9,278 matches
-
este poziționat pe un vârf de colină de lângă Brașov, în centrul României, a fost strâns legat de Contele Dracula. Construit la începutul secolului al XIV-lea, castelul este deschis publicului, vizitatorii având posibilitatea să cerceteze camerele care scârțâie și pasajele întunecate”, scriu jurnaliștii britanici, într-un articol publicat pe dailymail.co.uk. Potrivit publicației britanice, turiștii cu o vedere ageră vor descoperi însă că Dracula nu a existat. Faimosul vampir a fost creat de romancierul irlandez Bram Stoker în volumul său
Castelul Bran, edificiu misterios, care atrage legiuni de fani ai vampirilor [Corola-blog/BlogPost/93309_a_94601]
-
și viața. Și unii dintre noi chiar și-au sacrificat-o! Cealaltă față a libertății, reversul ei, ni s-a dezvăluit treptat, după 1990, când am putut constata că libertatea nu are numai o față luminoasă, grațioasă, ci și una întunecată și dizgrațioasă, chiar grotescă. După ani de-a rândul, în care libertatea ne-a fost îngrădită, am trecut brusc, dintr-o dată, la o libertate fără limite, care a degenerat repede în haos și anarhie. Ne-a fost dat, astfel, să
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
1982!) a căzut, a fost suprimată. Se părea că intrăm într-o epocă luminoasă și de durată a libertății normale a presei și a tipăriturilor și a mass-media, dar n-a fost așa. Odată cu libertatea de exprimare necenzurată, cealaltă față, întunecată, dizgrațioasă și grotescă a libertății, reversul ei, a început să-și spună din plin cuvântul. A început să se manifeste, mai întâi, subcultura, siluirea limbii române în fel și chip. Stricătorii de limbă s-au înmulțit mai mult ca oricând
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
datele tale de temperament, de caracter, nu mai vorbesc de datele fizice! Nu poți să le schimbi, însă intrarea într-o situație ca asta, puternică - trecere de la prietenie la ură, te modifică puțin și vii și cu partea ta mai întunecată. Că toți avem niște zone mai întunecate, mai puțin plăcute pe care, de obicei, încercăm să le ascundem. Ori aici, în actorie, e șansa! Că poți să le exorcizezi. Apoi, uneori, când pleci de la teatru te simți puțin mai ușor
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
mai vorbesc de datele fizice! Nu poți să le schimbi, însă intrarea într-o situație ca asta, puternică - trecere de la prietenie la ură, te modifică puțin și vii și cu partea ta mai întunecată. Că toți avem niște zone mai întunecate, mai puțin plăcute pe care, de obicei, încercăm să le ascundem. Ori aici, în actorie, e șansa! Că poți să le exorcizezi. Apoi, uneori, când pleci de la teatru te simți puțin mai ușor. Piesa este pentru un anumit tip de
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
orașe (Paris și București, căci și capitala țării noastre era de pe atunci „o metropolă” care pulsa de viață și cultură), îmi lipseau cafenelele de pe trotuare (pe atunci, în LA, nu se stătea niciodată la o terasă, toată lumea intra în „pivnițe întunecate” mâncând în plină zi cu soare „la farmecul lumânării”, până când a venit criza de benzină, și lumea a început să iasă din spațiile cu aer condiționat...), îmi lipsea spiritul latin. Oamenii de aici, minunați de altfel prin felul lor politicos
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
caz de pericol, urma să fie fără întârziere ridicat în văzduh. Dar într-o dimineață, abătându-se pe acolo, ca de obicei, a văzut în locul casei deschizându-se hăul prăpastiei, și oricât a încercat să distingă ceva pe fundul ei întunecat, n-a putut zări decât valuri de pământ și câteva ramuri din imensa coroană a nucului din curte. Ce s-a ales de porumbei, nu și-a putut da seama; au fost surprinși în culcușurile lor în toiul nopții, s-
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
ferecată, se îndepărtează, dar revin, doar, doar, o vor găsi altă dată deschisă. Așa a făcut într-o lungă perioadă marcată de opresiuni și cumplite umilințe Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie, unul dintre marii duhovnici români dintr-un veac zbuciumat și întunecat. A bătut la ușa multor suflete, le-a vorbit ca un părinte, a vindecat răni adânci, a adus multă speranță și lumină, până când suferințele și anii i s-au adunat ca norii lungi pe șesuri. Părintele Cleopa Ilie a fost
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
vișin pricăjit din fundul curții. În cele din urmă, s-a răsucit brusc pe călcâie și mi-a zis răspicat, neguros, privindu-mă adânc: - Nu mai trebuie să te duci! Rostind aceste cuvinte s-a grăbit să dispară prin chenarul întunecat al aceluiași cancello dei sospiri, de unde se ivise înaintea noastră. N-a mai adresat rugămintea aceea altui student din câți se aflau în preajmă. S-a întors în sala de examen și și-a văzut de treabă. Imediat, curtea s-
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
Egipt unde trăim Cu-al doilea fiu cu "roluri duble", în "rodire", Efraim ! Din Abraham, dar nelegitim, născutu-s-a Ismael (Prin Hagar, deci în robie), mulți au "coborât" din el : Nebaiot : "agricultură"sau "rodnicie pentru nat Apoi se născu Chedar : "puternic, întunecat" Apoi a venit Adbeel : "a lui DUMNEZEU mâhnire" Și Mibsam, al lV-lea : "o plăcuță mirosire !" Veni pe lume "auzire" al Vl-lea născut Mișma Apoi acela în "tăcere" : al Vll-lea urmaș, Duma. Apoi "masă", o "povară, sarcina, sau greutate" Hadad
DE LA ISAAC LA MOISE. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383164_a_384493]
-
povești frumoase, mă! Cu zâne, îngerași, lebede. De astea nu știți? - Știu eu! Au ridicat mâna fetele. Și așa au început să curgă poveștile în clasa noastră. Cele luminoase cu zâne, îngeri și copii cuminți spuse de fetițe și povești întunecate, de “sperietură”, spuse de băieți. Erau teribili băieții cu poveștile lor de groază. Nici nu începeau bine povestea, că se întorceau spre catedră: - Te-ai speriat, coană preoteasă, te-ai speriat? - Nu m-am speriat, mă! Râdea coana preoteasă. Atunci
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
imediată a concretului, pe forța lui de a reconstitui ambianța materială a vieții, o valență poetică manifestată și în creațiile lui Uuno Kaillas, care, în „Casa”, mărturisea: Casa mea crește în beznă./ Cine a clădit-o, știe Dumnezeu./ Poate că-ntunecatul Axeman/ va fi înălțat-o// Casa mea e rece, pustie,/ ferestrele ei dau spre noapte,/ focul de gheață al deznădejdii/ arde-n cămin. // Casa mea n-are uși/ pentru prieten sau oaspete./ N-am decât două uși,/ două: spre somn
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
bine spunea iluministul Voltaire: Îți dezaprob spusele, dar voi apăra până la moarte dreptul de a le rosti. Ori, punând în balanță noțiunea de libertate cu cea de cunoaștere de sine, sintetic exprimată de Nathaniel Hawthorne - Ce altă temniță e mai întunecată decât adâncul propriului nostru suflet? Ce temnicer mai necruțător cunoaștem, decât pe noi înșine? - atunci vom admira curajul poetului de a nu-și atribui schimbarea lumii ori a sinelui colectiv, ci doar asumarea pe deplin a motivării și schimbării eului
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
scurte dar grave, anunță că mastodontul intenționează să se urnească ... O zvâcnitură și marea li se deschide în sfârșit, din întuneric. „ Și cam atât cu România .... Oare o să îi mai vad ?” O lacrimă sărată se sparge cu zgomot de podeaua întunecată a breakului național..... (va urma ) Referință Bibliografică: VIATA LA PLUS INFINIT (5) / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
sfinte, poetul își continuă drumul nestingherit pentru o lume mai dreaptă și mai bună. În calea sa se împletesc dorințe și speranțe cărora le dă avânt și le întreține prin focul său. “Din suflet rele când țâșnesc”, lumea devine mai întunecată, însă poetul caută mereu să readucă lumina în obscuritate îndemnându-ne să ne întoarcem în iubire pentru a ne sutura rănile. Cel mai frumos leac pentru a ne vindeca este, în viziunea poetului, iubirea. Deși “prin brazi adie vântul a
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
spun copiilor povești. Apoi urmează o altă dimineață și o altă zi, totul pare că intră în regulile unei negocieri firești între spasmul obosit al luminii și trecerea regulată a omului alb, cu aspect de beduin, care strînge cadavrele păsărilor întunecate, amestecate cu nisipul. Am adormit odată cu capul pe o masă de lemn, lîngă vînzătorul de samovare, iatagane și tipsii, și am visat cum cineva îmi spune că în fiecare noapte oamenii acestor locuri mai uită cîte puțin, astfel încît, în
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
publică să spun copiilor povești. Apoi urmează o altă dimineață și o altă zi,totul pare că intră în regulile unei negocieri fireștiîntre spasmul obosit al luminii și trecerea regulatăa omului alb, cu aspect de beduin, care strînge cadavrele păsărilor întunecate, amestecate cu nisipul.Am adormit odată cu capul pe o masă de lemn,lîngă vînzătorul de samovare, iatagane și tipsii,și am visat cum cineva îmi spune că în fiecare noapteoamenii acestor locuri mai uită cîte puțin,astfel încît, în zori
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
cărămidă pe șmirghel, lasă-ți sareadin nou ca praf de viață la mine-n trup și-n gînd.... XIV. NOUĂZECIȘICINCI PLUS UNU, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017. Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecați zăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții, cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă pînă la sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo, pe fruntea lor, ca în liniștea unui templu cu coloanele curbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului. “Sînt
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
din 08 aprilie 2017. Ca un cocor astenic și cuminte, În legea primăverii ce-a venit, Mă-ntorc cu gîndul gol de vechi cuvinte, Și-mi amintesc c-odată ne-am iubit. N-am nici zăpezi, nici viscole, nici ruguri, Întunecații fulgi, azi, sînt trecut, Pot însă colinda cu crengi și muguri La ușa unui vis care-a durut. Purtam și noi, odată, semn de floare, Prin iarba ce în sînge clocotea, Dar parcă o deșertică-ntrebare Le-a pîrjolit radioactiv
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
-n ... Citește mai mult Ca un cocor astenic și cuminte,În legea primăverii ce-a venit,Mă-ntorc cu gîndul gol de vechi cuvinte,Și-mi amintesc c-odată ne-am iubit.N-am nici zăpezi, nici viscole, nici ruguri,Întunecații fulgi, azi, sînt trecut,Pot însă colinda cu crengi și muguriLa ușa unui vis care-a durut.Purtam și noi, odată, semn de floare,Prin iarba ce în sînge clocotea,Dar parcă o deșertică-ntrebareLe-a pîrjolit radioactiv, sub stea.Aș da
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
din teren se Înălța contrafortul lateral al turnului lui Farinata, șeful casei. Ruinele răsăreau din pământ ca niște uriași dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al orașului, În proiectele administratorului drumurilor. Mai Încolo, se zărea masa Întunecată a noului Palat al priorilor, de acum aproape finisat, cu turnul său nemăsurat. Un uriaș adormit, asemenea unui titan fulgerat de Jupiter, cu brațul Întins pentru a lovi cerul. Cine știe câte pietre ghibeline, Încă mânjite de sângele lor, nu fuseseră incorporate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre Ponte alle Grazie. Aici, fură opriți de garda cartierului, care supraveghea tranzitul. Bargello, după ce se lăsase recunoscut la lumina torțelor, dădu ordin să fie Îndepărtat lanțul care bloca accesul către arcadă. De cealaltă parte a râului, văzduhul părea mai Întunecat, pe măsură ce se Îndepărtau de centrul orașului. Pavajul se termină brusc, iar roțile scrâșniră pe pământul bătătorit. Edificiile zidite lăsaseră locul unei mulțimi de cocioabe din lemn, care străjuiau drumul spre Roma asemenea unei gloate de cerșetori zdrențăroși. Doar din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
văzu un bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor ierburi uscate Într-un mojar. Era zvelt la trup, cu părul negru ca pana corbului și cu ochii Întunecați, ușor alungiți, precum orientalii. Privirea Îi era vie, inteligentă, cu ceva felin În mobilitatea sa. Pupilele Îi emanau o ușoară fosforescență, În lumina felinarului așezat pe banc. — Cu ce ți-aș putea fi de folos, messere? Întrebă, după ce Își plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de foc, literele morții, „IIICOE“. Lumina picura prin toate crăpăturile ușii. Apoi explodă asemenea unui fulger care Îți ia ochii, În timp ce ușa se rotea În balamale. Gura unui vulcan, sau gura iadului Însuși, se căscase asupra camerei sale. O figură Întunecată, care se contura În contra luminii, se apropie cu pași lenți de patul pe care Dante era Întins. Era o femeie, Învăluită Într-o largă tunică din mătase albă, verde și stacojie, ale cărei forme atrăgătoare transpăreau pe sub vălurile străbătute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amănunt. Avea să Întocmească un raport precis pentru Comună, spre a pune frâu acelei decadențe. Se ridicase iarăși ceața, sufocantă. Când ajunse la biserică, se simțea obosit, cu hainele Îmbibate de sudoare. Edificiul era cufundat În noapte, o mare masă Întunecată ce abia se distingea prin Întunericul de la țară. Doar turnul se deslușea, lămurit, peste discul lunar. Își deschise drum printre dărâmăturile de dinaintea pragului. Înainta pe bâjbâite, prin bezna abia sfâșiată de lumina ce pătrundea prin ferestruici, mângâind cu mâna pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]