KorAP: Find »[drukola/base=șampanie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...123 >

3,075 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

mâncat! Adevărul e că Tanger nu mai bea de-acum chiar toate porcăriile pe care pusese gura în tinerețea lui. Ați auzit de al șaptelea cer, domnu’ Tudor? Normal c-am auzit, dar știam că amestecul ăla de vodcă cu șampanie era băutura granzilor, nu a unuia ca el, care a băut la viața lui toate otrăvile, a băut la Canalul Midia-Năvodari spirt sanitar filtrat prin pâine, cu coji de portocală pentru aromă... Acum bea coniac și vodcă mai bună, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
și pentru ceea ce se va întâmpla aici în casă peste șase-șapte ore, un fel de nuntă la care nu va putea să se distreze, tot urmărindu-l pe Don Ciocan, care are aerul că se dă la Antonia, îi toarnă șampanie în paharul de cristal cehesc. Ei, îmbrăcată într-o rochie verde vaporoasă fără umeri, deja îi strălucesc ochii răsfrângând candelabrele baroce, iar el, elegant cum nu cred că l-am mai apucat, la costum mov lucios, cămașă de mătase roz-pal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

nici o expresie. — Doriți ceai mâine dimineață? spune recepționerul, scriind la computer. Sau cafea? — Cafea, vă rog, spune Luke. Pentru amândoi, cred. Se uită la mine întrebător, și eu dau din cap că da. — Veți găsi în cameră o sticlă de șampanie din partea casei, spune recepționerul, iar room‑service‑ul funcționează douăzeci și patru din douăzeci și patru. Chiar că e un loc clasa întâi. Îți recunosc figura imediat, îți dau șampanie - și încă nu au pomenit nimic de pachetul meu primit prin Special Express. Evident

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și eu dau din cap că da. — Veți găsi în cameră o sticlă de șampanie din partea casei, spune recepționerul, iar room‑service‑ul funcționează douăzeci și patru din douăzeci și patru. Chiar că e un loc clasa întâi. Îți recunosc figura imediat, îți dau șampanie - și încă nu au pomenit nimic de pachetul meu primit prin Special Express. Evident, își dau seama că e o chestiune care necesită discreție. Își dau seama că o fată nu vrea neapărat ca prietenul ei să știe totul despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Vine, îmi repet. E... pe drum. Pe fereastră îi văd pe Tom, pe Lucy și pe toți ceilalți începând să sosească în grădina vecină. Sunt o groază de pălării și de costume de zi și chelnerițele servesc pe toată lumea cu șampanie. De fapt, atmosfera pare chiar veselă. Știu c‑ar trebui să fiu și eu cu ei acolo acum, dar pur și simplu nu mă simt în stare. Nu fără Luke și nu singură. Însă după ce stau acolo un timp, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
nu mă vede. Lângă intrare stau aliniați Tom, Lucy și părinții lor, dar nici moartă nu mă duc acolo. Așa că mă fofilez spre o masă goală, mă așez, după puțin timp vine o chelneriță și îmi dă un pahar cu șampanie. Rămân acolo o vreme, șorbind câte puțin, și mă uit la lume, simțind că încep să mă relaxez. Aud un foșnet. Ridic ochii, și îmi stă inima. Lucy e chiar în fața mea, în superba ei rochie de mireasă, lângă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
încrezută și disprețuitoare și mi se suie tot sângele în cap. — A venit, spun înainte de a mă putea opri. Urmează o tăcere înmărmurită. Lucy și domnișoara de onoare se privesc una pe cealaltă, în timp ce eu iau o gură mare de șampanie. — A venit? zice Lucy într‑un final. Adică, aici, la nuntă? — Categoric! spun. A... fost chiar aici. — Unde? Unde e? — Păi, acum câteva clipe era aici... arăt spre scaunul de lângă mine. Nu l‑ai văzut? — Nu! zice Lucy cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
cu ochii mari. Unde e acum? Și începe să‑l caute cu privirea prin cort. — Pe aici pe undeva, zic, arătând vag spre mulțime. Are un costum de zi... — Și? Și mai ce? — Și... are în mână un pahar de șampanie... Slavă Cerului, toți bărbații arată la fel la nuntă. — Care e? mă întreabă Lucy nerăbdătoare. — Cel brunet, zic și mai iau o gură de șampanie. Uite‑l, îmi face semn. Ridic mâna și o flutur ușor. Hei, Luke! Unde? strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
un costum de zi... — Și? Și mai ce? — Și... are în mână un pahar de șampanie... Slavă Cerului, toți bărbații arată la fel la nuntă. — Care e? mă întreabă Lucy nerăbdătoare. — Cel brunet, zic și mai iau o gură de șampanie. Uite‑l, îmi face semn. Ridic mâna și o flutur ușor. Hei, Luke! Unde? strigă Lucy, uitându‑se peste mulțime. Kate, tu îl vezi? — Nu, zice aceasta dezamăgită. Cum arată? — A... tocmai l‑am pierdut, zic. Probabil s‑o fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
am auzit că a venit Luke! Inima îmi bate nebunește. O, Doamne. Să‑i închid gura miresei diavolului e una. Dar nu pot să‑i fac lui Janice așa ceva. Pur și simplu nu pot. Așa că iau o gură mare de șampanie și‑i flutur paharul în față, în modul ăla vag care poate însemna orice. — Vai, Becky... Janice își împreunează mâinile. Becky, mă simt absolut... Ai tăi l‑au văzut deja? Mama ta o să fie în al nouălea cer! La dracu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
repede. Ne vedem. Și cu Luke! zice. — Și cu Luke, normal! spun și scot un râs ascuțit. Mă grăbesc spre toaletele ecologice evitând orice privire, mă încui într‑una dintre ele să mă așez, dând pe gât ultimele picături de șampanie. OK, trebuie să fiu calmă. Hai să.. abordez situația logic și să‑mi trec în revistă variantele. Varianta unu: Să spun tuturor că Luke nu a venit, că m‑am înșelat. Impracticabilă dacă nu vreau să fiu atacată cu ferocitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
logic și să‑mi trec în revistă variantele. Varianta unu: Să spun tuturor că Luke nu a venit, că m‑am înșelat. Impracticabilă dacă nu vreau să fiu atacată cu ferocitate și să se arunce asupra mea cu pahare de șampanie și să nu mai calc în viața mea prin OxShott. Varianta a doua: Să le spun alor mei, între patru ochi, că Luke nu a venit de fapt. Dar vor fi cumplit de dezamăgiți. Or să intre‑n pământ de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
răspund fără ezitare. Erau acolo, la masa cu băuturi. — Să nu uiți să‑mi faci cunoștință cu el! zice Lucy. Încă nu l‑am văzut! — OK, spun și‑i surâd larg. Stai numai să‑l reperez! Iau o gură de șampanie, ridic privirea și o văd pe mama, în costumul ei de nuntă, galben‑verzui, îndreptându‑se spre mine. O, Dumnezeule. Până acum am reușit să îi evit complet și pe ea, și pe tata, în mare fugind de ei de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
că n‑am s‑o pot minți pe mama. Mă strecor repede afară din cort, spre un pâlc de arbuști, ferindu‑mă de asistentul fotografului, care tocmai aliniază toți copiii. Mă așez în spatele unui copac și îmi termin paharul de șampanie, uitându‑mă în gol la cerul albastru al după‑amiezei. Mi se pare că am stat așa ore întregi. Rămân acolo până când mă dor picioarele și mă ia frigul. Într‑un final, mă întorc fără grabă și mă strecor fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mă ia frigul. Într‑un final, mă întorc fără grabă și mă strecor fără să fiu văzută în cort. N‑am de gând să mai rămân prea mult. Doar cât să‑mi iau o felie de tort, poate și niște șampanie... Uite‑o! aud o voce în spatele meu. Îngheț o clipă, apoi mă întorc încet pe vârfuri. Spre groaza mea, toți invitații stau frumos aliniați în centrul cortului, în timp ce un fotograf își reglează tripodul. — Becky, unde‑i Luke? zice Lucy tăioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
din piept și simt că pur și simplu nu mai am aer. Nu‑mi vine să cred. E el. Este Luke, care pășește spre mine, ca într‑un vis. E îmbrăcat în costum de zi și are două pahare de șampanie, și niciodată nu a arătat mai bine. — Iartă‑mă, zice când ajunge lângă mine. Știu că un simplu „iartă‑mă“ e prea puțin. Să întârzii cu patru ore e... de neiertat. Clatină din cap. Mă uit la el ca în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Nu mai pot să continuu și dau vag din cap. Nici nu știu ce am crezut. Oare chiar am crezut că nu are de gând să vină? — Te simți bine? zice Luke, așezându‑se lângă mine și dându‑mi un pahar cu șampanie. Mă mângâie ușor cu degetul pe față și tresar. — Nu, zic, frecându‑mi nervos obrazul. Dacă vrei să știi, nu fac bine deloc. Ai promis că vii. Ai promis, Luke. Am venit. — Știi ce vreau să spun. Îmi cuprind genunchii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
el. Ridic privirea și nu reușesc să‑mi stăpânesc un semichicotit în clipa în care îi zăresc expresia. L‑ai cunoscut, înțeleg? Acum o secundă. Și pe el și pe nesuferita lui soție. Ce mai pereche! Ia o gură de șampanie și se lasă iar pe spate, sprijinindu‑se în coate. Apropo... a părut complet șocată să mă vadă. Parcă... văzuse pe dracu’. Ca majoritatea invitaților. Se uită la mine întrebător. E ceva ce trebuie să știu, Becky? — Ăă... Îmi dreg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
rău că am întârziat. Vocea îi e brusc serioasă. Pur și simplu n‑am avut ce să fac. — Știu. Expir zgomotos. Știu. N‑ai avut ce face. Ai fost legat de mâini și de picioare. Rămânem tăcuți o vreme. — Bună șampanie, zice Luke în cele din urmă și ia o înghițitură. — Da, zic. E... foarte bună. Bună și... nu e prea dulce... Nu mai pot continua și încep să mă frec pe față, încercând să‑mi ascund nervozitatea. O parte din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
grea de lemn masiv și intru în magazin, și aproape că mă ia cu leșin de nerăbdare. Nu m‑am mai simțit așa de când Octagon și‑a relansat etajul cu haine de firmă și am fost invitată la recepția cu șampanie oferită posesorilor de carduri de magazin. Vrem să spun e că e foarte incitant când intri prima oară în orice magazin. Zumzetul ăla din clipa în care deschizi ușa; speranța; convingerea - că acesta va fi magazinul magazinelor, care îți va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
zice și îmi surâde. — Da? zic, ușor confuză. Păi... OK. Gina îmi face semn vioaie și, după ce ezit o clipă, o urmez, întrebându‑mă ce o fi la etajul șapte. Poate vreun salon special pentru clienții lui Kate Spade, cu șampanie gratuită sau așa ceva! Numai când ne apropiem de raionul intitulat „Ambalaje pentru cadouri“ îmi dau seama ce se întâmplă. Când am zis „cadou“, ea probabil că a înțeles că e... — Am ajuns, zice Gina veselă. Cutia inscripționată Saks e din partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
deschisă sunt decorați cu tablouri enorme cu rame aurite, iar pe piedestalurile de peste tot sunt aranjamente florale în cascadă, cum n‑am văzut în viața mea. Femei în haine scumpe, subțiri ca niște scobitori, vorbesc însuflețit între ele, chelnerițele oferă șampanie, iar o fată cu o rochie vaporoasă cântă la harpă. Și ăsta e un prânz de caritate în cerc restrâns? Gazda noastră, doamna Heywood, e o femeie micuță, îmbrăcată în roz, care tocmai vrea să dea mâna cu mine când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
vârstă, îmbrăcată în dantelă neagră, care încearcă să se ridice sprijinindu‑se de un baston. Stați să vă ajut, zic, grăbindu‑mă să o prind în clipa în care nu reușește să se prindă bine. Să vă țin paharul de șampanie? — Mulțumesc, draga mea! Doamna îmi zâmbește în clipa în care o iau de braț și pornim încet spre sala de mese palatină. Oamenii își trag scaunele și se așază la mese aramjate circular, iar chelnerii se grăbesc să aducă chiflele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
asta de câteva ori azi. — Înțeleg, spun meditativă. Ideea e că... Nu sunt sigură că am nevoie de ghid. Așa că mulțumesc foarte mult, dar... — Acest serviciu este gratuit, zice femeia. Iar astăzi oferim și ceai, cafea sau un pahar de șampanie. Șampanie? Șampanie gratis? — Oo! spun. Păi, ce să zic, sună foarte bine. Da, vă rog. Și, de fapt, mă gândesc în timp ce urc în urma ei spre etajul al treilea, o să fie foarte interesant. Consilierii ăștia cu experiență trebuie să își cunoască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de câteva ori azi. — Înțeleg, spun meditativă. Ideea e că... Nu sunt sigură că am nevoie de ghid. Așa că mulțumesc foarte mult, dar... — Acest serviciu este gratuit, zice femeia. Iar astăzi oferim și ceai, cafea sau un pahar de șampanie. Șampanie? Șampanie gratis? — Oo! spun. Păi, ce să zic, sună foarte bine. Da, vă rog. Și, de fapt, mă gândesc în timp ce urc în urma ei spre etajul al treilea, o să fie foarte interesant. Consilierii ăștia cu experiență trebuie să își cunoască foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]