2,732 matches
-
mai naivă decât am crezut ? — Mi se pare o explicație destul de plauzibilă, spune Jemima ridicând din umeri. Are vreo aventură clandestină cu o tipă din Scoția. Și, atunci când v-ați Întâlnit, tocmai fusese s-o vadă. Iar ea Îl sună Întruna, poate chiar s-au certat, după care ea a venit la Londra inopinat, așa că el a trebuit să plece urgent de la Întâlnirea cu tine. Lissy Îmi privește chipul devastat. — Dar poate că prima teorie e cea corectă, spune Încurajator. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
facă prăpăd În jur, iar acum vreau să-l rechem Înapoi, dar butonul respectiv nu mai funcționează. OK. Gândește-te puțin rațional. Nu are nici un rost să te panichezi. N-o să se Întâmple nimic În seara asta. O s-o sun Întruna pe mobil și, În clipa În care Îmi răspunde, Îi explic În cuvinte dintr-o silabă că trebuie neapărat să-l sune pe tip și să contramandeze totul și că, dacă n-o face, am să-i rup picioarele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dacă nu știu pe unde naiba umblă ? Rămân nemișcată, Încercând să fac abstracție de panica ce-mi dă târcoale, Încercând să găsesc o soluție. OK. Va trebui să mă duc la petrecere și să mă port normal, să o sun Întruna pe mobil și, dacă nu reușesc să fac nimic până atunci, să aștept până diseară, când mă văd cu ea. Nu am ce altceva să fac. O să fie bine. O să fie bine. Petrecerea e uriașă, strălucitoare și zgomotoasă. Sunt toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Central Park... sau... intrând într‑unul sau două magazine... Doriți să vă mai pun puțin? aud o voce la urechea mea. Ridic privirea și văd un chelner zâmbitor care îmi arată cafetiera. Înțelegeți ce vreau să spun? Mi‑au oferit întruna cafea din clipa în care ne‑am așezat, și, când am cerut un suc de portocale, mi‑au adus un pahar uriaș, garnisit cu coajă de portocală rasă, la gheață. Cât despre clătitele alea clasa întâi care mi‑au mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Doamne. Mi‑e frică de‑a binelea. Luke trebuie să plece devreme pentru o întâlnire la micul dejun, așa că rămân singură în pat, bând cafea și ronțăind un croissant, și spunându‑mi să fiu calmă. Așa cum Luke mi‑a repetat întruna, nu e vorba de un interviu ca atare, ci doar de o primă vedere. Un prânz de „hai să ne cunoaștem“, cum i‑a zis el. Ceea ce e OK; doar că, nu știu, chiar vreau ca ei să mă cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
jos. Bex, te simți bine? Nu trebuia să te las singură. — Mă simt bine! spun, ridicând privirea și sforțându‑mi un surâs pe chipul împietrit. Cum a fost conferința de vânzări? — Destul de mișto, zice Suze, ușor îmbujorată. Toată lumea mă felicita întruna pentru cât de bine mi se vând ramele. Toți auziseră de mine! Și au făcut și o prezentare a noilor mele modele, și au plăcut tuturor... — Mă bucur mult, Suze, zic și îi strâng mâna. O meriți din plin. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ei de elefant, iar acum vine durerea. Degetele ei de la picioare țipă după spațiu. Mama e lângă ea. E acolo ca să o împiedice pe fată să-și rupă fașele. Păzește picioarele de elefant de parcă ar păzi viitorul fetei. Îi explică întruna fetei care plânge de ce trebuie să îndure durerea. Apoi, aceasta devine prea mult. Picioarele fetei s-au infectat. Mama varsă râuri de lacrimi. Stăruie, plânge, blestemă. Pe ea însăși. Pe bărbați. Întreabă de ce n-a avut un fiu. Îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a fi o datorie. Avea dreptate. Ea și-a petrecut întreaga viață încasând dobânzile de pe urma dezamăgirilor ei. 4 Nu am mai navigat, nu mi-am închipuit nicicând că navigatul poate fi atât de groaznic. Am rău de mare și vomit întruna. Acum zece zile m-am îmbarcat pe vasul Biluța, un vapor cargo ieftin, care merge în josul coastei, de la Shan-dong la Shanghai. Nu am mai fost la Shanghai. Simțeam că trebuie să fac ceva ca să scap din situația în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
hohotește una dintre ele. Aș vrea să fi cunoscut, ca să pot pleca acasă. Yunhe e speriată. Yu Qiwei a avut un unchi bogat ca să-l scoată afară, dar ea nu are. Se simte rău. E sigură că femeia care tușește întruna are tuberculoză. Peste tot e scuipat amestecat cu sânge. Trec două săptămâni. Două săptămâni de somn groaznic. Două săptămâni de trăit în teroare, știind că în orice clipă capul i-ar putea fi scurtat de pe umeri. Unde e Partidul? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu toate astea, întâmpin alte respingeri. Toată lumea îmi spune că sunt bună, și totuși nu primesc nici o ofertă. Multe fete aflate în aceași situație se dau bătute. Se culcă cu bărbații libidinoși care-și zic regizori sau producători. Îmi spun întruna în sinea mea că nu pot să renunț. În iunie, fata află că se organizează o audiție pentru punerea în scenă, într-o manieră interpretativă diferită, a piesei Nora de Ibsen. Regizorul e domnul Zhang Min, un maestru format la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
restaurante. Nu poate trăi fără stil. Ia bani cu împrumut ca să-mi cumpere cadouri. Trebuie să se simtă bogat și capabil. Dă în continuare petreceri pentru a-și distra prietenii. Sunt înspăimântată de datorii, de dorința lui de a cheltui întruna. Retrag bani din contul nostru comun și îmi ascund economiile. Într-o zi mă prinde și mă acuză că trădez iubirea noastră. Nu ne-am mai vorbit două zile. Mă simt vinovată și încerc să mă revanșez pregătind cina. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
slujbă cu jumătate de normă, ca secretară de platou. Zilele trec. Săptămâni, luni. Și tot nici o veste bună pentru Tang Nah. Pentru a evita jena, stă în oraș până târziu. Vine acasă beat și nu se trezește până la prânz. Petrece întruna cu prietenii lui. Lumea asta e împuțită, îmi zice. Pute de-a dreptul. Dan și Junli îi sunt în continuare aproape. Îl ascultă pe Tang Nah cu plăcere. Nu îl presează deloc și el se reazămă pe sprijinul lor. Vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sinceritate. Ea nu joacă, e ca un călugăr tânăr care face incantații - cu gura, nu cu inima. Lumea e șocată. Însă Lan Ping continuă. E atât de animată, că eșarfa îi cade de pe umeri. O tot ridică, dar îi cade întruna. Până la urmă, o lasă nepusă. Critică mai departe, pe un ton din ce în ce mai ridicat. Își înfășoară eșarfa în jurul degetelor, cu nervozitate. Vine Tang Nah. O trage cu delicatețe într-o parte. Hai să mergem, că ești obosită. Lasă-mă să termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
asta vreau să-l văd. Din cauza senzației că s-ar putea să fiu pe moarte. Poate că îmi voi găsi eliberarea - trupul meu face această treabă în numele inimii mele. Mă duc la el la apartament, chiar dacă mintea mea îmi spune întruna să n-o fac. Locuiește pe Bulevardul Nan-yang, în cartierul Chingan. E un cartier pentru cei de sus, cultivați. Un loc care se potrivește gusturilor sale elegante. Ce caut aici? Nu sunt eu însămi. El mi-a dat cheile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Chong-qin. A vorbit cu prieteni și cunoștințe și a cerut ajutor și recomandări. Nimic nu a mers. Lumea fie nu auzise deloc de ea, fie auzise prea multe. A bătut pe la uși, și-a spus numele unor străini. A mers întruna mai departe, forțându-se, și a păstrat în minte imaginea speranței. A început să audă tot mai mult numele lui Mao Zedong. Un erou al gherilei. O legendă populară în devenire. El reprezintă chinezii din partea continentală a țării, majoritatea, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nici un rău partidului, purtarea ei este suficientă pentru a-i distruge șansele de a se căsători cu Mao. În timp ce meditează adânc la telegramă, Kang Sheng își vede viitorul răsărind. * Se înstăpânește înserarea. Peștera e plină de fum. Kang Sheng fumează întruna. Lan Ping stă lângă biroul lui, citind telegrama. E palidă la față. Ăsta e un complot, o înscenare, strigă ea. Unde e dovada lor? E invidie. Sunt invidioși pe relația mea cu tovarășul președinte! Se ridică, însă își pierde brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-mi văd de drumul meu. E obișnuit să se detașeze de durere. O să-și revină după mine. Însă eu voi fi în stare să-mi revin după el? Ea se asigură că joacă așa cum trebuie de data asta. Se întreabă întruna: ce anume la ea îl atrage pe Mao, în afară de chipul ei de orășeancă, fără riduri? Creierul ei contează? Își amintește că, odată, el i-a spus că-i plac caracterul și curajul ei. A fost doar o afirmație ca să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Toată lumea e politicoasă cu mine pentru că-ți sunt concubină. O concubină - nu o revoluționară, nu un soldat, nu ceva care are vreo legătură cu treburile astea. Oamenii tăi nu mă respectă. Deși sunt totul, nu sunt nimic. Te-am urmat întruna ca un câine. Ce pot să ofer mai mult? Trupul și sufletul meu au fost locul tău de odihnă. De ce nu terminăm cu afacerea asta înainte să obosesc prea tare? îi cere iubitul. Ea protestează. Mintea mea își are propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
foarte departe de țărm. Afară, frunzele uscate zgârie pământul. Jiang Ching a plecat înapoi la Grădina Nemișcării. Se îngroapă sub cearșafuri și perne. În pivnița lui Kang Sheng, ea și-a pierdut liniștea. Nu mai poate să doarmă acum. Aude întruna pocnete, ca și cum craniul ei s-ar sfărâma în bucăți. În ochiul minții ei, un puhoi gigantic de fiare a venit să o umple. În zori, simte cum nervii ei ard la vârfuri. Se trezește și descoperă că a renunțat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui Mao. Este rolul pe care-l joc cu pasiune. Este dansul pe care m-am născut ca să-l termin. 18 Întunericul din teatru, șirurile de scaune goale, sunetul tobelor și muzica îmi calmează nervii. În această perioadă mă plimb întruna de la Beijing la Shanghai. Caut în continuare talente și materiale pe care să le adaptez. Țelul meu e să creez personaje care sunt maoiste înfocate. Rezist, încercând să-l fac pe Mao să înțeleagă importanța mea, încercând să mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe moarte. E un craniu care respiră. I s-a tras fața de tot. Are ochii galbeni din cauza icterului. I-a paralizat partea dreaptă a feței. Nu mai poate clipi din ochiul stâng. Are sânge în urină. Își pierde cunoștința întruna. Luați-vă la întrecere cu moartea, stăruie Doamna Mao. Trebuie să obținem mărturisirea lui. Trebuie să avem vocea lui pe bandă, înainte de a muri. Țineți minte, tovarășul președinte Mao așteaptă rezultate. Interogatoriul începe. Banda de înregistrare se învârte. Casetele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o mișcare rapidă. Scuză-mă, ceea ce vreau să spun e că niciodată nu e prea târziu să te îngrijești ca lumea de propria-ți sănătate. Mai nou, încerc să mă ridic și să merg, gâfâie Mao. Pur și simplu merg întruna. Mi-e teamă că, dacă mă opresc din mers, nu o să mai merg niciodată. Îmi place foarte mult să simt pământul sub picioare. Îmi place nespus să-i simt fermitatea. Mirosul de pământ mă alină. Numai atunci când merg sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-l determine pe Mao să scrie un testament. E sigură că oricând el poate avea un atac sau poate intra în comă. Vizualizează apropierea acestora. Inundația care face creierul să explodeze. Mao nu vrea să o vadă. Dar ea vine întruna la el, găsind pretexte pentru a da buzna în dormitorul lui. El dă afară un paznic care nu reușește să o oprească la poartă. Jucând rolul de șef al statului, ea găzduiește și însoțește cuplul Nixon la operele și baletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
când mă așez în teatru, zăresc o efemeră fantomă a mea. Îmi aud glasul în eroină. Felul în care ea învinge teama. Mă rog ca spiritul să rămână cu mine. Și sunt bine. Speranța mă umple din nou. Îmi spune întruna că va exista viață după Mao. Când iubirea va înceta să mai respire, va exista totuși ceva pentru care să trăiesc. Eu însămi. Imaginea Doamnei Mao. Moartea lui Mao va ajuta la definirea rolului meu. Însă din clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
asta de două ore. I-a înțepenit gâtul și o doare încheietura mâinii. Palidă și nervoasă, are o batistă albă, pe care o folosește când și când ca să-și atingă obrajii. Nici măcar nu poate să verse lacrimi false. Se gândește întruna la ceea ce i-a spus Mao. Vei fi împinsă în sicriul meu, bătut apoi în cuie. Nao plânge în hohote lângă mama ei. Cerul meu s-a prăbușit. Jumătate de cer, Nah. Ba nu, tot cerul. Chiar că nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]