4,649 matches
-
rănile înflorite... că o nefirească primăvară! Nimeni nu înțelege această parada, necunoscuții aclamă și râd; doar cuvintele se închid într-o nevăzuta și nebănuita tornadă, și-așteaptă tăcute nașterea unui taifun... Veniți la sărbătoarea cetății! Nu lăsați cuvintele să vă întunece mintea și ochii; regina să fie cea mai frumoasă frază ce sângerează în voi, de când “Paharnicul” și-a umplut ulcelele cu hohote de râs, cu vin și măști de carnaval... Lasă-mi mie această ultimă închinăciune și-acest ultim blestem
CARNAVALUL CETATII de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347275_a_348604]
-
rătăcit săracii pe aceste meleaguri? Porni pe drumul de întoarcere spre casă, dar un gând din umbră îl tot sâcâia. „Dacă tot ai ajuns până aici, de ce nu tragi o raită prin pădure, că doar sunt destule ceasuri până se întunecă. Ce să faci și acasă! Totu-i bine, ca de obicei, femeia te așteptă, cu o mămăliguță fierbinte, cu smântânică, brânză și cu un pui fript pe frigare scăldat în mujdei de usturoi, taman pe înserat! Pentru ce să ajungi
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
rătăcit săracii pe aceste meleaguri? Porni pe drumul de întoarcere spre casă, dar un gând din umbră îl tot sâcâia. „Dacă tot ai ajuns până aici, de ce nu tragi o raită prin pădure, că doar sunt destule ceasuri până se întunecă. Ce să faci și acasă! Totu-i bine, ca de obicei, femeia te așteptă, cu o mămăliguță fierbinte, cu smântânică, brânză și cu un pui fript pe frigare scăldat în mujdei de usturoi, taman pe înserat! Pentru ce să ajungi
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
floare albastru punct tu prins-ai și-ai ridicat ponoare de versuri chiar în pragul toamnei tu te-ai născut durut și-apoi în mângâierea esenței tainei firii ascunsu-te-ai în fraga gustată delicat de fiece privire de om întunecat cu ochii-n cer te rogi înșirui puncte-n aer cu vântul tu petreci frunzele ruginite și albia secată și-un zvon de bucurie străbate lunca toată muntele îl urci fără căruțe grele pasul îți e mișcarea și gestul în
ROAGĂ-TE LIBERTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347299_a_348628]
-
rog și te rog și iar te rog, să vii de aniversarea Junimei că te aștept cu-n dor nespus, te aștept ca pe singurul meu mîngăietor, căci după cum ț-am mai spus, ești singurul punct luminos al vieței mele întunecate de greutăți, de griji și de necazuri". Și Eminescu a venit și pentru câteva zile a trăit bucuria de a avea o familie. 1879-11-10 Cu greu se desprinde din brațele Veronicăi pentru a lua parte la banchetul Junimii. 1879-12-05 Veronica
MĂ ÎNCLIN IUBIRII LOR, de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347319_a_348648]
-
este rostul vieții și al sorții și al morții, Să vezi unde e scânteia ce lucește-n taina nopții, Să îți folosești gândirea ca să vezi unde-i iubirea, Mocnind flacăra supremă, arzând toată fericirea, Să cobori gândul curat, curățat de-ntunecat, Separat și vindecat și trimis la judecat, În inima ta cea pură, încuiată într-o haină, Puritatea din lumină, încifrând a lumii taină, Să folosim rațiunea să găsim înțelepciunea, Să ne folosim gândirea să găsim ce-i fericirea, Cea pierdută
VISĂTOR de DAN BORBEI în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347351_a_348680]
-
Acum mi-a trecut frigul!... Îmi pare bine că te văd! Am privit-o mai atent. Respira greu iar lacrimile de-abia și le putea stăpâni. Părea preocupată de o problemă. Nu părea deloc să ia în seamă că se întunecase, că era vreme rea și se pregătea de ploaie. Nici nu-și dădea seama că, în rochia ei subțire de vară, ar fi putut să răcească dacă o va uda ploaia. Nu avea nici măcar umbrelă cu ea. - Katy, dragă! Ce
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347367_a_348696]
-
regatul munților începând cu văile cele mai adânci și terminând cu vârfurile cele mai înalte. EXT./ REGATUL MUNȚILOR / ÎN ZORI Este a doua zi. Călăreții în șir indian urcă printre pintenii stâncoși ai muntelui. EXT. / REGATUL MUNȚILOR / NOAPTE Treptat se întunecă și pe un mic platou oștenii își priponesc caii de niște pinteni stâncoși și apoi se tolănesc extenuați pe piatra dură a masivului muntos. Vuietul vântului se aude șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridică urletele sălbatice ale
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
răspândesc în curte și castel, iar alții pătrund în pădure după lemne. Este prezentată o imagine de ansamblul cu castelul și împrejurimile. EXT. / CURTEA CASTELULUI / NOAPTE Vânătorii de vampiri se află în curtea castelului. Lumina devine din ce în ce mai slabă și se întunecă. În curtea castelului este aprins un foc mare. Ostașii se mișcă dintr-o parte în alta atenți la orice zgomot. Sunt în tensiune. La răsărit, de după crestele munților, își face apariția roata roșiatică a lunii cu lumina sa albă. După
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
vă dădeam plocon ielelor! BOIER CONACU:Și asta e adevărat... BOIER CIOCOIU: Faceți cum vreți! Câteva momente imaginea îi prezintă pe cei patru în jurul comorii împărțind galbenii în desagi. EXT. / SCURGEREA VREMII... Pe cer se perindă nori, treptat orizontul se întunecă, apoi se înroșește vestind o nouă zi, se luminează și iar se întunecă, semnificând scurgerea timpului... INT. / ÎN SALONUL DIN CONAC / ZI Protagoniștii sunt în picioare. Pe masă se află o ulcea cu vin și două pocale. BOIER CIOCOIU: (zâmbește
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
cum vreți! Câteva momente imaginea îi prezintă pe cei patru în jurul comorii împărțind galbenii în desagi. EXT. / SCURGEREA VREMII... Pe cer se perindă nori, treptat orizontul se întunecă, apoi se înroșește vestind o nouă zi, se luminează și iar se întunecă, semnificând scurgerea timpului... INT. / ÎN SALONUL DIN CONAC / ZI Protagoniștii sunt în picioare. Pe masă se află o ulcea cu vin și două pocale. BOIER CIOCOIU: (zâmbește binevoitor către cei doi căpitani) Noi suntem mulțumiți de devotamentul vostru și ca
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
nr. 732 din 01 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Mă îndrept în galop spre alte zile, mai bune, mai fericite, mai pline de viață... E noul meu scop. Acum trec prin ceața amintirilor, prin umezeala regretelor, prin gerul care-mi întunecă gândurile. E noapte. O noapte de după trecerea în noul an. O noapte de singurătate clasică, fără zbucium, fără speranțe. Secundele zboară, adunându-se în ani... prea mulți și prea grăbiți... Cum ar fi oare drumul fără obstacole, fără încercări? Unde
UN NOU ÎNCEPUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348786_a_350115]
-
cu astfel de situații, cu distrugeri și sânge, și vieți omenești sacrificate. Și, din și mai mari păcate, și conducătorii s-au deprins cu astfel de rezolvări temporare... Aceste stări de lucruri pe care mi le-a adus anul 2012, întunecă bunicăreala mea optimistă și totală, a mea și a atâtor alor oameni, de aici și de oriunde; căci ce se întâmplă aici, se poate întâmpla în ori ce țară de pe glob... Eu sunt un miliardar de bucurii sufletești, ca majoritatea
RONI CĂCIULARU- SUNT MILIARDARUL SUFLETULUI MEU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348931_a_350260]
-
fel încât să ne găsim, dar să avem și răgazul pentru o frumoasă lectură biblică. Efectul a fost cel scontat. Am plecat acasă senină, cu inima deschisă pentru a mă bucura de sfânta taină a nașterii Domnului. După trei ani...întunecați de amintiri...am făcut un brad frumos și luminos. “Crăciun fericit, C!....lângă brădulețul care sunt sigur ca are cele mai luminoase beculețe, de la bucuria ta.”...așa mi-a scris M., amicul șugubăț. Așa a fost și de Paște...nu știu cum
CAND GRIJA TA MA-NVALUIE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348982_a_350311]
-
se disipează în viața unui om“, reflectă pentru o clipă scriitorul, caruia i se mai puse în față cartea pentru un autograf. Aproape de închiderea librăriei, ultimul cititor a ieșit pe ușa acesteia ținând sub braț romanul proaspăt apărut. Afară se întunecase. Cărțile frumos aranjate în vitrină parcă priveau la perechile de tineri ce treceu pe bulevard.Dincolo de ele, Dan Dando își arunca privirea prin vitrină în stradă, și gândurile venite din trecut se amestecau cu imaginile de pe trotuar acoperite cu perdeaua
DESTIN TRAS LA INDIGO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346788_a_348117]
-
iar povești. Priveam la femeile și bărbații din jurul focului. Chipuri pe care le știam din fiecare vară. Care aveau un zâmbet, o privire, o vorbă bună sau un gest mângâietor pentru mine. Se auzea respirația cailor mari și puternici, siluete întunecate în noapte. Se vedeau sclipind ochii câinilor care mă întâmpinau lătrând care mai de care, până mă înconjurau, făcând o horă în jurul meu. Erau „câini - lup de munte”, cum îmi spusese „omul frumos”. Mari toți, cu ochii imenși. Își întindeau
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
și atunci vom avea toate acestea ... în imaginație. Ca și acum! -Nu! Atunci ieșim din mormânt și ... ne ducem la cârciumă pentru a bea. Tot discutând pe această temă, cei doi n-au observant că în cameră și afară se întunecase. -Costică! Aprinde lampa! Nu vezi că nu ne mai vedem? -Lasă măi Mărine, mai bine mergem la cârciuma lui Bălosul! Facem economie de fotoghin, cum zic oșenii. -Ce vorbești, Costică!? De unde ști că zic la gaz, așa cum ai zis!? -Păi
VÂRCOLACII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346846_a_348175]
-
dincolo? -Vrei să spui că suntem dincolo, veniți de aici... -Nu mai înțeleg! -Lasă că ne dezleagă Bălosul al lui Labă! La cârciumă.” -Măi, dar rău se învârte pământul. -Am observat și eu. A căpătat chiar viteză de când s-a întunecat. - Păi, este la mintea cocoșului...a dispărut soarele.El mai ținea pământul să nu se învârtească prea rău. -Să nu amețească vârcolacii! -Vrei să spui că oamenii! - Păi...care oameni? Doar am stabilit că ne aflăm în lumea vârcolacilor. Tot
VÂRCOLACII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346846_a_348175]
-
douăsprezece zile dintre Nașterea și Botezul Domnului nostru. Chiar dacă în unele biserici se fac parastase duminica, cel puțin în duminicile Penticostarului, adică în cele dintre Paști și Rusalii, nu se cuvine nicidecum să se oficieze parastase, pentru a nu se întuneca bucuria praznicului cel mare al Învierii. c) De la lăsatul secului de carne până la sâmbăta întâi din Postul Mare, sâmbăta Sfântului Teodor Tiron. d) Din sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomii. e) La praznicele împărătești sau sărbători mari. • În timpul Postului Mare, nu
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346800_a_348129]
-
la picioare. De astăzi nu vei mai zâmbi în poartă Și nici pe frunte mâna n-ai să-mi luneci Și-i visul nostru o statuie moartă Ne prind fiori în liniștea deșartă, Și-n umbra lor, tu umbra mea întuneci... În pieptul lui, furtunile abjură Iar tânăra își aplecă privirea; El face-un semn - cătușele căzură Pristavii sar... dar nimeni nu știură Că printre sclavi se rătăci iubirea! Îi luă povara, cu prețul vieții chiar, Și luă în piept o
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
și copilul, și mama lăcrimând. Și nimeni nu-nțelege, de-atâta răutate, - Că-n ochii lor e drama întregului pământ! IV Alt heruvim străbate văzduhul săgetând Și-n trâmbița de aur ascunde noi peceți Fiori și întuneric din cupă fremătând, Întunecă de groază și soarele pe cer. ...Un vaier ca de moarte în urma lui veni-va, Și-n clipa-aceea care, de printre cei ce pier Cu pieptul înainte putea-va sta-mpotrivă. ...Și totuși, milostivul, ar vrea să-amâne parcă Durerea-nlănțuită rămasă
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
fi reușit, deoarece nu mai circula niciun mijloc de transport în comun în nicio direcție. Doar taxiurile se mai avântau curajoase printre sutele de manifestanți. Am încercat să găsesc un mijloc de transport de ocazie spre Mangalia, dar cum se întunecase, nimeni nu mai oprea să te ajute. Din nou zburau trasoarele peste blocurile din șoseaua Mangaliei, deci, nu se trăgea cu intenție în cineva, ci se mergea pe intimidare, iar dacă se căuta un anume inamic, se trăgea în el
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
tras portița după el și a legat-o cu o sârmă pe care a găsit-o agățată de ulucă. A stat cu Leana în casă toată ziua. Se priveau îngroziți, și nu și-au vorbit absolut nimic. Când s-a întunecat de-a binelea, Leana care venea de-afară i-a spus cu lacrimi în ochi și a vrut să-l ia în brațe, dar el i-a întors spatele. - Du-te, omule, și să-ți ajute Dumnezeu să te-ntorci
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
tras o fugă până-n Occident și nu ne-a plăcut. Nici Orientul nu-i mai breaz. SUNTEM RĂSTIGNIȚI ÎNTRE CELE PATRU PUNCTE CARDINALE ALE NEHOTĂTÂRII NOASTRE! Ne uităm la proprii noștri copii ca la niște străini. Privim soarele și ne întunecăm. Nu suntem bineveniți nici în paradis, nici în infern. Purgatoriul nostru e fără capăt și, din fericire(?),fără coadă! DEZILUZIA ESTE FOLOSITĂ CA ARMĂ DE NIMICIRE ÎN MASĂ. Suntem încurajați să ne deziluzionăm unii pe alții.Și ne descurcăm de
DEŞERTUL DE CATIFEA (53-54) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346255_a_347584]
-
drumul în apă, am așteptat cuminți, cu bărcile una lângă alta, în șir indian, pe mijlocul Dunării, într-o liniște deplină. Seara se lăsa domoale peste noi, desfăcându-și aripile ușor, întinzându-și brațele și acaparând cerul bucată cu bucată, întunecându-l încet, parțial. Nea Ion fuma încet, tolănit în barcă, temându-se să vorbească pentru a nu deranja peștii. Priveam către bolta cerească stropită cu mici diamante strălucitoare, iar Luna ne călăuzea binevoitoare într-o atmosferă iradiantă. Pesemne că de
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]