5,364 matches
-
în Moldova și în regiunile învecinate din Transilvania, precum și în Banat, în timp ce în părțile vestice se folosește mai ales grumaz (deși este cunoscut și gât, termen răspândit prin școală). S. Pușcariu este de părere că grumaz trebuie să fi fost întrebuințat și prin alte părți ale teritoriului românesc, înainte ca gât, de origine slavă, să-l fi concurat și să-i fi restrâns întrebuințarea cu referire numai la vite sau să-l fi scos din uz; se cunoaște expresia grumazul (sau
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
alte părți ale teritoriului românesc, înainte ca gât, de origine slavă, să-l fi concurat și să-i fi restrâns întrebuințarea cu referire numai la vite sau să-l fi scos din uz; se cunoaște expresia grumazul (sau grumajii) gâtului, întrebuințată în regiunile în care circulă gât. Tot S. Pușcariu crede că, în limba veche, grumaz a fost concurat și de gușă, păstrat în câteva localități din sudul Banatului, la aromâni și meglenoromâni cu sensul de „gât“. Este de presupus că
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
derivate: brăcire „cordon, șiret“ < lat. bracile, brăcinar și, mai ales, în verbele (a) îmbrăca și (a) dezbrăca. pulpană Cuvântul pulpană denumește un accesoriu al unui obiect de vestimentație folosit în trecut, de aceea este cunoscut de puțini vorbitori. Astăzi, se întrebuințează numai în expresii ca a se ține de pulpana cuiva (sinonimă cu a se ține de poalele cuiva) sau a trage de pulpană, a lua pe cineva sub pulpană. Prima apariție a acestui cuvânt este la Iordache Golescu, care îl
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
numai prin locuțiunea latinească in casa „în casă“ (deci într-o construcție prepozițională, ceea ce explică și tratamentul anormal al finalei); de aceea, substantivul lat. casa a deve nit fr. chez „la (cineva)“, adică o prepoziție cu un regim special: se întrebuințează numai cu privire la persoane. Cuvântul fr. maison, care are sensul de „casă“, este o creație galoromanică: este urmașul lat. ma(n)sionem, acuzativul lui mansio „locuință“, cuvânt provenit din verbul lat. manere „a rămâne“. foale Lat. follis „sac de piele umflat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
creștini de la valahi, de la greci și de la nemți și ne învață fiecare într-alt fel” (Olteanu și colect., p. 305). Expresia „de la valahi”, în opoziție cu „de la greci și de la nemți”, înseamnă aici „de la latini/romani”. În aceeași accepție se întrebuințează și cuvântul latin. Într-un document transcris în secolul al XVI-lea se spune, în legătură cu creștinarea slavilor, că aceasta a avut loc „în timpul cneazului Boris al bulgarilor, al cneazului Rostislav al moravilor și al cneazului Koțel al latinilor” din Panonia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care Traian le adusese cândva în Dacia, totuși colonii și alții, care își începuseră deja lucrările gospodărești, au rămas aici. Ei au stricat limba slavă (= limba proprie, a autohtonilor - M.L.) prin luarea în folosință a limbii latine, pe care o întrebuințează și acum valahii, dar stricat” (HVR, p. 211). În această relatare, două erau aspectele de neacceptat pentru Dimitrie: 1) faptul că după retragerea legiunilor italice au rămas în Dacia colonii (= țăranii) și alți latini din păturile lucrătoare, cărora li se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mărturie a grecizării zonei respective. Comentând inscripția tracă de pe inelul găsit întrun tumul lângă satul Ezerovo din apropiere de Plovdiv el afirmă că „introducerea timpurie a culturii grecești la thraci se probează și prin faptul că alfabetul grec se găsește întrebuințat la thraci pentru a-și scrie propria limbă încă din prima jumătate a secolului V î. Hr.” (I, 11). De aici el trage concluzia că „în general se poate spune că Thracia era un teritoriu în majoritate grec” (Ib.). Cea de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
alte limbi, Pușcariu remarcă rolul onomatopeei în funcționarea vie a limbii. „Totuși, spune el, ea este singurul izvor fertil de creație de tulpini nouă, cu mijloace proprii (și nu prin împrumuturi din alte limbi), și este un mijloc foarte des întrebuințat în graiul familiar și popular spre a da vorbirii o mai mare plasticitate, un colorit stilistic” (p. 97). În aceste limite el caută să găsească „un fir al Ariadnei” împărțind cuvintele onomatopee în 1) interjecții: a) primare (ah, of, văleu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-și macine energia în căutarea unei explicații personale pentru devenirea limbii române. În continuitatea ideii sângelui S. Pușcariu aduce necesitatea reconstituirii „epocii străromâne” în manieră proprie. Raportându-se la principiile care îi orientează gândirea, el își propune să aplice „metoda întrebuințată de romaniști, când din limbile romanice actuale reconstruiesc, după legile evolutive ale fiecărei limbi, formele latinei vulgare, sau cea întrebuințată de indoeuropeniști, când din limbile indoeuropene extrag arhetipul care stă la baza lor”. Căzut irecuperabil în eroarea fatală a lingvisticii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
reconstituirii „epocii străromâne” în manieră proprie. Raportându-se la principiile care îi orientează gândirea, el își propune să aplice „metoda întrebuințată de romaniști, când din limbile romanice actuale reconstruiesc, după legile evolutive ale fiecărei limbi, formele latinei vulgare, sau cea întrebuințată de indoeuropeniști, când din limbile indoeuropene extrag arhetipul care stă la baza lor”. Căzut irecuperabil în eroarea fatală a lingvisticii tradiționale, el susține că situația cercetătorului istoriei limbii române „e însă mai avantajoasă decât a indoeuropeniștilor, căci el cunoaște cele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai îndelungată influență. Vocabularul nostru, continuă el, e atât de împănat cu împrumuturi slave, încât, din pricina lor, limba română se deosebește mult de celelalte limbi neolatine. Influența slavă a atins și înțelesurile cuvintelor vechi sau felul lor de a fi întrebuințate. Astfel floare înseamnă la noi și „culoare”, ca slavul cvět, a juca are după slavul igrati, pe lângă sensul franțuzescului „jouer” și pe cel al lui „danser” etc., ceea ce constituie dovada unei conviețuiri îndelungate cu ei” (p. 273 urm.). După aceste
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și a pătruns în toate limbile balcanice: bulg. čoban, čobanin, sârb. čóban, čóbanin, alb. tshoban, n. grec. τζοβάνις. De la sârbi l au împrumutat istroromânii, la care țobån e mai rar întrebuințat decât pastír; de la albanezi îl au aromânii, care-l întrebuințează foarte rar, căci numele păstorului de oi e la ei picurar; de la bulgari l-am împrumutat și noi. (Harta răspândirii cuvântului) arată cum acest termen a trecut, adus de păstori în transhumanță, din Țara veche în Ardeal, unde totuși se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ni se prezintă numai ca o redeșteptare a dialectelor vulgare, ce se vorbeau încă înainte de ce limba latină ajunsese să se constituie într-o limbă nobilă. Aceste dialecte vulgare au rămas obscure în tot timpul cât limba latină a fost întrebuințată în scris și ca limbă de instrucțiune în școale. Îndată ce însă școalele au încetat și limba nobilă s-a pierdut în mijlocul barbariei, dialectele vulgare, care până aici nu se puteau mișca, fură gata să ieie locul limbii latine și din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
române, ca și a celorlalte limbi romanice, în locul latinei văzute de neogramatici ca ramificație a arborelui genealogic indoeuropean, a necesitat imaginarea modalității de constituire a limbii de substrat, a dialectelor vulgare, „rămase obscure în tot timpul cât latina a fost întrebuințată în scris și ca limbă de instrucțiune în școală” și revigorate ca expresie a unei noi civilizații deîndată ce latina „s-a pierdut în mijlocul barbariei”. N. Densusianu și-a asumat sarcina de a fundamenta istoria limbii române pe substrat, care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
psihologică de abordare. Gruber poate fi considerat prin această lucrare întemeietorul psihologiei literaturii în România. Intenția sa este de a transpune ideile moderne din psihologia apuseană în analiza operelor literare. Încă de la începutul lucrării, el spune: "Cunoscând lumea internă și întrebuințând metoda experimentală putem analiza gândirea și să cercetăm întru cît ĭea se resfrînge în stil. Rezultatele cele mai noue și mai surprinzătoare în această privință ni le-a dat școala de la Paris sub inspirațĭunea D-lor Charcot și Ribot. Pentru
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
sub formă de „bob bătut“ (menționat în volumul Din bucătăria țăranului român, de Mihai Lupescu, publicat la Paideia în anul 2000). Europa Evului Mediu timpuriu, care cunoștea și gătea bobul, îi spunea fazole (din latinescul fasiolus, căci și romanii îl întrebuințau, termenul latin provenind din greaca veche, din pháselos), în timp ce la noi el poartă alt nume (din slavonul bobu). Atunci când fasolea și-a făcut apariția în țările române, ea și-a adus și numele (provenit din grecescul fasoli), acesta fiind de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pe care scriitorul se simte dator să le insereze în textele pe care nu intenționa să le marcheze ironic.153 Un alt aspect pe care vrem să-l notăm în legătură cu "filosofia" atitudinală a lui Caragiale, este că dintre sensurile ironiei întrebuințate de Kierkegaard, cel de "ironie etică" pare să se aplice și în cazul său, întrucât lasă să se înțeleagă că are conștiința forței pedagogice investite în comicul de această factură. În Jurnalul nostru. Ce lipsește "Moftului", de exemplu, prin intermediul "amicului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
folosiți, este concentrată chiar în titlul 157 multor schițe și Momente: Amici, Dascăl prost, Baioneta inteligentă, Triumful talentului, Tren de plăcere, High-life, Jertfe patriotice, Un artist, Grav eveniment literar etc. De cele mai multe ori, atunci când ironia are forma antifrazei, Caragiale "nu întrebuințează însă forma vagă a eufemismului, ca bună oară "un om nu prea inteligent" pentru un prost sadea, ci dimpotrivă, folosește tocmai noțiunea contrară, avantajoasă victimei: "inteligentisim""158. Așa cum spuneam, întâlnim la Caragiale și ironie de tipul anticatastazei. De pildă, într-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
florile este trimise, și comisionerul a dispărut din raza ta uzuală, nemaiputând să-l rechemi îndărăt, individul este cuprins de o mare putere de regret, prin teama ce i se alcătuiește în suflet, asupra modului cum va fi primite și întrebuințate în posterior. Am vrut întâi să vă cumpăr un ou de ciocolată, dar însă, n-am găsit nicăieri din motive de închis și scump, așa că, din lipsă de ou, am cumpărat aceste cinsprezece fire de lalele, zise și tulipe în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spus, amalgamarea tuturor punctelor de vedere, formulate în urma unor tradiții și reflexe metodologice și conceptuale în funcție de disciplină, nu ar asigura un plus de claritate, ci dimpotrivă, ar bloca orice posibilitate de analiză, datorită incompatibilității și incomensurabilității instrumentelor pe care le întrebuințează. Așadar, chiar dacă pe alocuri se vor mai strecura aluzii, concluzii ori apoftegme poetice, fie pentru a rezuma o idee, fie pentru a o ilustra estetic, prezenta lucrare nu mizează într-o măsură relevantă pe uzanțele artistice ale mitului. Bazinul disciplinar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
acestei lucrări, el fiind unul dintre primii și cei mai importanți savanți care nu se mulțumesc cu plasarea mitului în societăți arhaice, "fără istorie", precum în antropologia clasică, și nici exclusiv în trecutul marilor civilizații (ori cel puțin non-europene), ci întrebuințează instrumentele teoretice și metodologice pentru a investiga aspectele mitice ale modernității. Să pornim de la definiția sa larg acceptată, cu o vastă carieră în lumea academică și nu numai, în care sacrul constituie nucleul conștiinței mitice. Savantul român mărturisește însă că
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dispare, totul combinându-se și acoperindu-se, dezvoltând noi atribuite simbolice, dar aceasta fără existența unor sisteme simbolice transculturale, sprijinite de arhetipuri. Pentru Pastoureau, totul este determinat cultural, și orice obiect ales pentru investigație trebuie raportat la societatea care îl întrebuințează, în istoria sa și în contextul său precis.219 Se distinge apoi, în analiza mitului, și viziunea materialistă a lui Walter Burkert, care consideră mitul arhaic biologic, ulterior devenind intelectual (spre deosebire de Eliade ori Strauss, care îl considerau primordial, absolut încă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și practicile acestora într-o lumină favorabilă, seria X-Files induce o "paranoia de masă", care să stimuleze criticismul și scepticismul.505 Dincolo însă de mesajul ideatic (sau ideologic), programul oferă un excelent exemplu de estetică postmodernă, "formă pop de postmodernism", întrebuințând caracteristicile reprezentaționale și tropii tematici ai acestuia, într-o pastișă a subiectelor, convențiilor și iconografiei genului SF, precum și a folclorului, alături de "pastile istorice" care se regăsesc în alte forme ale mass-media anterioare, combinând stilul greoi și seriozitatea totală cu ironia
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
556 Andy Warhol, la rândul său, se inspira din arta maselor, operând cu imagini populare și puternice (Popeye, Superman, Batman, Dick Tracy, Mickey Mouse pe care îl considera modelul absolut pentru faima pe care o cucerise) pe care le-a întrebuințat pentru a oferi noi perspective artei "înalte" și pentru a determina lumea să se oprească din nou asupra acestor simboluri devenite invizibile prin familiaritate.557 Banda desenată "vehiculează visuri și mituri care corespund unei funcții sociale", afirmau Knockaert și Plancke
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
verbală). Viața de familie este idealizată (familii standard cu doi părinți și doi copii, cu tata ca sursă de venit, iar mama casnică). Cenzura era aprigă, mai ales în Queensland, unde publicul avea cel mult vârsta adolescenței. Temele SF sunt întrebuințate în comentariul social, din care reiese aversiunea generală față de orice formă de totalitarism, deși unii artiști publică în reviste de orientare stângistă. În fine, cele mai bune redări ale moravurilor și reflexelor gestuale și lingvistice sunt expuse în banda desenată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]