ajung în lumea cealaltă ca adieri călduțe, în care se întîmplă să mai "frigă", din timp în timp, cîte-o aluzie. Dacă bagi de seamă, citești un jurnal lucid de călătorie transatlantică și, cumva, interregn. Dacă nu, nici o nenorocire. Tot te poți ferici cu o "citanie" de vacanță, despre eclipsele parțiale (sau
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
Dumitru HÎNCU Cercetarea arhivelor este totdeauna și o aventură intelectuală. Uneori, ea te pune în fața unor situații nescontate, surprinzătoare care, la rândul lor, te pot îndruma către alte investigații. E ceea ce mi s-a întâmplat de pildă când - cu prilejul unei burse de studiu în Germania - am avut acces și la Arhiva diplomatică a Ministerului de Externe german, aflată atunci, nu mai știu dacă și acum, la Bonn. Era la scurtă vreme după publicarea studiului
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
documente ce priveau nu numai oameni politici sau conciliabule mai mult sau mai puțin ferite de ochii marelui public, ci și intelectuali intrați în vizorul diplomației și încă în ipostaze total neașteptate, mai ales după înscăunarea nazismului. Cum s-a întâmplat, între alții, cu Nichifor Crainic. Un prim document de această natură a fost un raport al consulatului german din Brașov, datat 14 septembrie 19331). O precizare din fruntea lui arăta că se referea la solicitarea altor exemplare din broșura "Lupta
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
meu de memorii, al doilea, răsfoindu-l, dau de următoarele rânduri scrise de subsemnatul, înainte de a schița portretul cu lumina stinsă de la pagina 311. Citez: Dacă, între mine și Manolescu, odată, lucrurile s-ar răci (ceea ce, în definitiv, se poate întâmpla oricând în lumea literară), acest scurt citat din marele autor francez, introdus ca martor, ar aduce pe loc între noi lucrurile la temperatura normală. Portret ce i-a alarmat mai curând pe alții, cum se întâmplă. Se știe ce spunea
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
în definitiv, se poate întâmpla oricând în lumea literară), acest scurt citat din marele autor francez, introdus ca martor, ar aduce pe loc între noi lucrurile la temperatura normală. Portret ce i-a alarmat mai curând pe alții, cum se întâmplă. Se știe ce spunea Goethe... că, pentru un valet, nu există genii, întrucât cunoaște toate intimitățile stăpânului; și-i face pantofii, îi lustruiește, și-l perie, îi îmbracă hainele scumpe, să vază cum e... Sau (dacă e vorba de un
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
cititor cu lumi ireale de o concretețe tulburătoare. Dacă adăugăm fantezia lexicală, spectacolul limbajului care însuflețește și destramă, susținând sau încheind o anumită serie imaginativă, vom ajunge ușor la concluzia că textualismul pur, Noul Roman ca loc unde nu se întâmplă nimic, se află pe cu totul alt meridian artistic. Autorul nostru nu are nici umorul prozatorilor postmoderni americani, (auto)ironia voioasă prin care opera își atinge și își devoră, cu un surâs, coada. Propensiunea ludică îi e străină acestui scriitor
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
cuprinși de admirație administrativă, iar gestapovistul cade pe gânduri și spune: "M-da... Poeții care vin la noi cu denunțuri împotriva dumneavoastră nu scriu asemenea versuri... Dacă, în general, vă pot fi cândva de vreun folos, - câte nu se pot întâmpla? - poftim, pentru orice eventualitate, telefonul meu". Poetul german Evtușenko apelează la serviciile lui. Iată că aduce în Germania nazistă un teanc de literatură a dizidenților. E percheziționat la vamă (ca Bunin, odinioară), dă fuga la Gestapo și acolo "începe să
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
Mario Luzi, nu avea entuziasmul lui Gatto, poemele mele îi plăcuseră fără exclamații. Dar această rezervă era compensată de senzația vie a ceea ce Alfonso Gatto numește în dedicația sa "liberă fraternitate", și poate de afectuoasă responsabilitate față de ceea ce i se întâmpla unui tânăr confrate de departe. Mario Luzi nu mă putea ajuta decât prin prestigiul său: Carlo Betocchi avea o emisiune poetică la radio și revista L'Approdo letterario. În vreo două rânduri, am fost invitatul lor la ilustre cafenele ce
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
doar pentru că fuzionează cu un PSD istoric, din care mai rămăseseră doar numele și apartenența la Internaționala Socialistă. La o săptămînă după apariția acelui articol, regretatul Sergiu Cunescu a dezavuat public operațuinea realizată de Alexandru Athanasiu. Mi s-a mai întîmplat să fiu turnat la directorul revistei, care n-a dat curs mesajelor prin care i se aduceau la cunoștință tot soiul de grave deformări sau mistificări ale adevărului pe care le-aș fi comis. Mi s-a întîmplat să fiu
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
a mai întîmplat să fiu turnat la directorul revistei, care n-a dat curs mesajelor prin care i se aduceau la cunoștință tot soiul de grave deformări sau mistificări ale adevărului pe care le-aș fi comis. Mi s-a întîmplat să fiu atacat și la persoană, pe un site, de la adăpostul anonimatului. Cu ocazia aceea am descoperit că atacurilor anonime nu le poți răspunde, fiindcă e ca și cum ai vorbi singur. N-aș fi scris toate astea dacă, mai nou, în numele
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
soi. Și mai nou însă, Mircea Mihăieș e acuzat în nume propriu de un tînăr, Bogdan Suceavă, printr-o scrisoare deschisă pe internet, că ar insulta intelectualitatea română din diaspora care e adepta ideilor corectitudinii politice. Mă rog, se mai întîmplă. Dar dl Suceavă, cu care am avut un schimb de mesaje prin e-mail și care mi se părea o persoană deschisă și distinsă, îl denunță pe Mircea Mihăieș în cel mai pur stil securist, reclamîndu-l al Cotroceni, sub întrebarea "Băsescu
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
Bernea răstoarnă chiar și istoria picturii. El nu pornește de la observația și aproprierea unei lumi deja constituite, așa cum sugerează o îndelungă istorie a mimesis-ului, ca mai apoi să ajungă, refăcînd calea inversă, la stadiile primare ale limbajului - cum s-a întîmplat, de fapt, în istoria picturii unde imaginea intră într-un amplu proces de disoluție pînă la completa abstractizare -, ci pleacă de la ultima ipostază a imaginii, de la disoluția ei, pe care o restaurează încetul cu încetul pînă îi restabilește structurile figurative
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
ca Titus Popovici. în cazul de față, ce-i drept, există unele circumstanțe atenuante, pe care istoricul literar le poate lua în considerare. Titus Popovici a apărut în avanscenă purtat de valul iluzoriei "liberalizări" de după moartea lui Stalin: așa se întîmplase în aproape toate țările "lagărului", începînd chiar cu Uniunea Sovietică. La Moscova, sub zîmbetul bonom al lui Hrușciov, poeți de incontestabil talent, precum Evghenii Evtușenko ori Andrei Voznesenski, au accedat peste noapte la notorietate, compunînd poezii în care răzbătea un
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
rău, frumos și urît, fericire și nefericire au contururi vagi, mereu schimbătoare, niciodată clare. Ca în această seacă existență domestică pe care nu știi dacă să o invidiezi sau să o deplîngi: "Au trecut șase ani și nu s-a întîmplat nimic. El va scrie cărți despre esenieni, despre moartea lui Cezar și despre plante și va rămîne un visător. Căsătoria care ar fi trebuit să-l maturizeze, îi va stimula visurile. Soț și soție, ei vor rămîne mai departe copii
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
secundă, și nici nu propun vreo aventură scripturală, la nivel de stil sau de metadiscurs, suficientă sieși. Dumitru Ungureanu scrie ca mulți alți prozatori care nu te plictisesc, dar nici nu au prea multe de spus. Puținele lucruri care se întâmplă în prozele sale au respirație scurtă, sunt banale, dar nu în sensul unui banal recuperat și resemnificat, ci pur și simplu neinteresante literar. Dacă prozele din Tunul filozoafei sunt cu adevărat autobiografice așa cum o indică mărcile textuale, atunci lucrurile sunt
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]