49,940 matches
-
banal pion pe o tablă pe care alții joacă șah. N-am, în afară de o imensă sila, nici un sentiment față de dl Iancu. Cît îi privește pe adevărații jucători... Este deajuns să spun că-i considerăm mai inteligenți. Prostia m-a deprimat întotdeauna. Cu prostii nu m-am simțit niciodată ispitit să polemizez.
Cum am periclitat aderarea României la structurile europene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17439_a_18764]
-
o diferență între folosirea construcției în care substantivul caz e articulat și e urmat de un genitiv - în cazul.... - și cea nearticulata și prepoziționala - în caz de... Observația (transpusa în domeniul limbii române) că locuțiunea în caz de este urmată întotdeauna de elemente care au o trăsătură negativă nu apare în dicționare sau în gramatici. O sumara verificare o confirmă totuși, demonstrînd că locuțiunea a circulat de la o limbă la alta împreună cu preferințele ei semantice: pe un corpus ad-hoc (improvizat chiar
"În caz de..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17501_a_18826]
-
pereche de ochelari cu brațele deschise." Ca să nu mai vorbim de faptul că, în general, toate procesele-verbale, rapoartele, declarațiile creează o impresie de eternizare a ultimului capitol din viața lui Marin Preda. Adică exact impresia pe care și literatura urmărește întotdeauna să o creeze. Ce s-a întâmplat cu manuscrisele lui Marin Preda? Din camera în care locuia scriitorul la Mogoșoaia au fost ridicate și predate lui Cornel Popescu (pe atunci redactor-șef al Editurii Cartea Românească, unde Marin Preda fusese
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
criticul ieșean observa: "Cu alte cuvinte, Lenin este inconsecvent cu sine, deoarece în alte rînduri, pomenea de un alt pol al dezvoltării că unitate a contrariilor, adică de cultură națională unitară. La nevoie (iar teoria culturii a lui Lenin este întotdeauna ad-hoc, oricît au încercat s-o coerentizeze adepții), această cultură națională unitară poate fi declarată și drept ficțiune, o ficțiune cu care trebuie luptat în numele ăinternationalismuluiă". Să reamintim în treacăt că prin aceeași prisma internaționalista a încercat să-l judece
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
pînă la urmă Klara și prietenele ei tot nu au înțeles de ce, la o adică, li se acordă atîta importantă acestor oameni: nu erau nici cei mai deștepți (publiciștii și criticii și, cu atît mai mult, activiștii de partid erau întotdeauna mai deștepți decît ei), greșeau des, se încurcau în contradicții pe care le-ar fi văzut și un școlar, cădeau sub influența altora - si totusi despre ei trebuiau să scrie compuneri și să tremure pentru fiecare litera și virgulă greșită
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
cineva încearcă să cânte Bach sub bătaia ploii, despre carnavalul curselor de cai, cu măști, arlechini și punchinelli, despre celebrarea Anului Nou sub un soare de vară, nimicitor. În toate aceste întâmplări Europa este punctul de referință, uneori nerostit, dar întotdeauna recuperat prin rescriere. Autoare a unui studiu fundamental despre tema exilului în literatura australiană, The Tomis Complex, apărut în 1996 la Editură Peter Lang din Berna, dar și a unor volume de proza și poezie publicate în România înainte de 1985
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
mai există regizori care își pot permite să fie geniali, cu oricîtă "ineficientă". Bunăoară Woody Allen. Woody Allen are o slăbiciune declarată pentru Veneția, drept care a acceptat să-și trimită noul film -al 32-lea- Sweet and Lowdown, în festival (că întotdeauna, în afară concursului). O falsă (și o farsă) biografie romanțata, despre un geniu al jazz-ului în America anilor '30, un personaj inventat de Woody Allen după chipul și asemănarea ironiei și melomaniei proprii. Un personaj pitoresc și excentric, fanfaron
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
sau dureros acum, dar generos răsplătit în viitor. Luciditatea proclamata, poate cu bună credință, nu mai era astfel decît o poartă larg deschisă pentru o demagogie cinica, în numele și sub protecția ei reluîndu-se, uneori în aceiași termeni, spontan redescoperiți, și întotdeauna în același spirit agresiv și rudimentar, întreaga mitologie a "viitorului luminos" atît de mult și de specific exploatată de ideologia și de propagandă comunistă. Ajunsese această mitologie, în faza de decrepitudine a sistemului comunist, o simplă colecție de stereotipii, o
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
care umple o lacuna pînă acum regretabilă) este învățată și realizată înalt profesional. Pe lînga luminată prefață, de adăugat este operatorul de note dovedind - se putea altfel? - știință de carte. Nu uit să adaug impecabila transcriere filologica a textului, care întotdeauna, la Iorga, este o operație foarte dificultoasa. N. Iorga, Istoria literaturii românești (Introducere sintetică). Artă și literatura românilor (Sinteze paralele). Traducere de Lisia Simion și Andrei Pippidi. Studiu introductiv și note de Andrei Pippidi. Editură Fundației Culturale Române, 1999.
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
o duc la Winnie, cea îngropată în nisip - căreia totuși capul îi este mereu afară - și la Willie, aparent (și relativ) dotat cu libertate de mișcare, deci - din nou - de opțiune. Vioi sau tîrîș, abia mișcîndu-se spre Winnie se îndreaptă întotdeauna Willie. Cîte fete are, prin urmare, Penelopa? Virtual, cam tot atîtea cîte sînt ispitele întîlnite în cale de Ulise. Ispite și ocoluri/ocolișuri care tocmai de aceea și apar: ca sa il pregătească pe Ulise pentru a o întîlni din nou
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
și ei cu succes la Transilvania? Ne încăpățânam să alergăm pe o pistă primejdioasa, căutând scandalul cu lumânarea, înfundându-ne din minciună în minciună. N-ar fi mai simplu și mai eficient să recunoaștem că istoria noastră n-a fost întotdeauna atât de glorioasa pe cat pretindem? Și ce e neobișnuit în asta? Ce țară europeană sau asiatică a avut un neîntrerupt șir de momente faste? Nu cred că francezii își fac probleme din a prezenta crudul adevăr că nobilii feudali s-
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
viu, nici vîrstă, nici feliu lăsînd, nici ocolind, ci tot supt sabie punînd; cari încă și a le povești, groaznic și zborît (zbîrlit) lucru iaste." (Atila, cel poruncitoriu îl aleseră șef la anul 401 după Cristos). * Noi, românii, am critică întotdeauna violență și "sălbaticia" strămoșilor ungurilor, plus batjocură des folosită că ei călăreau cu carnea crudă pusă sub șea. Nenorocit, tînguios fel de a privi lumea la acesti urmași pașnici și cum se cade care sîntem ai lui Traian și Decebal
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
tratat istoria în modul cel mai sentimental. Ca si cum noi am fi invidiat forță invaziei și puterea de organizare a "hoardelor" hunice, care speriaseră Europa. Măcar de-am fi speriat-o noi! Realitatea este că românul normal a admirat în secret întotdeauna, la unguri, tăria lor de caracter - vezi 1956 - si rînduiala strașnica în toate, la care aveau să se adauge, odată cu coroană regelui, sfînt, Ștefan, catolicismul, iar mai tîrziu și reforma disciplinata, evanghelismul... În acest timp, românii, cu graiul lor atît
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
Și totuși... A fost o regie a organizatorilor? Aceasta este realitatea? Greu de dat un răspuns. Comit o judecată de gust atunci cand apreciez că setea de comunicare, că spiritul comercial, nevoia de a vinde, de a plasa "marfă" sonoră, nu întotdeauna muzicală, precumpănesc? Nu am putut audia multe dintre lucrările festivalului deși apreciez că la București au fost concentrate forțele artistice cele mai importante. Componistice și interpretative. Concertul cel mai captivant? Fără îndoială cel al saxofonistului francez Daniel Kientzy. Înnobilează fiecare
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
Avea din plin impresia frumosului, se înduioșa ușor, uneori cu greu putîndu-si stăpîni lacrimile". Cînd venea la Bădăcin, primul drum era la mormintele celor dragi, apoi poposea la îndrăgită lui grădină, numită Dealul Țarinei, unde se produceau struguri și fructe, întotdeauna plăcute inimii lui, mai des prefăcute în vin și vinars, pe care le primea, cu dragoste, în damigene la București. Să observ, în treacăt, ca conflictul acut din 1908-1910 între oțeliți și pasiviști, nu l-a aplanat Maniu, cum afirma
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
toate lucrurile pe care le-ai amintit nici nu sunt atât de gratuite pe cât ți se par. Nici norul, nici vântul, nici pasărea, nici femeia. Toate au rostul lor. Vreau să spun că au un sens, chiar dacă nu ne dăm întotdeauna seama de asta... Arne: Dar asta spunea și el. Paul: Ce spunea? Arne: Spunea: „aparent gratuite”. Și cred că avea dreptate. Și că merită să ne gândim la toate lucrurile. Și să încercăm să descoperim ce se află dincolo de ele
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
ascultata opinia, atît de emoționant expusă, România își pierdea statalitatea, Axa retrăgîndu-si garanțiile promise pentru apărarea a ceea ce a mai rămas din teritoriul țării. România a intrat în sfera de influență a Axei și, deocamdată, drum de întoarcere nu există. Întotdeauna, în istoria României, (și chiar inainte de constituirea ei) a prevalat ceea ce dl Sorin Alexandrescu a numit, în cartea sa recentă Paradoxul român, complexul brîncovenesc, redus la prezentarea salvgardării statalității, pentru asta făcîndu-se toate sacrificiile posibile. Așa s-au petrecut
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
montat-o din nou după o tehnică tragică, care-i a lui, proprie. Cuvintele sale, daca n-au trădat, sînt cuvinte care aparțin unei opere complete și independente. Culmea este faptul ca însuși Truman Capote subliniază ostentativ c-a spus întotdeauna că reportajul (!) reprezintă o mare și neexploatata formă artistică, afirmînd că un reportaj poate explora noi dimensiuni în literatura, cu un dublu efect, care lipsește ficțiunii... însuși faptul de a trata un material adevărat aduce o dublă contribuție că forma
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
o revalorificare și o nuanțare a melancoliei și plictiselii. Cărțile în cauză sînt cea a Ieromonahului Gabriel Bunge, Akedia. Plictiseală și terapia ei după avva Evagrie Ponticul sau sufletul în lupta cu demonul amiezii, sub îngrijirea și traducerea competențe că întotdeauna ale diaconului Ioan I. Ică jr. și un ciudat volum, la limita (precară) dintre flecăreala ieftină și speculație ingenioasă, semnat de doi autori francezi, Jacques Cain și Brigitte Anselme, Ieri dimineață luna a dispărut. Scurt tratat de dezvrăjire, tradus (prost
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
aduce puțin cu Artaud, putin cu Rimbaud?"). Poezia lui Ghergut atrage de la început că entertainment superior, prin acrobațiile intertextuale și umorul absurd. Recitita, ea dezvăluie o poetica profund baroca. Sub mască veselă, colorată, inteligență există spleen autentic. "Poantele" finale argheziene, întotdeauna memorabile, anihilează furia, frustrarea, melancolia din corpul poemului: "Aș vrea să scriu un poem care să fie o gafă imensă /.../ // nu pur și simplu kitsch, nu doar ridicol, nicidecum ceva bestial / ci ceva absolut penibil, mama / ceva fără nici o șansă
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
biserică, la întâlnirile noastre literare la Ste. Timothee, pe malul fluviului St. Laurent, unde va plăcea atât de mult - nicăieri pe acest pământ. Îmi este greu să mă obișnuiesc cu gândul că veți fi plecată pe veșnicie. V-am admirat întotdeauna voia bună, vorbele înțelepte, vocea admirabilă și talentul de a recita poezii bune. Chiar nu ne veți mai cânta niciodată, nu ne veți mai recita niciodată ? Mă minunam cum știați să faceți mâncare În 2000 publică, în Editura Antim Ivireanul
In memoriam ZoeVasiliu (1937-2010) I. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_84]
-
mai ales zădărnicirea presupuselor daune provocate de acesta, au vitriolat aerul, încărcându-l de noxele suspiciunii, lovind de-a valma în vinovați și nevinovați. Ca să-și justifice rolul indispensabil în revoluție și să-și sporească puterea, Serviciile Secrete au supralicitat întotdeauna măsurile de siguranță, extinzând bănuiala dincolo de orice limite, hărțuind oameni cinstiți sau doar neatașați cu entuziasmul dorit. Sub lozinci „protectoare“, au penetrat colectivele de muncă, instituțiile statului și cele obștești, tulburând climatul creator, dând verdicte cu privire la diferite orientări ale breslelor
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
în răspăr, după care, simțindu-și spatele complet descoperit, a început să pună piciorul pe frână. Iureșul eliberator intern, ce începuse să fie taxat de arbitrii drept trădare, s-a încetinit, apoi s-a oprit de tot. Îi vom reproșa întotdeauna aceste cedări, în special rolul frenatoriu din ultimul deceniu, fără a ne substitui, de asemenea, istoriei, în cumpănirea între meritele primilor ani ai mandatului și derapajul retrograd în care s-a angajat în anii ’80. După dispariția lui Mao Tze-
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
încheie socotelile - ceea ce a și făcut. S-a instalat triumfător, împlinind visele, și ele destrămate mult timp, ale celor ce o așteptaseră cu o speranță abia mai licărind, dar refuzând să se stingă. La ora actuală, ca de altfel mai întotdeauna de-a lungul ultimului sfert de veac, critica anticomunistă s-a concentrat asupra a două momente considerate capitale. Primul, teroarea bolșevică de început - ignorându-se total că aceasta a reprezentat în esență represaliile URSS împotriva inamicului învins, orientate selectiv asupra
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
IS R A E L ) 108 Picasso, Dali, Delvaux, Botero... Dintre pictorii români îi vom aminti pe Grigorescu, Tonitza, Pallady, deși lista ar putea continua la nesfârșit, ca și în cazul israelienilor Rubin, Ianco, Bezem, Rosentalis... Noi vom rămâne, ca întotdeauna, admiratori ai genului, credincioși principiilor și valorilor noastre estetice.
Nudul Omagiul frumuseţii feminine. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/87_a_82]