16,607 matches
-
și din alte părți se datorează și muncii pasionate a învățătorului Călinescu. A consultat și conspectat un volum apreciabil de lucrări pentru o monografie a satului Lunca, în colaborare cu Olimpia Bădăluță. Nu am reușit să obțin o fotografie a învățătorului Călinescu de la fiica sa, medică în Bacău. Ar fi meritat să ocupe un loc mai însemnat între cei care au vrut să-și preamărească neamul și satul. - Petru Gh. Bârgăuanu - profesor universitar - Facultatea de Geografie, Universitatea București. - Dumitru Gr. Borcea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
parcelare a moșiei Dobreana, copiat pe calcă și heliografiat în cinci exemplare după 1970, prin grija colonelului Bădăluță. Economiști din familia Bădălu Gheorghe Bădăluță (1921-1982) A văzut lumina zilei la 11 noiembrie 1921 în satul Lunca, unde a urmat, cu învățătorul Gheorghe Postoi, primele clase primare ca premiant, și premiant a fost și la Liceul Comercial din București și la Academia Comercială. A dovedit aptitudini deosebite la matematică, încât, la sfârșitul liceului, a fost oprit ca suplinitor la catedra de matematică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dar și lucrează la Institutul de studii și Proiectări Energetice ISPE. Vacanțele le-a petrecut în Slobozia, la moș Cernat, se juca cu copiii din familia Boghiu și, când era la Liceu și ca tânăr student, s-a împrietenit cu învățătorul Vasile Totolea, cu care umbla pe la toate balurile și petrecerile. îmi amintescă că în 1953, iarna, după ce a făcut, împreună cu un prieten mai mare de ani, controlul financiar la Hidrocentrala „V.I. Lenin” Bicaz, a venit noaptea până la Slobozia și a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
boi. Copiii lui Ștefan Boca: Vasile, Rafira, Nicolae, o fată căreia nu-i știe numele, Floarea. Copiii lui Niculai Boca: Ileana, Vasile, Gheorghe, Floarea, Costică, Zamfirița, Ion. Pe băieți i-a dat la școală: Vasile și Dumitru - clasele primare, Costică - învățător, Gheorghe - agronom și Ion - inginer mine. A muncit la boier. Lua o bucată de pământ, la învoială, de la boier - pământul cel mai rău, pe care-l muncea țăranul pentru nevoile casei lui. Pentru acest pământ, țăranul plătea cu muncă în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era pe jumătate adevărat. 4 — Niciodată nu mă simțisem răpită, sedusă și Învăluită de o poveste de dragoste precum cea narată În cartea aceea, Îmi zise Clara. PÎnă atunci, pentru mine, lecturile erau o obligație, un soi de amendă plătită Învățătorilor și tutorilor, fără să știu prea bine pentru ce. Nu cunoșteam plăcerea de a citi, de a explora porți ce ți se deschid În suflet, de a te lăsa În voia imaginației, frumuseții și misterului ficțiunii și limbajului. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tot soiul de profesori particulari, cu obiectivul a de a și-l aduce la normal pe Întîiul născut. „Pe fiul meu vreau să-l tratați ca și cînd ar fi imbecil, ne-am Înțeles?“, Îl auzisem spunînd În numeroase ocazii. Învățătorii Încercau orice, inclusiv implorarea, Însă Tomás avea obiceiul să li se adreseze numai În latină, limbă pe care o stăpînea cu o fluență papală și În care nu se bîlbîia. Mai devreme sau mai tîrziu, preparatorii demisionau, din disperare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Uzină. Țăranii care împliniseră vârsta dăduseră furca pe pușcă. Câțiva care plecau mândri ca niște cadeți încă nu știau că-și vor avea în curând numele gravate pe un monument încă neconstruit. A fost apoi o plecare memorabilă: cea a învățătorului, care se numea, să nuți crezi urechilor, Fracasse. Nu era de-al locului. I s-a organizat o ceremonie. Copiii compuseseră un cântecel, foarte mișcător și naiv, care i-a smuls lacrimi. Consiliul municipal i-a dăruit o punguță pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vătrai de fontă. „Steagul e sacru!“ spusese puștiul mai târziu, tare mândru, înconjurat de ceilalți în timp ce își explica gestul. Avea deja fibră de patriot. A murit trei ani mai târziu la Chemin des Dames. Tot pentru steag. Când sosi primarul, învățătorul era întins, gol pușcă, pe albastru, alb și roșu, cu părul puțin pârlit de focul pe care încercase să-l pornească. A fost luat mai târziu de către doi infirmieri, îmbrăcat cu o cămașă care-i dădea o alură de scrimer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ideea de femeie devenise o himeră, un vis de om beat, o prea frumoasă insultă. Primarul se bătu peste burtă dându-și importanță. Lysia Verhareine ieși din clasă cu un mers demn și grațios, ca în pas de dans. VI Învățătorii locuiseră întotdeauna la etajul școlii: trei camere elegante și curate cu vedere spre sud care îmbrățișau dealul acoperit cu vii și cu livezi de pruni. Fracasse făcuse din ele un locșor drăguț, pe care l-am văzut într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
înapoi, dar era jenant, iar când se întorcea la rechizitoriu, toată lumea răsufla ușurată, chiar și cel care era judecat. Procurorul puse să se închidă căsuța din parc. Nici un locatar nu a mai stat vreodată acolo. Iar școala a rămas fără învățător până la sfârșitul războiului. Destinat nu se mai plimbă prin parc. Ieșea din ce în ce mai rar. S-a aflat ceva mai târziu că el a fost cel care a plătit sicriul și monumentul funerar. Găsirăm cu toții că fusese un gest frumos din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și praful îmbrăcaseră lucrurile într-un veșmânt de încremenire. Totul arăta ca marele sicriu al unui mort improbabil, care ar fi vrut să ducă totul cu el, dar căruia până la urmă îi lipsise curajul. Mi-am amintit ce ne povestise învățătorul despre Egipt, faraonii lui și despre mormintele pline cu bogățiile lor trecătoare. Cam așa era casa tatălui meu, numai că el nu fusese niciodată faraon și că în locul aurului și al pietrelor prețioase erau numai farfurii murdare și carafe goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mamelor și, deasupra tuturor, litania lui Jivonal, mă făceau să cred că pluteam în derivă, eu și Clămence, în vreme ce o vegheam în castelul de pânză al unei corăbii invizibile, pe fluviul morților - așa cum se întâmplă în poveștile minunate pe care învățătorii ni le spun la școală, și pe care le ascultăm cu ochii măriți, cu teama sădind în venele noastre înțepături și frisoane, în timp ce afară noaptea se lasă ca o pelerină de lână neagră, aruncată pe umerii unui gigant. Către dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un mic orășel situat la numai câțiva kilometri de frontul pe care te afli. Primirea pe care mi-au făcut-o a fost încântătoare. Primarul s-a emoționat de parcă aș fi fost Mesia. Școala e abandonată. Îl voi înlocui pe învățător, grav bolnav, mi s-a spus. Locuința lui fiind într-o stare jalnică, va trebui să găsesc un loc în care să mă mut. Deocamdată, voi dormi la hotel. Primarul m-a condus acolo. E un țăran gras care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
actriță extraordinară, nu că nu vrea ea, dar nu poate, are însă voință și ambiție, faci și cu astea ceva, dar... băiete, ei, mai ții tu minte că era la mine, la școală, acuma vreo 50 de ani, un bătrân învățător foarte deștept, Ion al lui Ion cel Mare, că așa-i ziceam noi, aaa, nu, n-ai cum să-l știi, dar îți spun eu, ăsta avea umor, ne tot zicea, „cu cât mai sus, cu atâta se vede mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
este o femeie teribilă, zice că învățământul e mai important decât mâncarea, adică zi-mi tu, băiete, cum se face că ăia din unele țări au grijă de copii și de bătrâni, iar noi nu putem nici măcar să ne plătim învățătorii, cum să-și dea profesorul sufletul când e flămând?, teribilă maică-mea, nu? Ea m-a făcut actor. — Pe mine, taică-meu, datorită lui am venit la teatru, tu știi mai bine. Știu, cum să nu știu... Ea mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și nu primește parohia până nu se însoară?! Fratele dumneavoastră era un domn autentic, avea cămașă cu guler de celuloid, era frumooos, ieșea din el o aură, am văzut asta. Îi zice o femeie de la cârciumă, Paraschiva, păi, e fata învățătorului din Costești, de peste Olt, o fată bună, a ieșit învățătoare și ea, ar fi bună pentru părintele. O fi vreo țărăncuță, zice maică-ta. Aaa, nu, nu e ca mine, e ca dumneavoastră, zice femeia aia, Paraschiva, și cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Împlinit treisprezece ani, fiind destul de Înalt și șvelt și mai legat ca niciodată de mama sa celtă. Ocazional avusese preceptori, ideea fiind că trebuia „să țină pasul” În fiecare localitate, «reluând din punctul În care se Întrerupsese». Totuși, cum nici un Învățător nu-și dădea seama unde anume se Întrerupsese, mintea lui Amory era Încă Într-o formă excelentă. Nu se știe precis ce-ar fi făcut din el Încă doi-trei ani de viață În stilul acesta. Odată Însă, când se depărtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În vederea conversației care urma. Subiectul favorit al lui Rahill erau viitoarele cariere ale elevilor din clasa a șasea și Amory le-a schițat neobosit pentru prietenul său: — Ted Converse? Cu el e ușor. Va pica la examene, va face pe Învățătorul toată vara la Harström’s, va deveni student la Sheff cu vreo patru credite restante și va abandona studiile cam În mijlocul anului Întâi. Se va Întoarce În Vest și va face tărăboi un an sau doi. În final, taică-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aceeași mantie soioasă care-i servește și pentru a se proteja de intemperii, și pentru a se acoperi când doarme, nu ia bani de la elevi și se mulțumește cu această existență de vagabond, mai curând dascăl într-ale mizeriei decât învățător ce-ți arată cum să găsești bucuria... Așa cum bănuim, Socrate îi răspunde că el predă virtutea, că esențialul e în altă parte, că Antiphon greșește crezând că fericirea depinde de ceea ce bei și mănânci, de hainele pe care le porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de fragmentele din doxologia stoiciă - din Cicero îndeosebi - ori din patrologia greacă sau latină: Lactanțiu, Grigore din Nazianz și Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un învățător într-ale plăcerii pentru prea mulți oameni de pe acest pământ, apoi de a fi justificat și legitimat dezmățul, luxura, viciul animalic și grosier. Lipsesc nuanțele. Documentele țin deseori de polemică și, întrucât nu cunoaștem contextele, cele câteva fragmente care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
șubrezit interacționează cu o epocă și ea bolnavă. Carnea nu e nimic fără înscrierea ei într-o epocă. Epicur îi aparține integral: născut în insula Samos, neatenian deci, el debutează cu handicapul de a proveni din periferia culturală; tatăl său, învățător, cunoaște, bineînțeles, cultura dominantă, dar funcția lui trădează o poziție dominată, întrucât profesia lui revenea în mod obișnuit unor sclavi specializați; mama sa recită rugăciunile rituale și merge din casă în casă, dintr-un loc sfânt într-altul, iar fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unde avea să profeseze toată viața, șaptezeci de ani mai târziu, un aritmetician nu mai mic decât Gauss: Richard Dedekind (de fel, ca și el, din Braunschweig). În școala populară, Johann atrase luarea-aminte a unui tânăr student în matematici, Bartels, învățător suplinitor, care, mai pe urmă, ajuns profesor în Rusia, va fi constituit legătura dintre Gauss și Lobacevski. Datorită stăruințelor lui Bartels, Gauss tatăl, care la început nici nu voia să audă, se hotărăște să dea pe tânărul Johann la carte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
CIUCĂ Flushing, New York, SUA 1 august 2013 ---------------------------------------- CIUCĂ Virgiliu, poet și scriitor român. Membru al Ligii Scriitorilor din România (Filiala București) și al Asociației „Amicii Statelor Unite”. Născut în comuna Ghercești, județul Dolj. A urmat cursurile liceale la Școala Normală de Învățători din Craiova. A continuat cursurile medii la Liceul din Lupeni. Bacalaureat la Liceul „I. L. Caragiale” din București. Inginer, absolvent al Facultății de Electronică și Telecomunicații din București, promoția 1966. Schimbat dintr-o funcție de conducere sub pretextul că nu era membru
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
și va fi mai bine pentru mine să-mi fac acolo un viitor. Când am ajuns la ei, am mers la școală, dar îmi era foarte greu deoarece nu-i cunoșteam pe ceilalți copii și nu-mi plăcea nici de învățătorul care era foarte gras și se uita cu ochi de vultur la noi. Cum eu stăteam în prima banca, lipită de catedra de unde el ne învăța, îmi era tare frică atunci când întindea bastonul lui lung și ne apuca cu el
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
-i frumos ca un copil să fugă de acasă! Ai tăi or fi îngrijorați! -Nu-mi pasă, am spus eu plângând. Vreau la frații și la mama mea, că nu-mi place aici! Tanti Ana e rea și mă bate, iar învățătorul se uită urât la mine. Unul dintre ei, care ne era vecin și mă simpatiza, mi-a spus zâmbind. -Păi și cum credeai că o să ajungi până la ai tăi că este tare departe. -Știu eu cum, i-am spus bățoasă
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]