2,651 matches
-
manuscriselor scolastice reprezintă adesea sistemul cunoașterii prin imaginea unui copac, din al cărui trunchi puternic se despart șapte ramuri, cîte una pentru fiecare artă (id est disciplină): gramatica, retorica, dialectica, arit me tica, geometria, astronomia, muzica. Pentru a fi un Învățat, studiosul trebuia să fie stăpîn pe toate aceste discipline, chiar dacă În realitate, dintre relativ puținii care puteau accede la educația superioară, rari erau cei ce reușeau să-și desăvîrșească efectiv Întregul curriculum. O restructurare profundă a acestei scheme a avut
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
i se cere să execute sarcini motrice, deoarece el are o reprezentare îmbogățită a acestora. Un grup care a beneficiat de această procedură de cunoaștere a rezultatelor prin observație a fost comparat cu un grup care privea doar modelul de învățat. Acest ultim grup a arătat câteva beneficii ale observației atunci când a fost testată sarcina motrică, dar grupul care a primit cunoașterea modelului în același timp, a avut beneficii mai stabile și durabile. Noi nu cunoaștem semnele proeminente ale percepției mișcării
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
moderată; 2. cel ce învață nu este foarte capabil și proba este foarte simplă. c) cea mai puțină inhibiție sau mai deloc va fi atunci când: 1. proba este rezonabil de complexă, iar el o percepe ca pe o provocare. Recent învățați sofisticați au aruncat o privire mai îndeaproape asupra variabilelor critice cuprinse în întrebarea referitoare la ordinea temporală a ședințelor practice. De exemplu, au început să cerceteze raportul dintre durata ședințelor practice și lungimea perioadelor de odihnă dintre probe. În general
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
bazat, aproape exclusiv, pe citarea tip bumerang, citarea comentată prin glosa ironică și / sau ficțională și citarea complinită (M. Angenot). Iată una din mostrele incriminatorii, pensate de Arghezi din discursul iorghist: "... ei [chinezii, n.n., M.S.] s-au lăcătuit ca un învățat în cămăruța lui, ori ca o țesătoare în odăița ei, ca să lucreze"287. Prin sublinierea grafică a cuvântului "lăcătuit", Arghezi își manifestă, economisind prețiosul material lingvistic, dezacordul față de o alegere lexicală neinspirată, licențioasă a adversarului. Glosa specifică discursului polemic arghezian
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
loc.’’ În 1781, Franz Sulzer lansează teoria imigraționistă. Teoria imigraționistă a fost susținută și de I.C. Eder, Bolla Marton, Î. Hr, Engel. Aceștia identificau absența surselor scrise asupra românilor În mileniul marilor migrații cu absența Însăși a românilor. În 1784 Învățatul sas Michael Lebrecht scria că românii ca urmași ai romanilor sunt “ cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni”. În 1787, istoricul englez E. Gibbon arată că În Dacia după retragerea aureliană, a rămas “ o parte Însemnată din locuitorii ei, care
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
are logică. Aristotel a disprețuit într-atât ideea de neant, încât a ales varianta universului etern și infinit în defavoarea celui vid; spunea că eternitatea timpului era o „potențială“ infinitate, precum infinitele subdiviziuni ale lui Zenon. (Era o exagerare, însă mulți învățați au crezut-o; unii au optat chiar și pentru povestea creației, ca o dovadă în plus a existenței lui Dumnezeu. Filozofii și teologii medievali au fost condamnați să se căznească sute de ani pentru a lămuri problema.) Viziunea aristotelică asupra
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fi fost cunoscut de călugării medievali, calendarul nostru nu s-ar afla într-o asemenea încurcătură. Însă călugării nu pot fi învinuiți pentru ignoranța lor. Într-adevăr, în Evul Mediu singurii europeni care studiaseră matematica fuseseră călugării creștini. Erau singurii învățați care mai rămăseseră. Călugării aveau nevoie de matematică pentru două lucruri: rugăciune și bani. Pentru a număra bani, trebuiau să știe... ei bine... să numere. Pentru aceasta, foloseau un abac sau un socotitor de tip tablă, un dispozitiv asemănător cu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
au fugit de mânia regelui Irod, deoarece Irod auzise o profeție despre un Mesia nou-născut. Însă Irod a murit în anul 3 î.Cr., cu câțiva ani înainte de presupusa naștere a lui Cristos. Era evident că Dionysius se înșelase; astăzi, majoritatea învățaților cred că Iisus s-a născut în anul 4 î.Cr. Dionysius era cu câțiva ani în urmă. În realitate, această greșeală nu a fost atât de gravă. Când se alege primul an dintr-un calendar, nu are prea mare importanță
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în secolul al patrulea - au încercat să-și justifice teoria, explicând că starea dinainte de creație a fost, de fapt, „un nimic cu ceva“, lipsit de formă, dar totuși „diferit de nimicul absolut“. Teama de neant era atât de mare încât învățații creștini au încercat să modifice Biblia astfel încât aceasta să se pună în acord cu doctrina lui Aristotel, și nu invers. Din fericire, nu toate civilizațiile se temeau de zero. CAPITOLUL 3 Nimicul se aventurează mai departe [ZERO SE ÎNDREAPTĂ CĂTRE
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
s-a întins mai departe decât și-ar fi putut imagina vreodată până și Alexandru. În drum spre China, ei au cucerit India. Și, acolo, arabii au aflat de cifrele indiene. Musulmanii absorbeau repede înțelepciunea popoarelor pe care le cucereau. Învățații au început să traducă texte în arabă, iar în secolul al IX-lea, califul al-Mamun a fondat o mare bibliotecă: Casa Înțelepciunii, din Bagdad. Aceasta avea să se transforme în centrul educațional al întregului Orient - iar unul dintre primii cărturari
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
zero își are rădăcinile în limbile hindusă și arabă. Când au adoptat cifrele hindu-arabice, arabii l-au adoptat și pe zero. Denumirea indiană pentru zero era sunya, care însemna „gol“, pe care arabii l-au transformat în sifr. Când unii învățați din Apus le-au vorbit colegilor despre noua cifră, au dat cuvântului sifr o rezonanță latină, zephirus, care este rădăcina cuvântului zero de astăzi. Alți matematicieni din Europa nu au schimbat termenul atât de radical, denumindu-l cifra, cuvânt transformat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
infinitatea. AZRIEL DIN GERONA Zero era emblema noilor învățături, a respingerii lui Aristotel și a acceptării neantului și infinitului. Pe măsură ce islamismul se răspândea, zero avansa în toate teritoriile controlate de musulmani, intrând peste tot în conflict cu doctrina lui Aristotel. Învățații islamici și-au tot susținut ideile cu argumente și contraargumente, până când, în secolul al XI-lea, un filozof musulman, Abu Hamid al-Ghazali, a declarat că orice susținător al doctrinei lui Aristotel avea să fie pedepsit cu moartea. Disputa a luat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
au descoperit cercetând-o în mai multe feluri. Un bestseller recent, Codul Bibliei, pretindea că descoperă profeții cu ajutorul acestei metode. Însă cabala însemna mult mai mult decât o simplă manipulare a numerelor; era o tradiție atât de mistică, încât unii învățați spun că semăna șocant de mult cu hinduismul. De exemplu, cabala a preluat ideea de natură duală a lui Dumnezeu. Termenul evreiesc ein sof, care însemna „infinit“, reprezenta aspectul creator al lui Dumnezeu, acea parte a divinității care crease universul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de tip apusean, în lumea creștină era pe cale să se declanșeze o ofensivă similară. Și chiar în timp ce creștinii se războiau cu musulmanii - în timpul domniei lui Carol cel Mare, din secolul al IX-lea, apoi în timpul cruciadelor din secolele XI-XIII - călugării-războinici, învățații și negustorii au început să aducă ideile islamice în Europa. Călugării au descoperit că astrolabul, o invenție a arabilor, era o unealtă utilă pentru a ține evidența trecerii timpului pe parcursul nopții, ajutându-i să își facă rugăciunile conform programului. Astrolaburile
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
putea să creeze ceva infinit, la fel cum nu putea să creeze nici un cal erudit. Dar asta sugera că Dumnezeu nu era atotputernic - un gând interzis în teologia creștină. În anul 1277, episcopul Parisului, Étienne Tempier, a adunat mai mulți învățați pentru a discuta despre aristotelianism sau, mai degrabă, pentru a l ataca. El a înlăturat multe dintre doctrinele aristotelice care contraziceau caracterul omnipotent al lui Dumnezeu, precum „Dumnezeu nu poate mișca cerurile într-o linie dreaptă, fiindcă în urma lor ar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cuvinte: „Despre aceste lucruri, care implică o contradicție, trebuie neapărat să spunem că nu pot exista. Însă nimeni nu trebuie să nege faptul că Dumnezeu le poate face, îndeosebi dacă ar fi să schimbe legile naturii.“ Însă, la fel ca învățații medievali de dinaintea lui, Descartes credea că nimic nu se mișca cu adevărat în linie dreaptă, deoarece ar fi lăsat un vid în urmă. În schimb, totul în univers se mișca pe traiectorii circulare. Era un adevărat mod aristotelic de gândire
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
șade de-a dreapta Tatălui, aceasta nu are nevoie de înțelepciune, ci de credință. Fiindcă și apostolii nu sau apropiat prin înțelepciune, ci prin credință, și printr-însa s au făcut mai înțelepți decât înțelepții, mai presus de toți cărturarii și învățații lumii, și cu atât mai vârtos cu cât mai mare este a primi prin credință cele ale lui Dumnezeu, decât a pune în mișcare silogismele și raționamentele omenești fără vreun folos, căci toate acestea sunt mai presus de mintea omenească
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
sunt de origine... bulgară și de aceea li se spune volohi”; o Johann Christian von Engel (de origine germană) - în lucrarea „Comentarii despre expedițiile lui Traian la Dunăre și despre originea românilor”, 1794; o teoria imigraționistă a fost combătută de: învățatului sas Michael Lebrecht, scria în timpul răscoalei lui Horea (1784), că românii, sunt „cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni”; istoricul englez E. Gibbon, autor a unei istorii a Imperiului Roman (1787), arata că în Dacia, după retragerea aureliană, a rămas
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
în special Despre Teologia mistică, este ușor să presupunem pripit că Sfântul Dionisie favorizează apofaticul în fața catafaticului. Mai întâi, nu este clar ce rol joacă teologia catafatică în corpus. Pare că rolul său ar fi doar unul subaltern apofaticului. Numeroși învățaȚi dionisieni argumentează că apofaticul Și catafaticul sunt la fel de importante, în timp ce ceilalți par să spună că, deși sunt similare, apofaticul deține în mod clar o poziție de importanță prioritară în cadrul corpusului; cf. Adam B. Cleaveland, Apo(cata)phatic interplay ..., p. 8
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
simțurilor și a spiritului<footnote Nicolae Fer, „Cunoașterea lui Dumnezeu și ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nisa”, Ortodoxia, Anul XXIII (1971), Nr. 1, p. 88. footnote>. La reconsiderarea teologiei mistice a Sfântului Grigorie de Nyssa, marea masă a învățaților îl prezintă ca partizan al unei mistici a întunericului și, ca urmare, îl preamăresc ca fiind unul dintre marii mistici ai întunericului. Deși se poate subscrie liniilor generale ale acestei poziții, doresc să argumentez că gândirea Sfântului Grigorie de Nyssa
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
care ar fi interesată la modul cel mai serios în a învăța mai multe despre un vast subiect, care poate ușor deveni atît de complicat, încît singurii doritori să îl analizeze în profunzime ar fi teoreticienii politici, filosofii și alți învățați. Am mărturisit că găsirea stilului potrivit va fi o provocare extraordinară. Răspunsul entuziast al lui Ann m-a încurajat să încep lucrarea. Tot ea a fost primul cititor al schiței aproape complete, iar sugestiile editoriale excelente au îmbunătățit semnifictiv prezentarea
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
pe care slavii l-au acomodat prin etimologie populară (dierna și cerna sunt foarte asemănătoare ca formă) sau l au tradus în limba lor ca Cerna < črŭna (la feminin, pentru că subînțelegeau alături reca, voda, dolina, care erau feminine). Părerea unor învățați care susțin că slavii ar fi putut da numele apei este cu totul inacceptabilă, întrucît se știe că triburile slave n-au ajuns în teritoriile noastre decît în secolul al VI-lea, după căderea statului hunilor (453), iar numele fusese
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în cele trei țări). Ca apelativ, (romînie, popular rumînie, el este însă mult mai vechi, fiind atestat începînd cu secolul al XVII-lea, sensurile fiind „limba romînă“ (ca lătinie, slavonie), „totalitatea romînilor“, (sinonim cu romînitate, romînime) și „condiția de iobag“. Învățații patrioți din cele trei țări, îndeosebi generația pașoptistă, au folosit, în epoca modernă, tot mai frecvent accepțiile „totalitatea romînilor“ și „teritoriul locuit de romîni“ în lupta lor pentru realizarea unității politice a tuturor romînilor. Într-un fel, numele țării reunificate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
menționați) numele a șase sate din zonă (Someșul Cald, Someșul Rece, Someșeni, Someș-Gorus lău, Someș-Odorhei, Someș-Uileac) și Culmea Someșului (subu nitate a Cîmpiei Banatului și Crișanei). Într-o inscripție antică este consemnat toponimul Samus, care a fost pus de către unii învățați pe seama unui radical tracic *sam „liniștit“, de către alții în legătură cu gr. sámos, „ridicat“ „înalt“, dar, potrivit legilor fonetice ale limbii romîne, samos ar fi dat astăzi sam (-us final ar fi dispărut), iar rostirea lui a ca o deschis (ca în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a fost inițiată de Carol cel Mare, care, uluit de formele foarte modificate ale latinei pe care o auzea în predicile clericilor din Imperiul său (franceza începea să apară), l-a adus din Anglia pe călugărul savant Alcuin. Împreună cu alți învățați din Irlanda, Anglia și Italia, acesta a realizat purificarea limbii religioase și administrative scrise, luând ca model latina literară: operele autorilor creștini cultivați și tratatele de gramatică ale Antichității. Această limbă, rezultat al „Renașterii carolingiene“, a constituit în Evul Mediu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]