89,143 matches
-
ț din Jurnalele de călătorie, despre care nu se face nici o mențiune în cuvântul introductiv Cu privire la alcătuirea ediției. Toate acestea creează cititorului o îndreptățită nedumerire. Vol. III se încheie cu un îndrumar selectiv de nume, punând și el semne de întrebare. La unii autori se dau datele nașterii și, când e cazul, și ale morții, iar la alții nu, ca de ex. Paul Barbăneagă, Bogdan-Pitești, Pavel Chihaia, Mircea Deac, Valentin Lipatti ș.a. Superficial sunt prezentați Vera Călin - "editor și publicist" (fusese
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
autor de cărți polițiste și sclipește. E romancierul pe care aș paria liniștit pentru viitor. De altfel, e tradus în toate limbile de circulație și și-a adjudecat deja cîteva premii importante. Iar alături de el, chit că nu face subiectul întrebării, se ghicește conturul tot mai precis al unui alt romancier de cinci stele, pe nume Nick Hornby. Una dintre cărțile sale a fost lansată de Humanitas chiar la Tîrgul de carte Bookarest. Urmează să apară și altele. Ce influență are
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
romancier de cinci stele, pe nume Nick Hornby. Una dintre cărțile sale a fost lansată de Humanitas chiar la Tîrgul de carte Bookarest. Urmează să apară și altele. Ce influență are traducerea asupra ta, ca scriitor? Abia acum înțeleg rostul întrebării anterioare. Ideal ar fi să separ apele și să mă dedublez pocnind din degete. Scriitorul care sînt nu ar trebui să știe că există un traducător cu același nume. Totuși, se pare că aș avea mici puseuri mimetice în raporturile
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
vedete la cluburi occidentale importante ca Feltrinelli, Bompiani, Gallimard sau McMillan. Din păcate, prevăd că interesul public va rămîne lipit de silicoanele Andreei Bănică și de bikinii lui Kitty Cepraga. Cum ziceam, în lume nu-s mai multe Românii. Urmează întrebările inevitabile. La ce lucrezi acum? Ce mai traduci și ce mai scrii? Începusem să intru în panică văzînd că nu mă mai întrebi odată lucrul ăsta. E cea mai bună invitație la laudă de sine. Ce să zic? Cu traducerile
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
acorde o anume preeminență (sau întîietate) limbii lui materne, italiana. Potrivit clasificării amintite, româna (pe care Dante o ignoră, — și nici n-ar fi putut să facă altfel) este un grai de "da". Obîrșia cuvîntului e slavă: răspund afirmativ la întrebări, prin acest "da", bulgarii, sîrbii, rușii. În paranteză fie spus: Tristan Tzara, în primu-i Manifest, amintește dubla afirmație, "da, da", din rusă și română, drept o posibilă semnificație fortuită a derizoriului cuvânt dada, pescuit cu coupe-papier-ul din Larousse. — Or, cum
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
anume "cal", în graiul infantil, și, ulterior, la figurat, "marotă" —, și de paisprezece, de dada-ul cestălalt, adică "denumirea adoptată în 1916 de un grup de scriitori și de artiști potrivnici absurdității vremii lor și hotărîți să pună sub semnul întrebării toate modurile tradiționale de expresie." — De remarcat că locul "calului", la ei, a fost luat de "bicicleta" lui Tzara, obiect prin excelență... călăribil! De vreme ce expresia oui-da e, actualmente, proprie limbajului hazliu și colocvial, — "ba bine că nu" i-ar fi
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
scufundă Aleea Filosofilor De partea stîngă codrul secular de partea dreaptă casele de piatră și-o umbră încet mișcîndu-se pe aleea din margini de oraș - ceasuri lichide colcăie-n rigole de cînd mă plimb trăgînd din pipă încolțit de-aceeași întrebare nici o lumină Doamne? în freamăt de frunze mă ceartă copacii rari trosnind pe verticală lumini electrice scapără-n ferestre și-un cîine lătrîndu-mă zgîrie poarta înaltă de fier capătul aleii se-afundă-n întuneric un vînt împinge frunzele căzute spre întunecatul gol
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
unde sfîrșește zona problemelor și începe zona inocenței. Dar, de fapt, “cu probleme” nu sînt rudele; “cu probleme” ești tu, pentru că posezi asemenea rude! Cîte astfel de autobiografii va fi semnat Ștefan Cazimir în diverse etape ale vieții e o întrebare fără răspuns, pentru că nici un asemenea text nu ne stă la îndemînă. În absența autobiografiei trebuie așadar să vorbească biografia, construită fără alt sprijin decît acela al documentelor și fără alt gînd decît al aflării adevărului. 2. Bucureștiul se transformase într-
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
care făceau zvonurile să circule, care s-au acomodat imediat cu ideea că vecinii sau prietenii evrei erau sub continua amenințare a morții, care, inconștient, făceau sistemul antisemit să funcționeze. Se reflectă durerea și pe chipul „evreului imaginar”? La această întrebare nu ne mai ajută zicători și proverbe, ci mai degrabă desene și picturi în care diverși artiști au accentuat expresia suferinței, a tragismului acestui neam. Este interesant că, deși atât de veche, de cunoscută și de aparte, durerea „evreiască” nu
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
și despre tinerii poeți când aceștia nu puteau să debuteze, firesc, cu o carte a lor, ci doar în grup, în antologii. Morgă, nu, ținută, da. Baston, politețe de regățean care știe din familie franceza de salon. Și răspunsul la întrebarea mea, când îl cercetam, împreună cu Teohar Mihadaș, la Clinica Medicală a III-a (altfel medicii, profesorii, vezi Zaciu, și poeții clujeni sunt de încredere) că ar vrea “biscuiți de 1 leu”. Adică dacă e să-i aduc și eu ceva
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
Cristian Măgura Între acești „poate” se întinde orizontul fertil al întrebărilor, al contradicțiilor, al certitudinilor sau al pistelor care eșuează în complexe bibliografii, căci, bineînțeles, totul se face după rețetă, cu „erudiția” pe masă. Și asta dacă vrei să fii „competent”, adică cititorul pe care îl dorea Mircea Eliade la apariția
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
să le stăpânească, nu ar fi o primejdie de sălbăticire! Iată originea emancipărilor intempestive și fatale a copiilor de azi - iată și de ce tipul amazoanei întreprinzătoare tinde să înlocuiască pe Antigona păzitoarea legilor vecinice! Aș vrea să închei cu o întrebare pe care o adresez tuturor tinerelor femei cari au binevoit să asculte apelul plin de dragoste îngrijorată a unei credincioase prietene a lor. Să-și răspundă fiecare, în intimitatea conștiinței ei celei mai cinstite: Nu e oare o falsă libertate
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
Sunt însă înduioșătoare speranțele pe care le-am trezit academicianului. 30 dec. 1951. Eu nu v-am comunicat nimic în legătură cu venirea în vacanță, deoarece pînă în ultimul moment au circulat tot soiul de versiuni și pe buzele tuturor stăruiau invariabil întrebările: „Se dă?...”, „Nu se dă?...” (cuvîntul „vacanță” - subînțeles fiind - nu mai era pronunțat). Profitînd de această stare de spirit, într-o bună zi am decupat din Scînteia de anul trecut anunțul referitor la vacanța de iarnă și l-am fixat
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
mă înșel? Dacă n-aș fi putut face nici cît am făcut? Ultima însemnare, într-un jurnal ținut la Dxxx este următoarea: 13-VIII-1975. Ploaie nocturnă. Dimineața închis. Plictiseala, greața de mine. Ce fac?” Azi se împlinesc exact cinci ani de la întrebarea mea. O repet. Ce fac? De fapt, dacă e să judecăm, tot e o „părăsire”, aceea că scriu înseamnă și „corespondența” mea către dumneavoastră. Desigur, aici riscul de dispariție e mult mai mic, dar poșta română poate să-l realizeze
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
poetului orădean Gheorghe Vidican. Poezia care deschide cartea e cel mai potrivit moto pentru ceea ce urmează: ”E firesc să se prelingă/ noaptea ca un clopot/ inspirația de a fi fruct a dat faliment/ desigur/ceștile de cafea/știu răspunsul/la întrebările locuite și dezlocuite de mine.” În marea lor majoritate sunt poeme sincere, mediocre, ca 99% dintre poemele actuale, anonime. Metafore comune, peste sentimente indubitabil profunde, lexicul poetic nutrit din masa vocabularului, iată: “Mai stăruie sfidarea/ poemul se lichefiază/ frigul își
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
N-ar fi mai bine să încerce să-l descifreze pe Svidrigailov? În sufletul lui nu putea (e vorba de Rodea, desigur n.n.) să nu recunoască că de mult avea nevoie de Svidrigailov. Dar pentru ce anume?” Repet și eu întrebarea: pentru ce anume, stimate domnule Lucian Raicu? Curios e că bătrînul Dosto, plin de scrupule, caută să ni-l facă antipatic pe Sv., dar nu reușește deloc. (Am senzația că v-am mai scris despre asta). Ce seducător se prezintă
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
Regele tăcea, buimac. Într-un târziu, mormăi, nemulțumit: “Uite ce e, Arthur. De mine n-ai cum să scapi. Te găsesc și-n gaură de șarpe. Dar îți mai dau o lună. În această perioadă, află-mi răspuns la o întrebare. Asta e proba. Altfel îți tai capul. Te prinzi? “ “Mă prind, pentru Majestatea Voastră aflu răspuns la orice întrebare!” strigă Arthur, uitându-se mai atent la regină. “Nu cred, ricană regele. Întrebarea este următoarea: Ce vor femeile?” Din nou, rumoare
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Te găsesc și-n gaură de șarpe. Dar îți mai dau o lună. În această perioadă, află-mi răspuns la o întrebare. Asta e proba. Altfel îți tai capul. Te prinzi? “ “Mă prind, pentru Majestatea Voastră aflu răspuns la orice întrebare!” strigă Arthur, uitându-se mai atent la regină. “Nu cred, ricană regele. Întrebarea este următoarea: Ce vor femeile?” Din nou, rumoare în sală. Chipul reginei era de piatră. Arthur păru descumpănit. Toată lumea părea descumpănită. “Mergi!” spuse regele, sumbru, și-l
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
În această perioadă, află-mi răspuns la o întrebare. Asta e proba. Altfel îți tai capul. Te prinzi? “ “Mă prind, pentru Majestatea Voastră aflu răspuns la orice întrebare!” strigă Arthur, uitându-se mai atent la regină. “Nu cred, ricană regele. Întrebarea este următoarea: Ce vor femeile?” Din nou, rumoare în sală. Chipul reginei era de piatră. Arthur păru descumpănit. Toată lumea părea descumpănită. “Mergi!” spuse regele, sumbru, și-l concedie, excedat. Și Arthur merse înapoi, în ducatul său de baștină. Aici începu
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
poartă care se bălăbănea și scârțâia îngrozitor, intră într-o coșmelie care de-abia se ținea într-o rână. “Ai venit, rânji baba”. N-avea doi dinți din față și puțea de te trăsnea. “Am venit să-ți pun o întrebare, spuse prințul. “He-he, făcu baba, știu. S-a dus buhu’. Cunosc și întrebarea și răspunsul. Dar te costă!“ “Plătesc. Plătesc oricât. Te fac om, zise prințul. “He-he-he, hohoti iar baba, nu fi atât de sigur că vreau să fiu om
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
abia se ținea într-o rână. “Ai venit, rânji baba”. N-avea doi dinți din față și puțea de te trăsnea. “Am venit să-ți pun o întrebare, spuse prințul. “He-he, făcu baba, știu. S-a dus buhu’. Cunosc și întrebarea și răspunsul. Dar te costă!“ “Plătesc. Plătesc oricât. Te fac om, zise prințul. “He-he-he, hohoti iar baba, nu fi atât de sigur că vreau să fiu om. Cât plătești? How much?” “O ladă de aur!”, avansă Arthur.” “E puțin...” “ Două
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
ai mesei rotunde sau ce sunteți... mă rog. Ei bine, îl vreau! făcu baba.” Arthur rămase fără grai. “Cum adică - îl vrei?” bâigui el. “Uite așa bine, vreau ca Andrew să mă ia de nevastă, ăsta-i prețul răspunsului la întrebarea ta”. “Ești nebună? făcu Arthur. Păi Andrew este... este o cadră de bărbat, cel mai chipeș baron local din tot ducatul. E mai chipeș chiar decât mine. A făcut studii la Paris. Cum să te ia Andrew de nevastă? Prințese
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
înapoi la babă. “Te-ai întors, ți-a venit mintea la cap! Când?“, întrebă ea, molfăind cu poftă un copănel de prepeliță, proaspăt tras la tigaie. „Când - ce?”, întrebă Arthur. Când facem nunta?” “Lasă nunta. Să vedem întâi răspunsul la întrebare!” “Răspunsul e bun, n-ai grijă” “De unde știi?” “Treaba mea. Când facem nunta?”, bătu coropișnița din picior. “La trei zile după ce scap de Edward. Dă-mi răspunsul! Care e răspunsul? Ce vor femeile?“ “Vino mai aproape, să-ți șoptesc la
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
când revoluția socialistă, începută cu douăzeci de ani în urmă, părea să-și țină promisiunile și o întreagă generație, care nu cunsocuse războiul și cruzimile noii puteri, putea mușca cu toți dinții din viață fără să-și pună prea multe întrebări. Dansam enorm pe atunci, Dumnezeu știe de ce. Primate intermediare între omul alienat al trecutului capitalist și omul nou al viitorului comunist, cu părul pieptănat cu creastă de cocoș, purtând cămăși cu gulerul înalt, pantaloni strâmți și pantofi cu talpa triplă
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
de frumusețe al hotelului Athénée Palace, iar ceea ce-i apropiase fusese îngrijirea unghiilor, Lisa în salonul femeilor, generalul Gabi în cel al bărbaților. Draperia care separa cele două saloane era pe jumătate trasă și ei schimbaseră ocheade și zâmbete promițătoare. Întrebarea cine cui îi sucise capul n-avea mare importanță, dar a înțelege sau nu că o femeie ca Lisa se hotărâse să transforme o infidelitate oarecare într-o legătură de durată cu un soldățoi, fie el și general, nu schimba
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]